06/10/2012

Concurs european de proză arhiscurtă

E cazul să dau amănunte despre concursul anunţat zilele trecute. Este vorba despre un concurs de proză arhiscurtă (două definiţii, aici; mai multă PAteorie, aici), care are tematică europeană. Plănuiam deja de mai multă vreme să reiau întrecerile prieteneşti de proză arhiscurtă, aşa că atunci când am aflat de concursul Blogger european mi s-a aprins un beculeţ.

Pe scurt, voi anunţa temele (la interval de 4-5 zile) şi vă voi provoca să scrieţi texte de aproximativ 500 de semne (cele care vor avea fix 500 de semne, cu spaţii cu tot, vor primi o bonificaţie la punctajul general). Voi indica şi cel puţin un link bibliografic, pentru că unul din scopurile ascunse ale acestui concurs este chiar ăsta, să participăm, cu mijloacele noastre, la pretenţios denumita dezbatere europeană.

Concursul se va derula de-a lungul a cinci etape, deci un bun participant va trebui să contribuie cu cel puţin 5 PA-uri (câte unul pentru fiecare etapă) ca să aibă şanse reale pentru a triumfa.

Textele vor fi apreciate exclusiv din punct de vedere pahiliterar, dar pentru a putea fi luate în considerare trebuie să fie „la temă”. Juriul va fi alcătuit din boieri ai Înaltului Giudeţ din Pahico (leagănul prozei arhiscurte).

Textele vor putea fi votate şi pe pagina de facebook a acestui blog (pentru desemnarea Premiului de Popularitate).

Premiile vor consta în aprecierea noastră, prezenţa pe Pagina de Onoare, câştigătorii urmând a primi, de asemenea, publicaţii UE interesante şi utile.

Găsiţi Regulamentul „Concursului european de proză arhiscurtă” aici.

Urmează prima temă.

Etichete:
06/10/2012

Concurs de poezie şi epigrame. La Mizil

Un prieten de pe Facebook m-a rugat să-i găzduiesc un anunţ. Era vorba despre un concurs de poezie şi epigrame, concurs care are deja o tradiţie. Am spus că o fac cu plăcere, iar acum ridic miza, promovând concursul şi pe acest blog, fiindcă ştiu că am cititori talentaţi. Cred că va fi e ediţie faină, cu multă voie bună. Cum altfel poate fi un festival cultural intitulat „Romeo şi Julieta la Mizil„?

Detalii despre regulament, aici.

Etichete: ,
12/09/2012

Zâmbesc, deci exist

O cană cu ceai şi zâmbetul meu, aşa cum e

O cană cu ceai şi zâmbetul meu, aşa cum e

Mi-a plăcut mereu să zîmbesc şi, fireşte, îmi plac oamenii care zâmbesc frecvent. E un picuţ mai greu să găseşti o masă critică de zâmbăreţi naturali în spaţiul carpato-danubiano-pontic, unde oamenilor le-au fost lăsate feţe mai degrabă mohorâte, dar ei există şi sunt bine mersi. Ştiu că Alexandra alcătuise o colecţie impresionantă de oameni care visau la ea în studio, cu ochii închişi – şi cu zâmbetul pe buze!

Ăştia de la Colgate cer zâmbete de la oameni. Ideea e generoasă: descarci o fotografie cu tine zâmbind într-o aplicaţie pe facebook şi ăia de la Colgate donează la Crucea Roşie atâtea produse câte zâmbete primesc (regulamentul e aici). Fair enough!

Chinezu a ridicat un pic miza, în sensul că te îndeamnă, pe tine, blogger, să scrii despre asta pe blog (după ce ai urcat poza cu zâmbetul tău fermecător şi ai dat share şi like) şi să-ţi îndemni prietenii să facă la fel. Ceea ce, iată, fac cu toată plăcerea. Citește în continuare

12/09/2012

Domnul Lică, traversat de gânduri

„Traversăm şi noi mai cu talent?!”. Dl Lică nu ştie că întrebarea îl vizează. Stă de câteva minute pe bordură şi priveşte fascinat intersecţia prin care trec zeci de maşini pe minut (asta când nu stau, oprite de semafor, şi mişună printre ele vânzători ambulanţi, cerşetori şi ştergători de parbrize). Zeci de maşini şi cel puţin tot atâtea poveşti pe care nu le va afla niciodată, dar îi face bine să-şi imagineze frânturi. Alungă astfel, preţ de câteva minute, gândurile despre propria lui poveste.

