Într-o parcare din Dobrogea, la o bere. Foto: Gig Motoianu
Am descoperit câteva fotografii alb-negru, făcute în vremea în care eram reporter la revista Expres (prin 1993-1995). Am zis să le public aici.
17/02/2010
Top de blog
Vă invit să votati în topul blogurilor despre care am aflat de la Lucia Verona. Cred că se poate vota în ambele locuri. Votul se dă printr-un comentariu, până în data de 21 februarie, ora 23.59.
P.S. M-am trezit nominalizat la 5 categorii (din 29), atât pentru acest blog cât si pentru celălalt:
Cel mai bun blog al unui ziarist
Cel mai artistic blog
Premiul Voltaire – să ne cultivam gradina
Cel mai bun comentator politic
17/02/2010
„Fatade cool” se întoarce
Mi-ar plăcea să pornească o miscare* a fatadelor cool!. Să fim mai veseli. Articolul de ieri/alaltăieri a fost destul de citit.
Azi sunt detalii despre experienta unor ieseni entuziasti. Aspectul e un pic mai modest, dar contează intentia.
*Mă bucur că Micul Print a preluat ideea.
Aici se vede, întrucâtva, cum lucrează grupul iesenilor – cu droaie de copii zgâindu-se 🙂
Imaginea asta are ceva linistitor în ea
Desenul ăsta îmi place cel mai mult, chiar m-a intrigat la prima vedere, părea că tipul ăla chiar sare!
Aici si aici mai sunt câteva amănunte, dacă e cineva curios.
17/02/2010
Errol Flynn. Spada si mustăcioara
Poate primul erou pe care l-am descoperit pe marele ecran, în cinematografele din Hunedoara (în anii ’70 erau trei: Siderurgistul, Arta și Construc¬to¬rul), a fost Errol Flynn. Aveam zece ani, plus-minus doi, când nu mă interesa că e vorba despre Robin Hood, Căpitanul Blood sau Corsarul. Era suficient că în film joacă Errol Flynn-mustăcioară . Pe la vreo cinșpe ani, Errol Flynn devenise subiect de bancuri . Prea ieșea mereu basma curată din toate confruntările de pe peliculă și avea parte de fata cea mai frumoasă și mai suavă! Penou, când s-a ajuns la Rambo 6, Die Hard 4, Terminator 3, supereroii interpretați de Mustăcioară (azi, Aventurile lui Robin Hood, 8:45 pe TCM) devin din nou simpatici.
Amănunte despre Erol Flynn, pentru cei care au deschis mai târziu ochii pe lumea asta, aici (destul de cuprinzător).
NOTĂ.
Începe să-mi placă tot mai mult să scriu aproape-PA-urile din pagina de televiziune a Evz. Măcar mie 😉
17/02/2010
01-02 (24 de ore)
Concurs 24 de ore, tema 17: 01-02.
Deadline: vineri, 15.00.
Baftă!
Marea răscoala de la 01-02 stelar
Stau în pat şi mă gândesc la burta mea uriaşă sperând că poate am ciroză sau vreo tumoră sau poate e totul neurologic. Palmele mele formează un L ca de looser şi încep calm să-mi presez tâmpla cu degetul mare, înaintând. Procedura standard preluată din Grey’s Anatomy. Şi scuip. Mă întorc pe stânga, continui lupta pe frontul de est: articulaţiile bombardează cetăţi atrofiate, toate organele suferă vătămări interne. Încă puţin şi intru în criză. De calciu.
Adevăratul război va începe abia după ora 2. Citește în continuare
17/02/2010
Babele se ouă
La ora două, babele se ouă. Dar asta numai dacă plouă. Aţi văzut vreun ou de babă? Îl descriu ca să mă aflu în treabă: e neted şi lucios, dar are riduri, e pletos şi-i foarte jucăuş. Cândva era din pluş.
La două şi jumate, pleoapa oului se zbate. La trei fără un sfert, oul devine incert. Se micşorează, apoi se trasnforma într-o rază. Fssssll!, se aude, încetişor. Oul devine ouşor. Bate ca o inimă tânără. Baba stă ciuci şi numără.
Oul îl poţi vedea până la ora trei. Apoi strigi de trei ori hei!. Doar dacă vrei.
16/02/2010
Proza arhiscurtă. Acasă
Multumită lui Mircea Popescu, am primit un domeniu, prozarhiscurta.com unde intentionez să facem o casă a PA-ului.
