Posts tagged ‘Bucuresti’

23/06/2011

Stadion (aproape gata)

Stadionul Naţional din Bucureşti fotografiat din stradă. FOTO: Călin Hera

Am trecut pe acolo, zilele trecute. Se lucra (dar nu îndrăcit, cum m-aş fi aşteptat). Mi-ar plăcea să chiar fie gata la inaugurare, să nu vină Oprescu şi să spună că, na, lifturile încă nu merg, iar toaletele mai aşteaptă. La meciul cu Argentina vreau să-mi duc copiii, iar asta înseamnă că aş vrea să fie totul în regulă.

Oricum, sunt cu ochii pe el ;). Şi nu de ieri, de azi, ci de mai multă vreme, de pe când stadionul era în formă de PA :P.
Mai jos, încă nişte fotografii, mai noi şi mai vechi:

read more »

16/06/2011

Eclipsa de Lună

M-am întrebat ce simţeau oamenii din urmă cu o mie, două mii de ani în urmă în timpul eclipselor. Aseară, ştiind totuşi câte ceva despre fenomenul căruia îi eram martor, de la ultimul etaj al unui bloc din Bucureşti, mă minunam, apoi abia aşteptam să reapară Luna, draga de ea.
Ceea ce m-a mirat a fost durata fenomenului şi faptul că (poate din cauza norilor? să-mi dea cineva o explicaţie, vă rog!) Luna a reapărut de câteva ori: la început o luminiţă mică, mărită la dimensiunile unei fâşii ca un semicontur de cerc, redusă apoi până la întuneric, revenind iar ca o luminiţă (dar în altă parte a conturului), dispărând iar, şi tot aşa.
Un soi de lecţie din care poţi să nu înveţi nimic; doar că, uneori, e mai util să te uiţi pe cer decât la tv.

Etichete: , ,
04/06/2011

Născut în 4 iunie

E aproape inflaţie de căpşuni (dar preţul lor nu a coborât sub 5 lei/kg), cireşele de mai (7-10 lei/kg; ălea ca la expoziţie se vând încă la sume exorbitante, 16 lei/kg) au apărut abia la început de iunie, roşiile (4,5-6 lei/kg) sunt mari (uneori, chiar gustoase), castraveţii veseli (2-2,5 lei/kg), dar cu probleme de imagine, cartofii noi (2-2,5 lei/kg) sunt buni şi cruzi. Ei bine, în tot acest peisaj, a început să miroasă, pe străzi pe care le ştiu, a flori de tei. Asta-mi place.

Etichete: , ,
11/04/2011

Cultură si otel

Lucrarea „Chemarea”, semnată de artistul hunedorean Alexandru Podea

Am primit o invitatie si vă chem: miercuri, 13 aprilie, de la ora 13.00 (o fi întâmplător 13-le ăsta repetat?), fostul meu coleg de cenaclu literar, Alex Podea, deschide o expozitie la Palatul Parlamentului, Sala Constantin Brâncuşi. Cred că va fi ceva deosebit, la care îmi doresc să particip.

13/02/2011

Înger, îngerasul meu

Fotografie făcută cu telefonul în luna decembrie 2010 în Parcul Al. Ioan Cuza (fost IOR) din Bucuresti.
FOTO: Călin Hera
09/02/2011

Politia română în actiune

Fotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin HeraFotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin Hera

Stimate domn, scuzati-ne, vă rugăm, de deranj, nu dorim să vă întrerupem mediatia, nu, nu e nevoie să vă ridicati, desi, tinând cont de cele spuse de distinsul gânditor aici de fată, care, din timiditate, bun simt si emotie, îsi tine mâinile în buzunarele pantalonilor, temperatura coboară vertiginos, în acest sfârsit de toamnă bucurestean, mic parizian, hehe, stiam că apreciati o nevinovată figură de stil, asadar, temperatura se apropie de, dacă-mi permiteti să mă exprim asa, zero grade Celsius, iar presiunea atmosferică, în fine, ceea ce… Mă, să fiu al naibii dacă ăsta nu seamănă cu Badea Cârtan sau cu Ion B., ăla cu colajele de-a dat Angelina Jolie jde mii de dolari pe ele!


24/01/2011

Privirea misterioasă a unui pelican de la zoo

Pelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin HeraPelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin Hera

Dacă această vietate ar gândi, oare ce ar gândi? Mă întreb azi, la distantă de un sezon de data la care am fotografiat pelicanul acesta, alături de alti tovarăsi de-ai lui.

