23/08/2013

Un ritm prea înverşunat

Afiş al unui concert Enescu în Italia

Afiş al unui concert Enescu în Italia (1908)

Constat că ritmul impus pentru Concursul de Proză Arhiscurtă PA Enescu e prea înverşunat (folosesc acest termen pentru că îmi place muzicalitatea titlului). Până şi pe membrii juriului îi pune la grea încercare (Ana Maria, Iulian, Răzvan, chiar eu). N-am încotro: am pornit concursul prea târziu, vreau să-l închei la timp, adică cel târziu a doua zi după începerea Festivalului George Enescu, aşa că îmi asum o participare mai redusă, dar foarte inimoasă şi valoroasă.

M-aş bucura dacă aţi veni cât mai mulţi alături de acest concurs, dacă ideea alăturării Prozei Arhiscurte de George Enescu v-ar aprinde imaginaţia şi v-ar da ghes să scrieţi. Mă gândesc atât la Citește în continuare

23/08/2013

Şi-n ochii mei mai tânără devii. Shakespeare, Sonet XV (trad. Laurean)

sh

Un Will Shakespeare stând cuminte şi luând notiţe. Sau pătruns de inspiraţie.

Traducerea Sonetului XV îi dă cele mai mari emoţii lui Laurean (aşa mi-a mărturisit). Din punctul meu de vedere, curge bine, ca de obicei. Poate, zic poate, ar mai fi de făcut o „revizie” la primele versuri. Eu am avut nevoie de recitiri ca să pot intra în ritm, atmosferă. În orice caz, dacă vreţi să criticaţi, acum e momentul! 🙂

SHAKESPEARE – SONET XV

Când mă gândesc la lume ca perenă,
Cum e perfectă doar pentr-o clipită,
E-o simplă piesă pe-o imensă scenă,
De stele, în secret, înrâurită. Citește în continuare

23/08/2013

Enescu. Prima întâlnire cu vioara

George Enescu şi vioara lui

George Enescu şi vioara lui

Era hărmălaie. Zdranga-zdranga cu fum de carne friptă şi miros de ţuică. Arşiţă. Îmi transpirase părul (dacă mă-nţelegi). Şi deodată parcă au tăcut cu toţii. Până şi gâştele se opriseră din vacarm (praf şi puf). Se făcuse atât de linişte încât nu mai auzeam nici zgomotul cănilor, ritmul ţambalului sau tânguirea veselă a acordeonului, nici vocile piţigăiat-sâsâite ale babelor. Doar vioara ţiganului pletos. «Ce vioară, bre ?», m-au întrebat şi au râs. Dar eu asta am auzit şi asta-mi răsună şi azi.

Citește în continuare

22/08/2013

Despre jurizarea concursului PA Enescu

Câteva cuvinte despre jurizarea concursului de Proză Arhicurtă PA Enescu: va exista un mic delay între terminarea unei etape şi comunicarea rezultatelor jurizării. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că aceia pe care i-am rugat să mă ajute la jurizare sunt oameni ocupaţi, dar deosebit de binevoitori şi de pricepuţi în ceea ce fac. Citește în continuare

21/08/2013

2. Maruca, iubirea vieţii lui George Enescu [Concurs]

Măruca (Maria Cantacuzino, 1878 - 1969)

Maruca (Maria Cantacuzino, 1878 – 1969)

Aşa cum v-am spus, Etapa 1 a concursului de Proză Arhiscurtă PA Enescu s-a încheiat. Acum vă aştept textele pentru Etapa a doua.

Se dă descrierea de mai jos şi se cere să alcătuiţi, pornind de la ea, una sau mai multe poveşti de aproximativ 500 de semne (cele de fix 500 vor primi un bonus) în care să vă imaginaţi, să repovestiţi, să surprindeţi ceva cecredeţi că este definitoriu pentru felul de a fi al mereu tânărului George Enescu, dragostea sa, caracterul romantic al sufletului său.

Deadline: vineri, 23 august, ora 24:00 (ora României).

