Archive for ‘Mirări’

11/09/2013

Jurnal de festival. Îl ascult pe Buchbinder şi îmi place

Pianistul Rudolf Buchbinder salută publicul în pauza recitalului susţinut la Sala Mare a Palatului împreună cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, în ziua a 11-a a Festivalului Enescu

Pianistul Rudolf Buchbinder salută publicul în pauza recitalului susţinut la Sala Mare a Palatului împreună cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, în ziua a 11-a a Festivalului Enescu

Îl ascult pe Rudolf Buchbinder cântând la pian cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu” şi îmi place. Lucrez şi muzica lui Ludwig van Beethoven (Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în Si bemol Major op. 19, Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră în Sol Major op. 58, Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în do minor op. 37) îmi prinde bine, îmi dă ghes, liniştindu-mă în acelaşi timp.

read more »

04/09/2013

Ce a vrut să spună Autorul?

Scorbură fără cuvinte, după chipul şi asemănarea omului. FOTO: Călin Hera

MFC. Scorbură fără cuvinte, după chipul şi asemănarea omului. FOTO: Călin Hera

26/08/2013

Jurnal de festival. Uşor cu pianul (Kawai) pe scări

Uşor cu pianul Kawai pe scările Sălii Mari a Palatului. Foto: Ana Ispas

Uşor cu pianul Kawai pe scările Sălii Mari a Palatului. Foto: Ana Ispas

read more »

20/08/2013

Cât sunt de bătrân

Există mai multe teorii despre bătrâneţe, ca de altfel despre orice. În urmă cu mulţi ani, pe vremea când editam primele ştiri ale ProTV, un reporter scria despre „o bătrână de 50 de ani”. Eram tinerel atunci, dar tot m-a zgâriat la urechi şi am corectat. Adevărul e că povestea cu bătrâneţea e foarte relativă. La 5-6 ani, când spui că vrei să te faci mare, te gândeşti la vreo 11-12 ani. Nici nu-ţi imaginezi că părinţii tăi au mai mult de 18, hai 20. Etc.

Mai e şi vorba aceea, că bătrân eşti dacă te simţi bătrân, nu dacă te uiţi în buletin. Etc.

După ce m-am minunat vreo doi-trei ani la rând că am studenţi care nici nu se născuseră la revoluţie,m-am întrebat zilele trecute cât de bătrân sunt, totuşi.

Am găsit câteva posibile răspunsuri

read more »

Etichete: , ,
15/08/2013

Ale satului cirezi

GEDSC DIGITAL CAMERA

Portret de vacă. Foto: Călin Hera

Vaca are imaginea unui animal nu foarte inteligent. „Eşti o vacă!„, respectiv „Eşti un bou!” sunt expresii de ocară. Nci expresia „A te uita ca viţelul la poarta nouă” nu se referă la vreo calitate de apreciat a unui om.

read more »

Etichete: ,
09/08/2013

Şarpele din farfurie

Şarpe desenat pe o farfurie din ceramică de Horezu. Foto: Călin Hera

Şarpe desenat pe o farfurie din ceramică de Horezu. Foto: Călin Hera

Prima oară când l-am văzut (în urmă cu foarte mulţi ani), m-a frapat. Atât de mult încât nici nu am îndrăznit să întreb (şi am fost mereu un tip foarte curios, cred că părinţii mei au fost printre cei mai încercaţi în perioada de ce?-urilor).

Între timp, a fost episodul cu şarpele, care a născut un poem. Apoi, alte oale şi ulcele din ceramică. Iar astă-vară am întrebat. Am aflat ceea ce ştiam deja (am mai citit şi eu), plus o poveste despre care doamna care mi-a răspuns, o femeie din satul Olari, unde am şi fotografiat această farfurie din ceramică, mi-a spus că e adevărată. Am întrebat-o, aşadar, ce semnifică diferitele simboluri care apar pe obiectele de ceramică din zona Horezu.