În urmă cu mai multi ani, mă miram (în Grădina zoologică din Nurnberg) de ce nu pleacă spre tările calde tot soiul de păsări, despre care stiam că asa fac. Atunci mi-am răspuns: la ce bun să plece, să se astearnă la o călătorie periculoasă, din moment ce acolo, la zoo, au tot ce le trebuie, adică hrană. Nici garduri nu erau. Dacă ar fi avut chef, ar fi întins-o. Vor fi fost si berze, cocori, păsări flamingo samd care s-au cărat, dar cele mai întelepte, cele mai adaptate, s-au domesticit. Nici nu-i asa rău să faci frumos în fata vizitatorilor, să ai cu cine te împerechea si, mai ales, să ai păpică fără efort. Dă-l naibii de zbor!  

13/01/2011

Mutu preia si pasează

Reclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO: Călin HeraReclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO (din masină): Călin Hera.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Am făcut această fotografie în urmă cu un an, cred. În orice caz, ori după momentul prafului alb de la Chelsea, ori după cel al sibutraminei. În orice caz, m-am întrebat atunci cât de mult va fi afectat contractul de publicitate cu Pepsi pe care îl avea în momentul ăla Adrian Mutu (de care îmi plăcea când juca la FC Arges, cu Jean Barbu). Nu mai stiu din ce motiv n-am mai publicat fotografia si nici nu cred că am aflat răspunsul. E drept, nici nu l-am căutat cu prea mare cerbicie. Dar imaginea rămâne grăitoare si „se potriveste”. Oricum, Mutu bleah!

10/12/2010

Expozitie de acuarele naive

Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu


Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu

Cei care vor să simtă, mâine, nitică atmosferă de apropiere de sărbătoare, pot trece pe la de Music Rooms Cafe, B-dul Dacia nr. 32 (vizavi de Hotelul Howard Johnson), unde e o expozitie de desene făcute de copii din sectorul 5. Nu-s opere de artă, dar sunt niste gânduri de copil pe acolo. Invitatia am primit-o de la Alina Gorghiu, iar aici găsiti amănunte.

07/12/2010

Statuia lui Carol I, la locul ei

Am fotografiat astăzi statuia lui Carol I, ridicată recent pe un soclu aflat între Palatul Regal si Biblioteca Centrală Universitară. Era o vreme incredibil de frumoasă (chiar, să-mi explice cineva care e treaba cu clima!) si, recunosc, statuia merita niste fotografii mai ca lumea (dacă aveti, arătati-mi-le sau dati-mi linkuri, să le adunăm 😉 ). În fine, asta e ceea ce am făcut eu, cu celebrul (sic!) meu telefon. Găsiti în Dilema veche un articol util pentru a intelege ce e cu statuia asta.

Statuia lui Carol I, amplasată recent pe un soclu ridicat între Biblioteca Centrală Universitară si Palatul Regal, în Bucuresti, foarte aproape de vechiul amplasament, fotografiată cu telefonul, azi, 7 decembrie 2010. FOTO: Călin HeraStatuia lui Carol I, amplasată recent pe un soclu ridicat între Biblioteca Centrală Universitară si Palatul Regal, în Bucuresti, foarte aproape de vechiul amplasament, fotografiată cu telefonul, azi, 7 decembrie 2010. FOTO: Călin Hera

ADĂUGIRE. Cred că n-ar strica să fie dată jos, cumva, „chifla” aia din apropiere. Părerea mea.

02/12/2010

Fotografiile capitalei înghetate

Dacă tot a trebuit să-mi las masina pe loc si dacă tot am avut de mers pe trotuare alunecoase (aseară, de ziua natională, cea cu freezing rain), am zis să fac niste fotografii – cu telefonul.
Iată-le:

Această prezentare necesită JavaScript.

20/11/2010

A doua apariţie cu cravata roz

Dacă tot am arătat imagini de la prima apariţie cu cravata roz, vă arăt şi de la a doua. Aici e afişul lansării de la Bucureşti (Uniunea Scriitorilor, 27 martie 2010) şi invitaţia făcută prietenilor mei din blogosferă, iar aici o reinvitare şi câteva constatări de parcurs. Aici e o glumă care a prins bine (în orice caz, lui Ovidiu Eftimie i-a plăcut destul de multă vreme). În fine, mai jos e filmuleţul, făcut de colegul meu Ovidiu Anton, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

18/11/2010

Mergeti si vedeti desene!

Am decupat o fotografie a Roxanei Soare făcută de Vlad Stănescu, de la Evz

Vă reamintesc (în special bucurestenilor): la Teatrul Act, pe Calea Victoriei 126, expune desene prietena noastră Roxana Soare. Recomand!