10/09/2012

Cum să câştigi 2.199 de lei

„Azi am câştigat 2.199 de lei!”. Când vorbeşte singur, inginerului Popescu nu-i pasă dacă e singur-singur. Acum l-a auzit Ilarion, care a făcut mai întâi ochii mari, apoi i-a mijit. „Ce noroc au unii”, şi-a zis el, făcând mutra aia întrebătoare socotită irezistibilă, cândva, de nevastă-sa, care acum îi spune că nu mai găseşte nimic bun la el şi nici n-are chef să mai caute. „Era să cumpăr un TV LCD, dar am decis că-i mai bine să renunţ de tot la televizor”, l-a lămurit ing. Popescu, în treacăt.

08/09/2012

Cum a devenit dl Lică un fandosit

Mai întâi au fost grătarele în piramidă, cu peştii care sfârâiau până deveneau crocanţi. Au urmat corturile – temple demontabile închinate Bucuriei. Cu toţii cântau, italienii erau cei mai gălăgioşi. Fete cu piepturi robuste cărau câte opt halbe de un litru (e o barbarie să-i spui halbă unei mass, dar a recurs la şiretlic ca să priceapă mai bine vecinii de bloc). De dragul amintirii, dl Lică a spus nu invitaţiei la Oktoberfest-ul din Parcul Tineretului.
– Un fandosit, a îngânat vecinul refuzat.

30/08/2012

La început a fost femeia

La început a fost femeia. Striga, aproape cântat: „Fier vechi, fiare luăăm!”. Apoi a apărut, zdrăngănindu-se, căruciorul tras de bărbat. Era ca o melodie urbană din care, ritmul o cerea, nu puteau lipsi claxoanele şi scrâşnetul frânelor. Privită de la balconul etajului X, scena părea jucată prost. Maşina nu s-a răsturnat şi nici n-a explodat. Sângele n-a ţâşnit din capul zdrobit al bărbatului, doar s-a întins o pată mare pe asfalt. Femeia amuţise, deoparte. Mortul nici măcar nu era bărbatul ei.

29/08/2012

Aproape totul despre Sonia

Era atât de frumoasă încât, atunci când i-a apărut un neg lângă nara stângă, tuturor li s-a părut că e ceva foarte şic. Cearcănele îi dădeau un aer romantic, iar ridurile de pe gât, care începuseră să coboare, îndrăzneţ, printre sâni, păreau mai degrabă o cale de urmat pentru sărutări. Dar asta se întâmpla cu ani în urmă, pe când Sonia îşi aduna conştiincios amanţii (la pachet cu blestemele). Unul dintre ei i-a şi lăsat, de altfel, garsoniera în care au găsit-o moartă, la o săptămână după deces.

16/07/2012

Dl. Lică și teoria soneriei

Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.

07/07/2012

Flasc

Omul cu halat albastru îşi întinde mănuşile, cu atenţie, pe fiecare deget în parte. Mişcări precise, ce trădează o practică îndelungată. Asistentele lui, atente la toate detaliile, sunt gata. Una mă întreabă ceva din priviri. Dau din cap că da. Parcă aş fi acolo, parcă n-aş fi. E un amestec bizar de căldură şi răcoare şi un miros specific.
Bărbatul face o incizie, apoi încă una. Carnea se desprinde de os. Nu simt nimic, nici măcar nerăbdare.
– 21 de lei şi 35 de bani, aud. Zic mulţumesc, iau pachetul flasc, plec.

28/06/2012

SHAKESPEARE – Sonet XXI (tradus de Laurean)

Laurean merge mai departe. A ajuns la Sonetul XXI (dar a mers „pe sărite”). Delectați-vă!
(Pe mine mă obsedează primul vers: „de muze n-am să mă mai las stârnit”).

SHAKESPEARE – Sonet XXI
De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumuseţea lor sulemenită,
Cu cerul însuşi te-am împodobit
Orice fălos doar cu-n fălos repetă, Citește în continuare

17/06/2012

Cuvânt spre dumerire

Prietenul Laurean, foarte atent la comentariile pritenilor acestui blog, a dorit să scrie un „Cuvânt spre dumerire”, ceea ce s-a şi întâmplat:

„Făptașul acestor tălmăciri nu se găsește în necunoașterea inocentivă a tâlcurilor atribuite de secole sonetelor de față. Îi este la fel de limpede că este contemporan cu fenomenul Bob Wilson, care asociază identitatea sa sexuală cu citirea avangardistă a iubirilor prietenului nostru Will. Citește în continuare

16/06/2012

SHAKESPEARE – Sonet XXVII (tradus de Laurean)

„Sonetul 27, înainte să-l pun pe facebook” (unde e, deja, o pagină dedicată acestui proiect, n. mea). Atât mi-a spus prietenul Laurean, apoi mi-a trimis minunăţia de mai jos.
A, a mai făcut precizarea că e, probabil, cel mai tradus (în limba română) sonet shakespearian şi mi-a oferit un link ales (cu alte traduceri celebre – mai că aş face un poll).