„Şarpele e un simbol la care noi ţinem foarte mult. Credem că fiecare casă are şarpele ei. E un şarpe bun,

read more »

07/08/2013

Farfuria cu sarmale/drept în capul dumitale (niciun cuvânt în plus)

GEDSC DIGITAL CAMERA

Exercitiu de olarit sau cum începe lutul sã devinã obiect util si cultural deopotrivã. FOTO: Calin Hera (special pentru MFV)

Olari

Odatã modelat si uscat, obiectul din lut e pictat cu culori fãcute de mesterii olari tot din pãmânt, folosind instrumente specifice. Foto: Cãlin Hera

farfurii de ceramica

Expozitie de obiecte din ceramica în satul Olari, judetul Vâlcea. FOTO: Calin Hera

Model farfurie ceramica

Farfurie din ceramica de Horezu pictata de familila Alina si Liviu Iorga. Foto: Calin Hera

ciobanas pe farfurie din ceramica

Model cu ciobani pe o farfurie din ceramica de Horezu. Foto: Calin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Anunt în penumbrã postat în interiorul unui chiosc cu obiecte din ceramica de Horezu. Foto: Calin Hera

Etichete: , ,
05/08/2013

Ulciorul care merge de mai multe ori la apă

Grup mic, dar vioi, de ulcioare din lut, expus în satul Olari, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Grup mic, dar vioi, de ulcioare din lut, expus în satul Olari, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Fireşte, problema e mai complicată decât pare: care din cele două ulcioare merge de mai multe ori la apă? Aş vedea o reclamă la ulcioare similară celei la baterii alcaline, dar cine să plătească pentru aşa ceva şi de ce? Până la urmă, cine îşi doreşte într-adevăr să bea apă (sau vin) dintr-un ulcior de lut şi nu preferă un pahar din sticlă, cristal sau, Doamne-fereşte, un pet? Adică lucruri cu care s-a obişnuit deja, în care are încredere. Cunosc oameni care cred că laptele „se face” direct în cutii de carton (ce-i aia vacă?) şi care nu beau apă de la robinet din principiu, iar din fântână sau din izvor – de frică.

Aşadar: care ulcior merge de mai multe ori la apă şi oare ce mai înseamnă asta*, azi?

read more »

02/08/2013

Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul. Sonetul V, Shakespeare, tradus de Laurean

Semnătura domnului William Shakespeare

Semnătura domnului William Shakespeare

Laurean e din ce în ce mai prolific, ceea ce mă bucură. Mai jos, e Sonetul V. Aici e pagina lui de Facebook (unde găsiţi tot ce a scris în ultima vreme), aici e blogul lui, iar aici sunt traducerile sonetelor pe care mi le-a încredinţat până acum spre publicare. În fine, aşa cum ziceam, mai jos e Sonetul V.

Sonetul V

Aceleaşi ore care ţi-au croit
Trup adorabil desfătând priviri
S-or dovedi tirani cu-acelaşi chip
Frumosul covârşindu-l de sluţiri.

Timp fără tihnă, pe oricare vară
În iarnă o transformi şi o îngheţi,
Îngheaţă seva, frunzele-s povară,
Splendoarea-i desfrunzită sub nămeţi.

Când floarea vieţii nu o distilezi,
În vas de sticlă să o ţii captivă,
Nici fastul frumuseţii nu-l mai vezi,
Nici ce-o făcea să fie atractivă.

Te distilez şi iernii-i aţin drumul,
Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul.

read more »

02/08/2013

Cum s-au întors Pif şi Marius din Himalaya

Marius Mărcuş şi Pif (Avel Ritişan), fotografiaţi la întoarcerea din prima expediţe românească în Himalaya (1985). Foto: Pilu Găină

Marius Mărcuş şi Pif (Avel Ritişan), fotografiaţi la întoarcerea din prima expediţe românească în Himalaya (1985). Foto: Pilu Găină