P.S. EVZ a scris deja un articol foarte fain despre ea 😉

16/11/2010

Luna printre crengile din Parcul Cismigiu

Vizita mea prin Parcul Cismigiu n-a însemnat doar mica dezamăgire de la Coltul Sahistilor. Până la urmă, ne-a prins înserarea (si copiii tot nu se dădeau dusi acasă), deci a fost fain.

La un moment dat, am mai făcut o fotografie cu telefonul (uneori, as arunca telefonul ăsta care nu poate face fotografii prea grozave, doar-doar mă oblig, în felul ăsta, să cumpăr un aparat de fotografiat ca lumea! n-o fac, fireste, asa că mă aflu în situatia de a mai fotografia un cadru, apoi altul).

Priviti, asadar, luna printre crengi!

Luna printre crengi în Parcul Cismigiu din Bucuresti, la iesirea dinspre magazinul Adam, fotografiată cu telefonul duminică, 14 noiembrie 2010. FOTO: Călin Hera

15/11/2010

Coltul sahistilor din Parcul Cismigiu

Fotografie făcută cu furie, din mers, la iesirea din Coltul Sahistilor din Parcul Cismigiu, duminică, 14 noiembrie 2010. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Am ajuns prima oară când în coltul sahistilor din Cismigiu prin anii 80. Eram la liceu, în Hunedoara, stiam că există si am tinut mortis să văd cu ochii mei. Am stat o după-amiază întreagă urmărind o multime de partide de sah (o adevărată încântare si fiindcă erau multi jucători buni, si pentru mistourile aruncatr de jucători si de chibiti; oamenii aceia erau un fel de copii mari plecati în tabără).

Am căscat urechile si la discutiile savante ale microbistilor, care vorbeau atât de familiar despre nume mari ale fotbalului românesc; aproape că-mi venea să le cer autograf acelor neni (m-am linistit când au început să vorbească absolut deplasat, fără cele mai mici legături cu realitatea, detalii despre Corvinul, lucruri despre care mai stiam si eu câte ceva).

Una peste alta, a fost o întâlnire memorabilă.

Student fiind, am mers de mult ori prin coltul cu pricina. Am jucat si sah. Tin minte un sir de partide dintr-un februarie înghetat, când ar fi trebuit să merg naibii să învăt, dar tot mai începeam câte o partidă cu un nene cu pălărie în carouri, care se încălzea de la tigările pe care le suda.

Ultima oară am fost prin toamna lui 1989. Se întunecase si în toată întinderea erau doar doi sahisti, fără chibiti, care jucau cu îndârjire. Mi-am fortat ochii să văd bine tabla si piesele, aproape că am făcut zgomot mărindu-mi pupilele; dar cei doi, prea cufundati în joc, nu au băgat în seamă perechea ciudată care se zgâia în ei. Am plecat fără să aflu dacă partida s-a încheiat remiză, cum anticipam, sau bătrânelul cu pardesiu verde a făcut, în fine, sacrificiul de nebun pentru a câstiga o pozitie favorabilă pe rocada adversarului.

………………………………………………………………………………………………..

Apoi am făcut o pauză, destul de lungă.

Duminică, am zis să-mi duc fiul pe acolo, să-i arăt. Îi povestisem câte ceva. E drept, nu rezonase prea tare, dar am gândit că, dacă vede cu ochii lui, va aprecia altfel decât pot eu să-i povestesc. Recunosc, aveam mici emotii: dacă nu mai e chiar-chiar asa cum stiam eu?

Ei, bine, nu mai era deloc pustiu. Ba, pot spune, era mai aglomerat ca niciodată. Nu cred că am mai văzut asa mutle mese acolo. Si toate erau ocupate. E drept, era o vreme superbă, era ora două după-masa, aproape că nu-ti puteai dori altceva, în Bucuresti fiind, decât să stai în parc. Ce m-a frapat a fost linistea. Aproape că nu se auzeu voci, desi era atâta lume.

Nu se auzeau voci, în schimb se auzea zgomotul zarurilor. N-am numărat, dar cred că numărul meselor ocupate de tabalgii era aproximativ egal cu cel al meselor ocupate de jucătorii de remi. Sahisti? Trei mese cu totul… Am trecut destul de repede prin perimetru. I-am zis fiului meu doar atât: nu mai e ca pe vremuri.

UPDATE.
M-au impresionat atât de mult vizita în Colțul Sahistilor si chestia cu Chandra încât am scris un editorial despre.

