Avea ochii închişi. Încerca să-şi ţină starea aceea specială îndărătul pleoapelor. În vis, citea pagini întregi, scrise impecabil. În semitrezie, sau cum s-o spune, transcria grăbit pe caietul pregătit de cu seară, ceea ce tocmai citea în vis. Citea mai repede decât scria, lucru supărător dimineaţa, la descifrarea mâzgăliturilor. Ora 4.00 l-a găsit dormind. Odată s-a gândit să monteze o cameră de filmat în dormitor, să se dumirească: în acea oră binecuvântată era el sau se transforma în altcineva?
La dictare
16 comentarii to “La dictare”
-
Îmi place acest personaj prins între contradicţii nocturne induse de rapiditatea cu care citeşte…
ApreciazăApreciază
-
Oare e posibil sa se transforme in alcineva in acea ora? Sau poate doar atunci este el, si in tot restul timpului este altcineva?
ApreciazăApreciază
-
E un obicei să apelezi la tehnica modernă atunci când, fără ea, pătrunzi în alte lumi…
ApreciazăApreciază
-
Cu siguranta ca se transforma, insa camera de filmat e prea pamanteana ca sa perceapa nuanta… 😉
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
E ora de maximă inspiraţie. Cineva dictează de dincolo de simţiri. Îmi place nespus.
ApreciazăApreciază
-
-
Eu as pierde o zi ca sa vad ce nu fac noaptea. Si mie orele din creierii noptii mi se par cele mai inspira(n)te.
ApreciazăApreciază
-
@Leo: Câteodată pierd zile ca să deslusesc ce am făcut noaptea. Mâzgăleli în semitrezie, vreau să spun.
ApreciazăApreciază
-
-
@bl000g: Întrebare retoricã. Rãspuns implicit. Dar poate nu suntem cu totii la fel.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 