Eram prin clasa a unşpea. Eram foarte mândru. Cei pe care îi consideram a fi prietenii mei mai mari, Pif şi Marius Mărcuş, reuşiseră prima expediţie românească în Himalaya. Îmi venea să le spun tuturor „Îi cunosc, sunt prietenii mei!”. Dar multă lume din Hunedoara putea spune asta. Chiar dacă îi ştiam un pic mai bine decât alţii (Marius, Pif, Ştefan Fara, nenea Imbre, Pichiu, Clivăţ, Velicu, Nelu Schiau, Nelu Mărcuş m-au învăţat muntele începând de la vârsta de şase ani), Pif şi Marius nu erau doar eroii mei, erau eroii oraşului. 

read more »

01/08/2013

La bârfă cu măicuţele de la Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mănăstirea dintr-un lemn, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Povestea Mănăstirii Dintr-un Lemn e frumoasă şi incredibilă. Un cioban ar fi găsit în scorbura unui stejar secular o icoană imensă, iar o voce i-ar spus să taie copacul şi să facă din lemnul lui, dar numai şi numai din acel lemn, o biserică. Ceea ce omul a şi făcut. Detalii despre mănăstire, aici.

Biserica e în picioare şi astăzi, deşi au trecut nişte ani (vreo patru sute) de când a fost ridicată. O mai fi fost renovată, o mai conţine şi alte elemente în afară de cele provenite din stejarul cu pricina. Nu ştiu. Ştiu doar că bisericuţa e o „apariţie” în peisajul vâlcean, merită văzută şi fotografiată (atenţie, pentru fotografii din unghiul folosit pentru cadrul de mai sus aveţi de înfruntat un cuib de albine săpat în pământ, la baza gardului care împrejmuieşte micul cimitir din jurul bisericuţei!). 

read more »

31/07/2013

Cu voie faci iertabile greşeli. Sonet XLI, Shakespeare (tradus de Laurean)

William Shakespeare, desen luat de aici.

William Shakespeare, desen luat de aici.

„E poate, zic eu, cea mai curajoasa traducere de pana acum, ce muta rostul geloziei naturale de pe frumusete, catre gratia feminina”, mi-a spus bunul meu prieten Laurean. Vă las să decideţi dacă e aşa.

 

SHAKESPEARE – Sonet XLI

Cu voie faci iertabile greşeli,

Când îţi lipsesc din suflet uneori,

Cum anii fragezi se cuvin rebeli,

Tentaţia ţi-e sfetnic deseori.

Eşti cavaler, astfel de cucerit,

Tu eşti plăcută, demnă de curtat;

Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit

Renunţă fără a fi profitat?

Însă puteai să nu te-atingi de ea,

Strunind juneţe şi tumult hoinar,

El către desfrânare te forţa

Şi dublul legământ călcându-l iar:

Tentat de al ei farmec fecioresc,

De frumuseţea ta-am să mă feresc.

Those pretty wrongs that liberty commits,
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty, and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art.

 

Gentle thou art, and therefore to be won,
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman’s son
Will sourly leave her till he have prevailed?

 

Ay me! but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a twofold truth:

 

       Hers by thy beauty tempting her to thee,
   Thine by thy beauty being false to me.

31/07/2013

Cum să transporţi o capră cu Dacia „Papuc”

Capră în portbagajul unei Dacii "Papuc" - contribuţie la MFR. FOTO: Călin Hera

Capră în portbagajul unei Dacii „Papuc” cu număr de Bucureşti – contribuţie la MFR. FOTO: Călin Hera

Etichete: , , ,
25/07/2013

Cu ursul pe pereţii bisericii

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Până când afli un lucru, acel lucru nu există pentru tine. Dacă-l afli mai târziu, e mai bine decât dacă nu-l afli niciodată, deşi e un timp potrivit pentru toate.

Am auzit prima oară despre Biserica „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Vasile” din satul Olari, Horezu, dintr-o poveste despre o tânără din Bucureşti care şi-a petrecut o parte din vacanţă în celebrul sat al meşterilor olari. Nu insist acum pe detaliile poveştii. Spun doar că atunci când am trecut cu maşina pe lângă bisericuţă am simţit un nod în gât. Avea o frumuseţe care aducea cu vechea casă a bunicii mele, aceea din amintire.