SHAKESPEARE – Sonet XXVII

Împovărat, grăbesc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat; Citește în continuare

11/06/2012

Din virtual în real și înapoi, cu Ioana Hagi-Stan, roboți și holograme

Vă rețin atenția cu un scurt detaliu tehnic. Este vorba de felul în care a transmis Digi24 informațiile despre exit-poll: cu un repoter care părea că e acolo, dar era în altă parte. Tehnic, e destul de ușor de înțeles. Cred că partea cea mai grea, după ce ai înnădit toate sîrmulițele, e cea din cârca reporterului, care trebuie să se prefacă, să pretindă că e într-un loc pe care nu-l vede și că reacționează cu niște oameni invizibili. O face Nora Dincă când prezintă vremea la hartă, dar aia e peace of cake în comparație cu ceea ce a făcut Ioana Hagi-Stan aseară, zic niște specialiști.

„Studioul virtual e lumea în care ai posibilitatea să te joci. Reporterii jonglează cu privirea și imaginile, cu grafica și cu esența știrii într-o încăpere verde și goală”, zice Ioana. Aici găsiți mai multe ziceri de la cei implicați în procedeu.

Ceea ce vreau eu să mai adaug e că nu-i departe ziua în care vom fi înconjurați de holograme, de n-o să mai știm să facem diferența fără să pipăim și să urlăm că „este!” și ne vom bucura când vom avea de a face, printr-un studio de știri, cu un robot cinstit, ale cărui încheieturi mai scârțâie câteodată, dacă nu le ungi bine.

Părerea mea 😉

06/06/2012

Cele mai roz fructe sunt, se ştie, promisiunile electorale

Afişe electorale în vitrina unui aprozar, căci cele mai roz fructe sunt cartofii electorali Foto: Calin Hera

Afişe electorale în vitrina unui aprozar, căci cele mai roz fructe sunt, se ştie, cartofii electorali Foto: Calin Hera

Cum oare poate fi ilustrată mai bine campania electorală decât cu o vitrină de aprozar dintr-un oraş mic, plină de promisiuni roz în care nu crede nimeni?

Postez această fotografie şi pentru a reintra în circuitul Miercurii fără cuvinte.

23/05/2012

Cremă de zahăr ars din Pădurea Baciu la o partidă de poker cu Gigel Frone și albinuța zum-zum-zum

Voi continua azi prezentarea site-urilor realizate de studenții mei de la Jurnalism.

Georgiana a ales să descopere diferite lucruri amuzante din perspectiva unui copil simpatic (dar nu numai). Irinnis, mărturisesc, mi-a făcut poftă de cremă de zahăr ars. Corina a încercat să adune fenomene inexplicabile, dintre care nu putea lipsi Pădurea Baciu. Andreea e și ea fascinată de curiozități. Citește în continuare

Etichete: ,
12/05/2012

SHAKESPEARE – Sonet XVI (tradus de un prieten)

Astăzi vă prezint al treilea sonet shakespearian tradus de prietenul meu Laurean. Primele două, aici și aici.
În acest caz, Laurean a revizuit o parte a traducerii după o observație pe care i-am făcut-o. Sper că a fost spre bine.

P.S. Vă rog să comentați, pentru că merită.

SHAKESPEARE – Sonet XVI

But wherefore do not you a mightier way
Make war upon this bloody tyrant, Time?
And fortify your self in your decay
With means more blessed than my barren rhyme? Citește în continuare

07/05/2012

Sonetul XLIX (Shakespeare), aşa cum l-a tradus un prieten

Vă prezint, mai jos, Sonetul XLIX, în traducerea aceluiaş prieten (aştept cu nerăbdare comentariile voastre).

SHAKESPEARE – Sonet XLIX

Against that time, if ever that time come,
When I shall see thee frown on my defects,
When as thy love hath cast his utmost sum,
Called to that audit by advis’d respects; Citește în continuare

06/05/2012

Aproap totul despre leii albi

Iată ceea ce v-am promis zilele trecute.

Leii albi, filmul despre iaurt

Filmul Leii albi (Beli Iavovi) este un film despre iaurt. N-aţi mai văzut de multă vreme aşa ceva: nouăzeci şi trei de minute despre iaurt. Toată lumea ştie ce e ăla iaurt, dar iaurtul din Leii albi e un pic mai special.

Iar ceea ce îl face atît de special este capacul bidonului cu iaurt – mai precis ceea ce scrie sub capac. Căci premiul de un milion de euro promis norocosului care găseşte capacul-minune reprezintă, probabil, esenţa a ceea ce au înţeles muritorii din Sud-Estul Europei că înseamnă capitalismul.

Textul complet e în Dilema veche.