Familia, în parc

Are opt ani şi cozi împletite. E îmbrăcată foarte adecvat. Dar plânge. Ar vrea să o ia în braţe taticul ei. Bărbatul e cu 20 de paşi mai încolo. Ireproşabil îmbrăcat.

Mama e mai aproape. Vine spre fată. O strânge de codiţe. N-o trage de păr. Strânge, puternic. „Inceteaza în clipa asta”, îi şuieră şi priveşte în jur. O voce dură, fără subtilităţi. Fetiţa îşi înghite plânsul şi plânge mai tare, sacadat.

Din maşina 4×4 se aud mai târziu nişte palme. Tatăl claxonează un fraier care trece pe zebră.

3 comentarii to “Familia, în parc”

  1. Avatarul lui Lepetitprince

    ireprosabil imbracat…4×4…poate ca singura piesa care lipsea in ideea despre o viata perfecta era copilul.
    Plecaciune, maestre!
    Cum stii sa le observi si sa le povestesti!

    Apreciază

  2. Avatarul lui starsgates

    Oamenii sunt oameni fie că sunt în căruţă, pe jos sau cu 4×4.:)

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @LePetitPrince si stargates: Amândouă observatiile sunt corecte. Preocupati de luciul unui 4×4, multi uită ce le trebuie, ce-i împlineste într-adevăr.

    Apreciază

Lasă un comentariu