Buchet de flori, cu imaginea unui salcâm tnãr între ele, la Budisteni. FOTO (cu telefonul): Calin Hera
De data asta, o fotografie face cât o mie de cuvinte. În ceea ce mă priveşte, îmi voi aminti dimineaţa zilei de azi. Cu plăcere. Ca să mă ajute s-o fac, aduc această fotografie aici, după ce ea a primit un număr frumos de like-uri pe Facebook.
Greşeala semnalată de Evelin (Corectura.ro). Printscreen de pe Ziarul Metropolis
Evelin Ceciu, cel despre care am spus că este energia vie din spatele fenomenului Corectura.ro, a acordat un interviu cotidianului cultural ZiarulMetropolis.ro (felicitări Adinei Scorţescu pentru idee şi pentru realizare!). Atunci când vorbeşte despre reacţiile care au urmat ştergerii contului Corectura Ro de pe Facebook, Evelin aduce aminte şi de intervenţia mea şi are amabilitatea să ofere un link către articolul de pe acest blog şi să facă o… corectură amicală (vezi imaginea din deschiderea acestui articol).
Îi mulţumesc frumos, ştiu că sunt un om între oameni, deci puţine greşeli îmi sunt străine (probabil). Iniţial am crezut că Evelin mă taxează pentru un presupus pleonasm Citește în continuare →
Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. Am învins, fraților!
UPDATE. Aflu că mai ieftină ar fi fost o sfoară. Dar şi sfoara aceea ar fi trebuit agăţată de ceva, deci trebuia investit în cel puţin două puncte de sprijin. Problema rămâne deschisă.
Cine n-a auzit încă de bijuterii cu mustaţă se cheamă că nu are în familie nicio puştoaică de 8-15 ani. Eu am, aşa că am aflat că există aşa ceva şi că are maaaare căutare în targetul precizat.
La început am ascultat, fără să vreau, dar oripilat, o discuţie despre asemenea podoabe. Discuţia avea loc în legendara mea maşină, aşa că n-aveam cum să n-aud şi să intervin, mai devreme decât îmi propusesem, întrebând „cum naiba?!” (am folosit o expresie mai adecvată rolului educaţional pe care un om la vârsta mea trebuie să-l joace în societate. Citește în continuare →
Panou publicitar al centrului medical BluMed, care are o problemă cu prepoziţia „de”. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
„Mii de „prieteni pe Facebook” nu mai au acces la semnalările utile în materie de ortografie și de utilizare cu bun simț a limbii române.” Am citat dintr-un mesaj semnat Evelin Ceciu, energia vie din spatele contului Corectura Ro.
„Pentru noi, ca nație, faptul este extrem de grav, chiar dacă unii refuză să creadă asta. Nu este interesul străinilor să ne protejeze limba, apanajul acesta rămânând o obligație morală a noastră, a românilor”, mai zice Evelin (puteţi citi mesajul integral aici UPDATE. Îl găsiţi şi direct pe site-ul lui Evelin).
Motivele invocate pentru ştergerea contului: hărțuirea altor membri FB, respectiv folosirea unei false identități. Nu mă bag în regulile lui Zukerberg&Co. Spun doar că mi-ar plăcea ca Evelin Citește în continuare →
Parcul Herăstrău. Aranjament din pietre. Linişte şi temeincie. FOTO: Călin Hera
Lucra deja de câţiva ani în Italia şi, imediat ce şi-a permis, a adus-o pe maică-sa în vizită. Femeia (64 de ani)*, s-a bucurat, a umblat, a mâncat, a băut, a râs şi, cam pe când venise vremea să se întoarcă în România, a murit. Îi venise ceasul.
Ca s-o îngroape acolo, fiică-sa ar fi trebuit să facă rost de 7.000 de euro. Atât sunt taxele. Ca s-o aducă în ţară, în scicriu sigiliat, transport în maşină autorizată sau cu avionul, era nevoie de ceva mai mult: vreo 10.000 de euro. Bănet, nu glumă. Problemă imensă.
N-o să vă ţin prea mult de vorbă (vă las să ascultaţi şi să priviţi) dar, în căutările mele plăcute mi-am pus Concertul pentru Pian nr. 1 (Op. 23) de Ceaikovski, în interpretarea unei meseriaşe: Yuja Wang. Fix cu asta va veni Yuja Wang la Bucureşti, în data de 3 septembrie, la Festivalul Enescu. Asta e vestea bună. Vestea rea: nu mai sunt bilete 😦
Priviţi înregistrarea de mai jos. Începe în forţă şi o ţine tot aşa. E, zic cei care se pricep, un fenomen.