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea - vedere laterală (sud)

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (sud). FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (nord). FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea - vedere laterală (nord), cu dansul ursului. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (nord), cu dansul ursului. FOTO: Călin Hera

Stând să cadă, bisericuţa din Olari rămâne încă în picioare (parcă numai şi numai) graţie celor câteva desene de pe exterior vizibile încă. Nu bag mâna în foc că sub varul alb al pereţilor, proaspăt şi curat (nu-i aşa?), nu s-ar ascunde alte şi alte desene minunate. Cel al ursarilor mi-a căzut cu tronc. Mi s-a părut atât de neaşteptat, atât de altfel, încât am stat mult să-l privesc. Elementul principal e ursul, cu un fund bombat, stând ciuci, într-un dans chinuit, între doi flăcăi în port popular, cu căciuli a la Tudor Vladimirescu, mustăcioşi, probabil ţigani, cântându-i ursului, enervândul, provocându-l să ţopăie, spre mirarea & bucuria privitorilor (în care ne-am transformat toţi, inclusiv voi, cei care priviţi acum fotografia), în mijlocul unor dealuri rotunde, sub un cer destul de încărcat, cu aer în care se ghiceşte, cumva, muntele.

Nu trebuie să căutaţi creştinism în această imagine. Desenele de pe bisericile din această zonă a ţării sunt mult diferite de cele din Bucovina (mult mai elaborate), dar au păstrat ceva important din autenticul, candoarea şi înţelesurile oamenilor de aici. Nu e cazul unor comparaţii calitativ-valorice, dar vorbim aici despre un patrimoniu, despre ceva mult mai însemnat decât obişnuitele circuri politico-prosteşti din Capitală.

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea e monument istoric. FOTO: Călin Hera

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea e monument istoric. FOTO: Călin Hera

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. Partea din perete cu dansul urşilor. FOTO: Călin Hera

Pictură exterioară pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea.

Pictură exterioară pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Picturi exterioare pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea.

Picturi exterioare pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea (biserica dansului ursului). FOTO: Călin Hera

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea, din alt unghi

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea, din alt unghi. FOTO: Călin Hera

Desene precum cele de pe bisericuţa din Olari veţi întâlni frecvent în judeţul Vâlcea (dar şi prin Gorj şi Argeş), aflate, toate, într-o stare avansată de degradare (găsiţi aici şi aici câteva descrieri inspirate). Apostolii frunzei de la Ministerul Turismului, care cred că promovarea României şi turism pe plaiul carpato-dunăreao-pontic înseamnă doar turul bisericilor pictate din Bucovina (minunate, de altfel), ar trebui să ia în calcul (ca să mă exprim pretenţios), bisericile olteneşti. Care încă mai sunt, cât mai sunt, până nu le văruieşte vreun popă milos sau le dărâmă vreun vânticel mai serios (scuze pentru rimă).

03/07/2013

Ultima modă în materie de spam

Câteva comentarii oprite   de programul anti-spam

Câteva comentarii oprite de programul anti-spam

Spun din capul locului că nu vreau să vând castraveţi grădinarilor bulgari şi nici că mi-ar trece prin cap că voi fi descoperit cum se dă gaura la vreo macaroană de tip nou. Dar, ca om care se uită zilnic prin admin-uri de site-uri, protejate sau nu de programe anti-spam, constat că, de-o vreme, spam-urile sunt din ce în ce mai simpatice.

Au trecut timpurile în care ni se propuneau, pe şleau, bijuterii, fotografii deşcheate, viagra sau alte descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii. Acum, textele care însoţesc mesajele spam purtătoare de linkuri şi alte coduri HTML meşteşugite, au o oarecare noimă. Maşinile care le creează adaptează mesajele la limba în care e scris textul de pe blog/site şi, să vezi minune, la conţinutul articolului spamat. Este posibil, chiar probabil, ca în acest fel să fie păcălite unele programe anti-spam. E mai complicat deocamdată atunci când vin pe site-uri .ro (sau pe wordpress-uri ale unor români) mesaje de la adrese/nume belgiene, englezeşti, luxemburgheze şamd. Dar meseriaşii care se ocupă de această nobilă activitate, spamul, vor găsi în curând leac şi la acest neajuns.