Planul e ca acolo să se adune un fel de cremă a prozei arhiscurte, să fie un cenaclu/laborator de proza arhiscurtă, locul de trecere spre PA-ul tipărit. Planul e amplu – partea lui ambitioasă include si o editură.
Deocamdată mi-am prins urechile cu detaliile tehnice ale alcătuirii site-ului. N-am nici timp liber cât mi-ar trebui si, sincer să fiu, nici nu-mi doresc să am ;).
În orice caz, nu voi putea tine toată sandramaua de unul singur. Prin urmare, orice ajutor e ultrasuperbinevenit (inclusiv pe partea de administrare).
Nu am de gând să abandonez acest blog. Cu sigurantă, însă, prozarhiscurta.com va avea concursuri proprii (însă nu multe – probabil max. două într-un an).
16/02/2010
Faţade cool
Mă preocupă, de-o vreme, felul în care arată cartierele din cele mai multe oraşe româneşti. Preocuparea e cam din vremea în care, în drumurile către şi dinspre litoral, treceam cu maşina, cu ai mei, prin Bucureşti. Mă simţeam strivit (estetic) de blocurile-zid de pe Ştefan cel Mare-Mihai Bravu ori Pantelimon. Cum, oare, pot trăi oameni aici?, se întreba în sinea lui puştanul care eram.
15/02/2010
Hannah Montana Tabagica
Anul trecut, după o escapadă băiețească în Munții Olimp, am dat o raită prin Salonic, ca să nu venim cu mâna goală acasă, la cei care ne îngăduiseră aventura. Unul dintre noi avea o comandă fermă de la fiică-sa: să-i aducă un tricou cu Hannah Montana. Așa am intrat în fenomen și-n afacere: produsele H.M. erau cu 30% mai scumpe!
Acasă, am vrut să mă edific. Serialul de pe Disney Channel e simpluț, pentru copii americani, dar prinde, iată, și la cei din România. Vocea din versiunea în limba română e cam tabagică (Smaranda Caragea). Plăcută unui adult, nu zic ba!, dar departe de cea a eroinei Miley Stewart, care, apropo, cântă binișor, aveam să constat pe YouTube.
NOTĂ.
Sper sincer ca textul meu, publicat și în Evz (unde voi scrie uneori PA-uri d-astea) să nu-i pricinuiască vreun necaz Smarandei Caragea, care are o voce chiar faină. Dar nu e de serial pentru copii sau, ca să fiu mai precis, nu e de rolul ăla, de pustoiacă de 16 ani.
14/02/2010
Blogroll. Un animal pretentios
Mă gândesc să fac ordine în blogroll. Sunt multe bloguri la numele cărora, când mă uit, nu tresar deloc. Habar n-am ce e cu ele si ce caută acolo. (Sunt si multe bloguri al căror nume e ca un vânt, rece care te izbeste în fată; Doamne, ce faine sunt si ce mult e de când n-am trecut pe acolo!)
Multe bloguri au nimerit, la un moment dat, în categorii inadecvate. Se impune ceva ordine si aici. În fine, trebuie să mă gândesc ce fac cu blogurile care au ajuns la mine în blogroll ca urmare a unui skimb de link si a căror menire e doar aceea de a oferi, mie si celuilalt, niste puncte în ZeList.
O specie aparte sunt site-urile (că nu le pot numi bloguri) de jocuri online sau de filme. Care e folosul lor? Din câte îmi măsoară wordpress, nu am primit nici măcar o vizită dinspre respectivele site-uri (sunt niste mici smecherii cu blogroll-urile de acolo – uneori, blogul „fraierului” e în josul paginii, cu litere mici, la grămadă, ca prevederile ălea din contracte pe care nu le citeste nimeni; alteori, în alte site-uri create special pt skimbul de link.)
În fine, nu asta e important. La urma urmelor, ceea ce e în blogroll ar trebui să mă ajute pe mine si să-i ajute pe cititorii mei. Asadar, vă întreb: ati dat vreodată click pe linkurile de jocuri si/sau filme din blogroll-ul meu? Vă sunt de vreun folos? Dacă răspunsul (previzibil) e „ba!”, atunci e clar că n-o să mai pierd vremea cu asta.
14/02/2010
16-17 (24 de ore)
Concurs 24 de ore, tema 16: 16-17.
Deadline: marti, 23.59.
Baftă!