Dan Necşa încercând cu dinţii medalia cuvenită aceluia care a trecut linia de sosire a unui maraton adevărat.
Bunul meu prieten Daniel Necsa a dat gata un maraton. Un fleac alergat în cinci ore, scris în cincizeci de minute şi citit în cinci.
Dan povesteşte despre condiţiile în care a început această cursă (blogul special creat pentru a urmări pas cu pas pregătirea e aproape o carte despre ambiţie, scrisă bine; recomand!). „Nu sunt un campion, dar îmi place să alerg. Îmi doresc să alerg la maratonul din 8 iunie, de la Luxemburg„, scria Dan în data de 19 februarie, atunci când i-a venit ideea acestei aventuri. Mânat fiind de ceea ce se află în motto-ul blogului („Lui R., care a câştigat deja două curse de maraton„).
M-am pregătit alături de el citind paginile blogului, timp ce cinci luni, am alergat împreună cu el citind descrierea cursei Citește în continuare →
Dacă ai văzut Nemo, Madagascar, Rio, poţi merge să vezi şi Zambezia, să nu spui că n-ai colecţia completă. E drept, poantele nu sunt la fel de reuşite ca în filmele enumerate, poate fiindcă pare că s-au spus toate cele care puteau fi spuse.
Dar e culoare, niţică muzică, sunt şi vreo două personaje aproape memorabile. M-aş opri mai ales la unul dintre ele: Varanul. Dacă nu ştiţi de ce i-a spus CTP lui Dan Voiculescu c-ar fi ca un varan, mergeţi la Zambezia şi veţi înţelege. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie asemănarea mi s-a părut izbitoare.
Unde dai şi unde crapă: un prieten de pe Facebook, care a intrat în dezbaterea despre falsetul Angelei Gheorghiu, atrage atenţia că există falseturi şi la case mai celebre – ceea ce nu e o scuză, ci un fel de explicaţie. Vasile ne-a arătat fragmentul din videoclipul de mai sus, în care celebra Sarah Brightman, care are probabil cea mai bună interpretare alături de Andrea Bocelli a piesei Time To Say Goodbye, aruncă în aer câteva note false atunci când cântă aceeaşi melodie împreună cu o începătoare (chiar la începutul intervenţiei vedetei). Citește în continuare →
Cel puţin la fel de interesantă a fost şi rostogolirea pe Facebook, via butonul Share. Cea mai mare animaţie a fost pe pagina Manuelei Dudău-Năstăsiuc.
Vasile, care – se vede – ştie ce spune, mărturiseşte că n-am mai văzut vreodată ceva asemănător la un asemenea nivel şi că e aiurea să ajungi, ca nespecialist, „să-ţi rupi urechile în vocea ei”, iar gazda ne oferă o explicaţie prozaică, Citește în continuare →
N-am vrut să pornesc vreun tăvălug atunci când am scris despre falsetul Angelei Gheorghiu şi nici să-i fac vreun rău. Cine sunt eu să judec o mare artistă?
Dar a urmat o discuţie interesantă, atât aici, pe blog, cât şi pe Facebook (postarea de acolo a fost share-uită şi s-a rostogolit).
Partituri aruncate pe jos. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Aflu că, deşi cele mai multe bilete la spectacolele tari au fost vândute rapid, mai sunt câteva locuri la evenimente ce nu trebuie ratate. Preferaţii mei de pe lista celor nouă sunt cei de la Royal Concertgebouw (aici am găsit lista completă, cu linkuri către locul de unde se pot cumpăra bilete online)
Am primit înregistrarea de mai sus şi m-am repezit s-o ascult, mânat, nu-i aşa?, de mândrie patriotică. Dezamăgirea mi-a fost cu atât mai mare: Angela Gheorghiu, The Angela Gheorghiu, falsează cu graţie. Citește în continuare →
Laurean nu se lasă şi nu se lasă şi mi-a mai trimis o traducere. De data asta, este vorba despre Sonetul CXIX, osutănouăşpele, „ăla carea fost considerat până acum o metafora a dragostei (toate traducerile româneşti o iau ca atare), dar e vorba despre perioada cât a fost bolnav (se pare, o boală ruşinoasă, zic exegeţii din zilele noastre)”, mi-a spus Laurean.
Citiţi, comentaţi, criticaţi şi/sau lăudaţi (folosiţi şi pagina de Facebook dedicată), daţi mai departe.
SHAKESPEARE – Sonet CXIX
Ce lacrimi de sirenă am sorbit,
Din alambic de iad înşelător,
Speram cu teamă, deznădăjduit,
Pierdeam când mă vedeam biruitor!