efectul străzii Mântuleasa

cu fiecare cuvânt aveam sentimentul că te sărut
de aici şi sporovăială mea neîntreruptă
ca o gâfâială necuvenită (atunci aşa ţi s-a părut)
ca un fel de înfruptare abruptă

când ploua mai ales atunci îţi vorbeam
învăţam cuvintele să te caute iscusit
ca într-o conversaţie în care te-am
atras fără pic de ruşine ca un joc abia desluşit

cuvintele aflaseră cum să te găsească
coborau de la lobul urechii pe gât şi apoi
ca într-o întoarcere de frază firească
se năpusteau temeinic către buzele tale moi

într-o doară am privit mai atent peisajul aflat
de jur împrejur ca o barbă căruntă
(observasem deja felinarul suspendat
de lumina rămasă în ploaia măruntă)

noaptea însăşi devenise un verb
fiecare zid aducea în discuţie câteun mister
știu mă purtam ca un adolescent imberb
de parcă atunci aş fi învăţat să vorbesc să cer

și totuşi inventasem dialogul perfect
cuvintele noastre erau singurul amănunt
care conta fără semne de punctuaţie ca un efect
al străzii Mântuleasa la nouă seara când plouă mărunt

15 comentarii to “efectul străzii Mântuleasa”

  1. Avatarul lui -X-

    Nu ma pricep sa comentez poezii insa imi place sa le citesc …

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @-X-: Nici eu nu mă pricep să le comentez, dar îmi place să le scriu. La asta pot spune că am lucrat vreo 20 de ani. As minti un pic, însă. Prima formă atunci am scris-o, într-un caiet de prin 1989. Din când în când m-au bântuit unele versuri. Zilele astea, am zis că, gata, i-a venit rândul. Nu-mi dau seama dacă am terminat-o, dacă asta trebuie să fie formula finală, dar acum m-am detasat întrucâtva de ea.

    Apreciază

  3. Avatarul lui Lisandru Cristian

    E bine că i-a venit rândul, Călin, poate chiar trebuia oferită cititorilor mult mai devreme. Dar niciodată nu este prea târziu…”cuvintele aflaseră cum să te găsească
    coborau de la lobul urechii pe gât şi apoi
    ca într-o întoarcere de frază firească
    se năpusteau temeinic către buzele tale moi” – ce frumos…

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @Lisandru: Sunt sigur că mai devreme nu era destul de coaptă. Poate nu e nici acum, nu stiu. Oricum, cred că lucrurile care trebuie să se întâmple, se întâmplă. La momentul potrivit.

    Apreciază

  5. Avatarul lui drawforjoy

    Foarte frumoasa ideea de cuvinte-saruturi. Oricum, imi place toata poezia si ma bucur ca a iesit la lumina. Cred ca si ei ii place.

    „cu fiecare cuvânt aveam sentimentul că te sărut
    de aici şi sporovăială mea neîntreruptă
    ca o gâfâială necuvenită (atunci aşa ţi s-a părut)
    ca un fel de înfruptare abruptă

    Apreciază

  6. Avatarul lui Călin

    @drawforjoy: mă bucur dacă asa-i.

    Apreciază

  7. Avatarul lui Leo

    Ce vremuri incarcate de lirism reinvie poezia ta…
    Fara semne de punctuatie, e chiar mai melodioasa. E povestea dialogului perfect.

    Apreciază

  8. Avatarul lui CalinH

    @Leo: De-asta mi-e si mie teamă, că vremurile despre alea nu au prea mutle tangente cu vremurile astea.

    Apreciază

  9. Avatarul lui Gabi

    Lucrurile care trebuie sa se intample, se intampla la un moment dat,
    daa 🙂
    Frumos poem, i-am savurat fiecare cuvant 😉

    Apreciază

  10. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: Aceste cuvinte ne place 🙂

    Apreciază

  11. Avatarul lui teo.georgescu

    Călin…eşti o minunată surpriză…
    Mulţumesc..

    Apreciază

  12. Avatarul lui Lepetitprince

    efectul strazii Mantuleasa asupra mea a fost extraordinar ca o poezie matura ce este caci pana si eu reusesc sa fiu un om matur cand ma trezesc fata in fata cu atata poezie

    Apreciază

  13. Avatarul lui CalinH

    @teo, LePetitPrince: Iau de bune aprecierile voastre, fiindcă-mi plac. Deci, vă multumesc.

    Apreciază

  14. Avatarul lui AncaMk

    Am adulmecat ce-am adulmecat si-am zis: superba!
    🙂

    Apreciază

  15. Avatarul lui CalinH

    @Anca: Sper să fie o poezie bună, într-adevăr. Adică, mi-ar părea bine.

    Apreciază

Răspunde-i lui Lisandru Cristian Anulează răspunsul