2. Maruca, iubirea vieţii lui George Enescu

George Enescu a iubit-o enorm pe Maruca. S-a îndrăgostit de ea după prima audiţie a Poemei Române, când au fost prezentaţi unul altuia, la Ateneu.  Avea 17 ani (iar ea 19, devenită de curând prinesă prin căsătoria cu prinţul Mihai Cantacuzino). Se reîntâlnesc opt ani mai târziu, Citește în continuare

21/08/2013

Concursul de Proză Arhiscurtă PA Enescu. Scurtă informare între etapele 1 şi 2

În primul rând vreau să le mulţumesc tuturor celor care au citit despre concursul de Proză Arhiscurtă PA Enescu, au scris texte, au vorbit despre el, au răspândit vestea, pe blogurile personale sau la bere 🙂 .  

În al doilea rând, vă anunţ că Etapa 1 a concursului s-a încheiat (urmează jurizarea). Găsiţi aici textele primite până la deadline. Oricând, până la finalul concursului, puteţi trimite texte din urmă, care vă pot aduce puncte în clasamentul general, conform Regulamentului pe care îl găsiţi aici.

La cererea mai multor participanţi Citește în continuare

21/08/2013

Ce poţi face pe roata olarului

MFC 🙂

Etichete: , , , ,
20/08/2013

Cât sunt de bătrân

Există mai multe teorii despre bătrâneţe, ca de altfel despre orice. În urmă cu mulţi ani, pe vremea când editam primele ştiri ale ProTV, un reporter scria despre „o bătrână de 50 de ani”. Eram tinerel atunci, dar tot m-a zgâriat la urechi şi am corectat. Adevărul e că povestea cu bătrâneţea e foarte relativă. La 5-6 ani, când spui că vrei să te faci mare, te gândeşti la vreo 11-12 ani. Nici nu-ţi imaginezi că părinţii tăi au mai mult de 18, hai 20. Etc.

Mai e şi vorba aceea, că bătrân eşti dacă te simţi bătrân, nu dacă te uiţi în buletin. Etc.

După ce m-am minunat vreo doi-trei ani la rând că am studenţi care nici nu se născuseră la revoluţie,m-am întrebat zilele trecute cât de bătrân sunt, totuşi.

Am găsit câteva posibile răspunsuri Citește în continuare

Etichete: , ,
17/08/2013

1. Prima vioară a lui George Enescu [Concurs]

Copilul George Enescu. Fotografie de pe site-ul Festivalului Enescu

Copilul George Enescu. Fotografie de pe site-ul Festivalului Enescu

Mai jos, prima temă a concursului PA Enescu (citiţi regulamentul aici):

Prima vioară a lui Enescu

Se dă întâmplarea descrisă mai jos şi se cere să alcătuiţi, pornind de la ea, una sau mai multe poveşti de aproximativ 500 de semne (cele de fix 500 vor primi un bonus) în care să vă imaginaţi primul contact cu muzica al copilului George Enescu, pasiunea şi ambiţia acestuia. Deadline: marţi, 20 august, ora 24:00 (ora României).

Iată textul:

La vârsta de 3 ani, copilul George Enescu a avut o experenţă muzicală hotărâtoare: a auzit întâmplător un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”, ţambalul cu ajutorul  unor beţe de lemn, şi naiul – suflând printre buze. Văzând preocuparea pentru arta sunetelor, părinţii i-au dăruit viitorului muzician o mică vioară cu trei coarde. Supărat că nu este luat în serios şi că nu a primit o vioară adevărată, copilul a aruncat jucăria în foc. Abia după ce a primit vioara mult visată, a început să cânte, după ureche, pe o singură coardă, cu un singur deget, melodii auzite în sat.

Mai jos voi publica textele dumneavoastră, pe măsură ce ele vor fi primite la comentarii şi/sau via pingback.

Baftă! Citește în continuare

Etichete: ,
16/08/2013

Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici

O pisică. Foto: Călin Hera

O pisică. Foto: Călin Hera

N-am prieteni. N-am tată. N-am mamă (adică n-am mai văzut-o de foarte multe zile). N-am casă. N-am forţă. N-am experienţă. Dar am purici. Aproximativ un milion, un milion şi jumătate. Sau cam aşa ceva. Nu ştiu câţi sunt şi nu ştiu nici la ce folosesc. Mie mi se pare că nu fac nici bine, nici rău. Şi nu fac zgomot. Puricii sunt liniştiţi şi le place să stea cu mine. Mie îmi place să miaun. Oamenilor nu ştiu ce le place, dar ştiu ce nu le place: puricii. Adică singurul lucru pe care îl am eu.

P.S. Am scris acest PA după ce am văzut anunţul administratorului de bloc.

15/08/2013

PA Enescu. Concurs de Proză Arhiscurtă

Dragii mei,

Vă provoc la un concurs de PA-uri (aflaţi aici ce e aia PA). Concursul îi este dedicat deopotrivă Festivalului George Enescu şi vouă, autorilor de Proză Arhiscurtă. Mai vechi sau mai noi.

Concursul va debuta luni, 19 august. sâmbătă, 17 august. Fiecare etapă va dura două zile, cu excepţia primei etape, de încălzire, care va dura patru zile.

Regulamentul e simplu.
Citește în continuare

15/08/2013

Ale satului cirezi

GEDSC DIGITAL CAMERA

Portret de vacă. Foto: Călin Hera

Vaca are imaginea unui animal nu foarte inteligent. „Eşti o vacă!„, respectiv „Eşti un bou!” sunt expresii de ocară. Nci expresia „A te uita ca viţelul la poarta nouă” nu se referă la vreo calitate de apreciat a unui om. Citește în continuare

Etichete: ,
14/08/2013

Pisica noastră cea de toate zilele (bi)necuvântate

Grup de pisici tolănite în curtea Castelului construit de Regina Maria. Foto: Călin Hera (pentru MFC)

Grup de pisici tolănite în curtea Castelului construit de Regina Maria. Foto: Călin Hera (pentru MFC)

09/08/2013

Şarpele din farfurie

Şarpe desenat pe o farfurie din ceramică de Horezu. Foto: Călin Hera

Şarpe desenat pe o farfurie din ceramică de Horezu. Foto: Călin Hera

Prima oară când l-am văzut (în urmă cu foarte mulţi ani), m-a frapat. Atât de mult încât nici nu am îndrăznit să întreb (şi am fost mereu un tip foarte curios, cred că părinţii mei au fost printre cei mai încercaţi în perioada de ce?-urilor).

Între timp, a fost episodul cu şarpele, care a născut un poem. Apoi, alte oale şi ulcele din ceramică. Iar astă-vară am întrebat. Am aflat ceea ce ştiam deja (am mai citit şi eu), plus o poveste despre care doamna care mi-a răspuns, o femeie din satul Olari, unde am şi fotografiat această farfurie din ceramică, mi-a spus că e adevărată. Am întrebat-o, aşadar, ce semnifică diferitele simboluri care apar pe obiectele de ceramică din zona Horezu.

„Şarpele e un simbol la care noi ţinem foarte mult. Credem că fiecare casă are şarpele ei. E un şarpe bun, Citește în continuare

08/08/2013

Monumentul eroilor din Budişteni

Monumentul eroilor din Budişteni. Foto: Călin Hera

Monumentul eroilor din Budişteni. Foto: Călin Hera

Monumentul eroilor din Budişteni, ridicat cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor“, Comitetul Central se află la bifurcaţia drumurilor care duc spre Glodu şi spre Schitu-Scoiceşti.

E o imagine clasică, pe care n-o bagi în seamă. Unul din sutele sau miile de monumente comemorative din satele şi orăşelele patriei. Un soclu înalt, un soldat din bronz, îmbcat cu manta, cu cască, cu o puşcă în mână (sculptor D. Măţăoanu), stema regală sub statuie, săpată în piatră şi câteva coroane de flori rămase de la ultima comemorare. Un stejar bătrân pe fundal, iarbă de jur împrejur şi un gard metalic scund, vopsit într-un albastru decolorat. Trecem mai departe.