Una peste alta, salut Maşinăria şi consemnez unele dintre ultimele spam-uri încasate, o colecţie pe care vă invit s-o îmbunătăţiţi – din propria voastră experienţă.

  • Ştiu că a trebuit să mă minţi, ştiu că a trebuit să înşeli, să pari fierbinte şi rafinată sub voalul purei înşelăciuni, aristocratul porno perfect, atât de elegant şi ieftin, sunt bătrân, dar încă îmi mai place asta, O mie de săruturi adâncime. (de la Truman Delgado – la acelaşi articol. Notă – e o traducere a A Tousend Kisses Deep – Leonard Cohen)
  • În Revoluția Franceză drojdia Franței a cedat poftei de sînge şi a deschis uşa către rău. În zilele noastre, în plin proces de tîmpire electronică, este absolut sigur că, la 200 de ani mai tîrziu, această monstruozitate va fi punctul central al unor festivități orgiastice. Omul mediu se agață întotdeauna în mod disperat de clișee. Dacă i le-ar lua cineva, ar fi nevoit să cerceteze singur, să gîndească singur și să decidă și atunci ar trebui să înceapă din nou, altfel. Nu ne putem aștepta la un astfel de comportament elitist de la aceşti bieţi oameni. Celor pe care zeii vor să-i distrugă, întîi le iau minţile. (de la Silver Price – la articolul Falset şi la Sarh Brightman…)
  • puterea gandului În „ţara mămicuţelor”, a „ţigăncilor împuţite” care pot, spre deosebire de românce, „să ţină cinci-şase copii”, în ţara ochiului vânăt al Alexandrei Stan, Traian Băsescu a vorbit despre prezidenţiabila „la modă” Elena Udrea şi despre „misiunea fundamentală a femeii”. (de la Ruby T. Heath, la articolul Zambezia, Cu cine seamănă Varanul)
  • RL, ziarul care m-a sprijinit şi mi-a dat aripi pentru a face cele mai bune articole ale mele, este de asemenea complice în această horă de sexualizare a presei. Astfel, mai nou, pe site-ul romanialibera.ro vedem sexy-ştiri preluate din site-ul puişor al trustului, modista.ro. O vedem uitată pe site de câteva luni pe biata Marilyn Monroe nud (cu patru luni înainte de a muri). La cât de geroasă a fost iarna asta, dacă n-ar fi fost moartă deja, sigur ar fi decedat cât timp a stat topless sub privirile necruţătoare ale masculilor români cititori de presă quality. (de la Claudette Galloway la acelaşi articol)
  • În toiul nopţii, Bulă, cu vînătăi pe faţă şi cu două valize în mîini, sună la uşa casei lui taică-său. – Ce-i cu tine, Bulă, la ora asta şi în halul ăsta? – M-am certat cu nevastă-mea. – Şi a îndrăznit curva aia să dea în tine? Eu, în locul tău, o făceam bucăţi! Bula, rînjind: – Dar ce credeai că am în valize? (de la Anemarie D. Hewitt la articolul De la Angela Gheorghiu şi Sarah Brightman la…)
  • slinoşi, pe care, dacă ar avea ocazia, i-ar sfîşia/măcelări/sfîrteca/tranşa (vă ajung sinonimele?) cu prima ocazie?! (Jeanne Parrish la acelasi articol – citat împrumutat de Maşinărie de pe un blog 🙂 )
  • Un coleg de serviciu al barbatului spunea ca acesta avea datorii la banci, iar in ultima perioada parea foarte obosit pentru ca lucra si ca taximetrist pentru a-si completa veniturile. De asemenea, el sustinea ca barbatul a fost testat psihologic in fiecare an si ca a trecut testele. El afirma ca masina barbatului a fost gasita, luni, de catre colegi, in apropierea lacului Tarnita, cheile fiind in autoturism. (de la Ahmed J. Atkins la articolul Portbagajul omului bun– citat regăsit în sumedenie de ştiri din data 1-2 martie 2012, despre taximetristul găsit mort, împreună cu copiii, în lacul Tarniţa – interesant aici e faptul că multe site-uri cu pretenţii lucrează din greu cu copy/paste!)