[…] Autor?
a. nu mă mai vrea mi-a spus chiar ea ieri pe la patru mi-a lăsat un offline eu nu l-am citit încă ştiu că începea cu puncte’puncte niciodată nu mi-au plăcut punctele mai ales în scris e ca şi cum ai scrie pentru oameni dar eu scriu numai pentru a. şi punctul e numai pentru a. şi eu pentru a. m-am urcat pe pereţi şi nici că mai plec de aici
când am coborât mă aştepta u. cu acele zile între toamnă şi iarnă când în microbuzul de 17 te întâlneam la apus şi răsuflam uşurat
14/02/2010
23 clasamente
Aici sunt PA-urile etapei 02-03. Vă astept voturile până marti, 12.00. Vă multumesc!
14/02/2010
Julitură
„Să faci ce spune un jurnalist, nu ce face el”. A scris această cugetare la ora la care îi veneau idei, s-a ridicat, a făcut câţiva paşi, apoi, întrucât privea undeva, în sus, s-a împiedicat şi a căzut printre scaunele tapiţate, oprindu-se sub masa şedinţe, ovală, cu blat masiv, din lemn de cireş, lângă picioarele căreia zăcea acum, obosit, cu tîmpla zvâcnindu-i, sub o julitură roşie, pe care n-a observat-o decât mai târziu, la baie, când s-a privit în oglindă, niţel înspăimântat.
13/02/2010
Cerul cu opt stele
Împușcătura s-a auzit până la capătul uliței. Ecoul zgomotoului, rostogolit printre zidurile caselor săsești, a acoperit urletul de durere. Apoi s-au auzit: un geamăt ușor, câțiva pași grei, prin iarbă, apoi o nouă detunătură. Abia atunci, când zgomotul s-a prelins dincolo de ceea ce s-ar putea numi marginea nopții, au început să urle câinii. Era ca o melodie: când câinii se opreau un pic, se auzeau greierii. Desigur, Ion U. avea urechile înfundate. Dar vedea un colț de cer, cu opt stele.
12/02/2010
Visătorii Alexandrei
„Într-o dimineaţă de sâmbătă, pe când dădea cu aspiratorul prin casă, Alexandra, fotograf de meserie, s-a surprins zâmbind. Nu pentru că vreun duh al aspiratorului i-ar fi spus un banc bun, ci doar aşa, pur şi simplu. „Ce-ar fi să fotografiez sute de oameni visând, în momentele lor de retragere în ei înşişi?”, şi-a spus ea…” (am citat dintr-un articol apărut în Evz – autor: Cristina Olivia Moldovan)
Mi-a plăcut mult ideea Alexandrei: de a fotografia oameni pe care îi roagă să stea cu ochii închisi si să se gandească la ceva frumos. Am rugat o colegă, pe Cristina, să facă o poveste în ziar. A iesit ceva dragut.
11/02/2010
Aproape PA la ziar
Club Seinfeld-History
În copilărie aveam un grup al Ciresarilor. Când întâlneam pe cineva care citise cartea lui Constantin Chirtă, ne împrieteneam imediat – aveam multe de povestit. Grupul cititorilor de „Ciresarii” a fost înlocuit, pe rând, de-a lungul timpului, de altele, unite de parole care de care mai ciudate. Pe nou, ca simplu telespectator, simt că mă leagă ceva de aceia care lasă orice deoparte ca să revadă, a nu stiu câta oară, vreun episod din „Seinfeld” (dacă e cineva care vrea să scape de mine două zile încheiate, e suficient să-mi pună în brate discurile cu „Seinfeld”.) Mai nou, ne facem cu ochiul, complice, câtiva fanatici ai documentarelor de pe Viasat History. De-abia astept povestea despre Castelul fetei în alb!
NOTĂ.
Titlul acestei postări pare, la sfârsitul acestei zile, ironic. Chestia e că m-a apucat, acum vreo două zile, să scriu o minitabletă (dar cam maxi-PA) pe pagina de Televiziune a EVZ. Am zis s-o pun si aici, stiti că sunt strângător de amintiri.
11/02/2010
02-03 (24 de ore)
Concurs 24 de ore, tema13: 02-03.
Deadline: sâmbătă, 23.50
Baftă! Citește în continuare
11/02/2010
Păcăleala şi minciuna
Erau două fetiţe. Prietene bune. Pe una o chema Păcăleala, pe cealaltă Minciuna. Erau vesele, în general.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 