Portret de vacă. Foto: Călin Hera
Vaca are imaginea unui animal nu foarte inteligent. „Eşti o vacă!„, respectiv „Eşti un bou!” sunt expresii de ocară. Nci expresia „A te uita ca viţelul la poarta nouă” nu se referă la vreo calitate de apreciat a unui om.
Parte a unei cirezi de vaci, întorcându-se spre grajduri, pe un drum asfaltat din Oltenia. Foto: Călin Hera
Pe nou, cei mai mulţi copii, în special cei de la oraş, urăsc să bea lapte de vacă. Ei vor lapte de cutie, de la supermarket. Campaniile care au urmat după scandaluri de genul bolii vacii nebune n-au reuşit să amelioreze imaginea vacii în conştiinţa oamenilor.
Vaci pe păşune, spre amurg. Foto: Călin Hera
Nu am de gând să creionez vreo strategie de comunicare sofisticată pentru a creşte vizibilitatea vacilor în spaţiul public (da, veţi zice că sunt destul de vizibile, în special în ziarele/revistele/emisiunile tabloide, în politică ş.a.m.d.). Deşi ar fi haios.
Ceea ce vreau să spun că, neavând pe cineva să le apere, vacile sunt nedreptăţite în partea asta a lumii. A încercat Ion Grigorescu ceva în urmă cu aproximativ 150 de ani, dar şi marele pictor a fost, cumva, cam misogin. Nu-mi amintesc de vreo pictură cu vaci; a înfăţişat doar boi.
Car cu boi, de Ion Grigorescu
Şi totuşi, vacile punctează decisiv, fără dubiu, total, cel puţin atunci când vine vorba de lapte, carne, piele, îngrăşăminte naturale plus o oarecare tihnă (ştiu oameni care au citit zeci de cărţi în timp ce erau cu vacile pe islaz, care s-au calmat, relaxat, odihnit privind vacile rumegând).
Să nu uităm, vă rog, vacile Milka sau Alpenrose. Simpatica vacă Fulga. Etc.
În plus, vacile nici nu sunt atât de proaste pe cât le-a mers faima. Nu cred că există exemple de vaci care să se fi rătăcit, la întoarcerea de la păşuna, seara (unii beţivi nu-şi nimeresc însă, casa). Care să nu fi nimerit poarta, neîndrumate. (Cei care şi-au petrecut copilăria sau vacanţele copilăriei la ţară ştiu ce spun.).
A ieșit, pare-se, o pledoarie :).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns