Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.
Dl. Lică și teoria soneriei
8 Responses to “Dl. Lică și teoria soneriei”
-
-
si am am aceeasi teorie, dar cu telefonul…..cind suna stiu cine nu suna…. ca atunci cind tu nu ma suni…
ApreciazăApreciază
-
se intelege ca dl Lica e impresionat de tupeul fostei? hm interesanta ipostaza unui barbat in fata impresiei unei femei
ApreciazăApreciază
-
Salut,
Porpun un schimb de link-uri cu
http://downloadfirefox14.blogspot.com/
Aici sunt informatii despre browserul
Mozilla Firefox.
Multumesc frumos.
Astept un comment pe blog daca manifesta interes.ApreciazăApreciază