09/11/2010

O privire spre Biserica Anglicană

Intersectia Arthur Verona cu Dionisie Lupu, din Bucuresti, e un loc cu multe minunătii. Una dintre ele e privelistea ce se deschide spre Biserica Anglicană. În vremea studentiei obisnuiam să intru în această biserică de la marginea Grădinii Icoanei. Era ca o evadare din strada cenusie într-o lume aparte, civilizată, asa cum îmi imaginam că e dincolo, în Vestul interzis. Îmi dau seama, acum, că, în „libertate”, n-am mai trecut pragul Bisericii Anglicane din Bucuresti. Nici măcar sâmbătă, când am fost la doi pasi de ea, n-am încercat să mă dau mai aproape. Ceea ce e, întrucâtva, o temă de meditatie.

Biserica Anglicană din Bucuresti, fotografiată sâmbătă, 6 noiembrie 2010, pe la prânz, de la capătul străzii Arthur Verona, colt cu Dionisie Lupu. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

NOTĂ. Am găsit un articol simpatic în Dilema Veche, scris în urmă cu un an.

09/11/2010

Gardul înviat de graffiti

Capătul dinspre Dionisie Lupu al străzii Arthur Verona, din Bucuresti, mai are o zonă graffiti interesantă: gardul de peste drumul fatadei despre care am vorbit aici.

read more »

09/11/2010

O după-amiază de toamnă pe strada Arthur Verona

Cum am fost nevoit să rămân în Bucuresti în weekendul care, deja, e mult în urmă, desi as fi vrut din răsputeri să ajung la Cluj, unde un foarte bun si vechi amic avea nuntă, am zis să îmbin utilul cu plăcutul si mi-am făcut o parte din drumuri pe jos. Pasii m-au purtat prin mai multe locuri, dar abia când am ajuns pe strada Arthur Verona mi-a picat fisa că n-ar strica să fac niste fotografii. Lumina era perfectă: era acel soare de toamnă târzie, care inventează mereu culori noi.
N-am fotografiat oameni si nici copaci (totusi, în câteva cadre apar ceva crengi încă înfrunzite). Am făcut fotografiile cu telefonul, sculă care a fost construită pentru alt scop… Iată ce a iesit:

Fatadă din Bucuresti, aflată la interscetia străzilor Arthur Verona cu Dionisie Lupu, care, de multă vreme, iese în evidentă datorită desenelor graffiti. Am o fotografie a vechiului desen (o caut!), acum e alta, la primăvară probabil că va fi schimbată si asta. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Fatada de la intersectia străzilor Arthur Verona si Dionisie Lupu, din Bucuresti, văzută aici dinspre Dionisie Lupu (mai precis, de pe trecerea de pietoni de la capătul str. Arthur Verona). FOTO (cu telefonul, într-o zi de sâmbătă, 6 noiembrie 2010, pe la prânz): Călin Hera

UPDATE. Am găsit fotografia despre care vorbeam mai sus. E făcută astă-iarnă, în luna februarie.

Fatada de la intersectia străzilor Dionisie Lupu si Arthur Verona, fotografiată iarna de un fotoreporter EVZ

08/11/2010

Flori pentru Gabriela si Mihaela

Coadă la o florărie din Bucuresit, aflată lângă statia de metrou Pipera, în după-amiaza zilei de 8 noiembrie 2010, ziua Sfintilor Mihail si Gavril. FOTO (cu telefonul): Călin HeraCoadă la o florărie din Bucuresit, aflată lângă statia de metrou Pipera, în după-amiaza zilei de 8 noiembrie 2010, ziua Sfintilor Mihail si Gavril. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Dacă n-ai fi stiut, azi, că e vreo sărbătoare, tot ti-ai fi dat seama. M-am aflat în această situatie, trecând de două ori pe lângă florăria de la gura statiei de metrou Pipera din Bucuresti. Prima oară, dimineată, la ora 10.20. A doua oară, un pic după prânz, cam pe la 14.00. Abia a doua oară m-am mirat ceva mai mult. De ce-or sta oamenii ăstia la coadă? (I-am si fotografiat).

Asa mi-a picat fisa. Azi e ziua sfintilor Mihail si Gavril. Cum ziua încă nu s-a terminat, mă grăbesc să le urez La multi ani Mihaelelor, Gabrielelor, Mihailor si Gabrielilor pe care îi cunosc sau, dacă nu-i cunosc încă, pe care îi voi cunoste. Si sunt multi si dragi mie!

Sper să primească florile virtuale si Gabi, g1b2i3, Gabriela Savitsky, Gabriela Elena, Mikael Eon, Mikka, Mihai Pintilie, Angela Ribus.