Soldatul de bronz din vârful monumentului n-ar fi vrut  fie acolo. Citește în continuare

07/08/2013

Farfuria cu sarmale/drept în capul dumitale (niciun cuvânt în plus)

GEDSC DIGITAL CAMERA

Exercitiu de olarit sau cum începe lutul sã devinã obiect util si cultural deopotrivã. FOTO: Calin Hera (special pentru MFV)

Olari

Odatã modelat si uscat, obiectul din lut e pictat cu culori fãcute de mesterii olari tot din pãmânt, folosind instrumente specifice. Foto: Cãlin Hera

farfurii de ceramica

Expozitie de obiecte din ceramica în satul Olari, judetul Vâlcea. FOTO: Calin Hera

Model farfurie ceramica

Farfurie din ceramica de Horezu pictata de familila Alina si Liviu Iorga. Foto: Calin Hera

ciobanas pe farfurie din ceramica

Model cu ciobani pe o farfurie din ceramica de Horezu. Foto: Calin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Anunt în penumbrã postat în interiorul unui chiosc cu obiecte din ceramica de Horezu. Foto: Calin Hera

Etichete: , ,
06/08/2013

Observatorul Astronomic stă în picioare numai fiindcă e agăţat de stele

Clădirea Observatorului Astronomic rămâne în paragină. Chiar dacă, iată, e vegheată. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Clădirea Observatorului Astronomic rămâne în paragină. Chiar dacă, iată, e vegheată. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu stă în picioare numai fiindcă e agăţat de stele. Am făcut această constatare în urmă cu mai mulţi ani, când l-am vizitat ultima oară. Nu ştiu care e situaţia juridică a clădirii (presupun că e tot a Primăriei, căreia i-a fost donată), dar stă să cadă. Şi e păcat, fiindcă vorbim despre o clădire cu adevărat frumoasă.

Amiral Urseanu

Amiral Vasile Urseanu

„Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare”. Sunt cuvintele amiralului  Vasile Urseanu (1848-1926), un tip care Citește în continuare

05/08/2013

Ulciorul care merge de mai multe ori la apă

Grup mic, dar vioi, de ulcioare din lut, expus în satul Olari, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Grup mic, dar vioi, de ulcioare din lut, expus în satul Olari, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Fireşte, problema e mai complicată decât pare: care din cele două ulcioare merge de mai multe ori la apă? Aş vedea o reclamă la ulcioare similară celei la baterii alcaline, dar cine să plătească pentru aşa ceva şi de ce? Până la urmă, cine îşi doreşte într-adevăr să bea apă (sau vin) dintr-un ulcior de lut şi nu preferă un pahar din sticlă, cristal sau, Doamne-fereşte, un pet? Adică lucruri cu care s-a obişnuit deja, în care are încredere. Cunosc oameni care cred că laptele „se face” direct în cutii de carton (ce-i aia vacă?) şi care nu beau apă de la robinet din principiu, iar din fântână sau din izvor – de frică.

Aşadar: care ulcior merge de mai multe ori la apă şi oare ce mai înseamnă asta*, azi? Citește în continuare

02/08/2013

Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul. Sonetul V, Shakespeare, tradus de Laurean

Semnătura domnului William Shakespeare

Semnătura domnului William Shakespeare

Laurean e din ce în ce mai prolific, ceea ce mă bucură. Mai jos, e Sonetul V. Aici e pagina lui de Facebook (unde găsiţi tot ce a scris în ultima vreme), aici e blogul lui, iar aici sunt traducerile sonetelor pe care mi le-a încredinţat până acum spre publicare. În fine, aşa cum ziceam, mai jos e Sonetul V.

Sonetul V

Aceleaşi ore care ţi-au croit
Trup adorabil desfătând priviri
S-or dovedi tirani cu-acelaşi chip
Frumosul covârşindu-l de sluţiri.

Timp fără tihnă, pe oricare vară
În iarnă o transformi şi o îngheţi,
Îngheaţă seva, frunzele-s povară,
Splendoarea-i desfrunzită sub nămeţi.

Când floarea vieţii nu o distilezi,
În vas de sticlă să o ţii captivă,
Nici fastul frumuseţii nu-l mai vezi,
Nici ce-o făcea să fie atractivă.

Te distilez şi iernii-i aţin drumul,
Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul. Citește în continuare