Mă opresc aici cu citatele, aştept, cum am zis, exemplele voastre şi o interesantă discuţie. Eventual.

Etichete: , ,
27/06/2013

Natură vie. Cuib de viespi în poarta de fier

Budişteni. Cuib de viespi în poarta de fier. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Budişteni. Cuib de viespi în poarta de fier. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Încep prin a spune o banalitate: viaţa e fascinantă. Capacitatea de a adaptare a fiinţelor vii – o lecţie de fiecare dată. Nu, nu m-am trezit lovit de vreo revelaţie imberbă, dar m-am oprit câteva minute, inclusiv ca să fotografiez cu telefonul, atunci când am descoperit cuibul de viespi. La început am văzut o viespe, apoi alta, apoi încă una, oarecum în şir indian. Ieşeau dintr-o ţeavă.

read more »

21/06/2013

Cea mai ieftină uscătorie de rufe. Cu foto

Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă - Învingătorilor. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. Am învins, fraților!

UPDATE. Aflu că mai ieftină ar fi fost o sfoară. Dar şi sfoara aceea ar fi trebuit agăţată de ceva, deci trebuia investit în cel puţin două puncte de sprijin. Problema rămâne deschisă.

20/06/2013

Ţi-am luat un inel cu mustaţă

Emoticon cu mustaţă

Emoticon cu mustaţă

Cine n-a auzit încă de bijuterii cu mustaţă se cheamă că nu are în familie nicio puştoaică de 8-15 ani. Eu am, aşa că am aflat că există aşa ceva şi că are maaaare căutare în targetul precizat.

La început am ascultat, fără să vreau, dar oripilat, o discuţie despre asemenea podoabe. Discuţia avea loc în legendara mea maşină, aşa că n-aveam cum să n-aud şi să intervin, mai devreme decât îmi propusesem, întrebând „cum naiba?!” (am folosit o expresie mai adecvată rolului educaţional pe care un om la vârsta mea trebuie să-l joace în societate.

read more »

16/05/2013

Cum se face Coca-Cola (cea mai nouă reţetă veritabilă veche, de vânzare pe eBay)

Panou publicitar Coca-Cola, vechi de vreo 70 de ani. Printscreen din filmuleţul de pe WXIA

Panou publicitar Coca-Cola, vechi de vreo 70 de ani. Printscreen din filmuleţul de pe WXIA

Un tip din Georgia, Cliff Kluge, s-a lăudat că a găsit o hârtie din 1943, bătută la maşină, în care sunt incluse instrucţiuni detaliate pentru fabricarea unui galon de concentrat de Coca-Cola, suficient pentru a produce 16 galoane de băutură. Omul e convins că autorul textului a avut acces la reţeta originală şi că documentul pe care a pus mâna valorează cinci milioane de dolari (suma la care scos hârtia la vânzare pe eBay). Ba, când s-a gândit mai bine, parcă ar fi mai nimerit preţul de 15 milionae de euro. Deocamdată nimeni nu i-a oferit banii ăştia (nu vă lăsaţi păcăliţi de menţiunea „sold out”).

Cei de la Coca-Cola privesc tărăşenia cu calm, pare-se, atrag atenţia că au fost mai mulţi oameni care au „descoperit” formule secrete de-a lungul timpului (se referă inclusiv la povestea din 2011), dar că nimeni n-a reuşit până acum să reproducă exact reţeta, care e păstrată în siguranţă la sediul din Atlanta.

Găsiţi în Time mai multe detalii despre noua descoperire, inclusiv un filmuleţ cu descoperitorul, şi în WXIA povestea originală.