La cererea telespectatorilor, mai dezvălui un poem din ultima carte a lui Mihail Gălăţanu (România aproximativă). Am ales pentru voi „Patria mea e o dulceaţă pe mâini” („cu toţii ne murdărim de ea/dăm şi pe haine/devine lipicioasă/până la taine”).
Poate că este cea mai sentimentală poezie patriotică din cartea lui Mihai. Atât de duioasă (sic!), încât autorul o încheie cu un smile (n-am mai întâlnit aşa ceva până acum, dar poate nu-s eu prea umblat).
Enjoy!
PATRIA MEA E O DULCEAŢĂ PE MÂINI
Patria mea e o dulceaţă pe mîini
cu toţii ne murdărim de ea
dăm şi pe haine
devine lipicioasă
pînă la taine
vin muştele şi ne bîzîie
albinele şi ne bîzîie
Patria se ia cu greu sau
nu se mai ia
se mai întîmplă
se poate întîmpla oricui
pare evadată dintr-o chesea uitată, deschisă
volatilizată
noi ne lingem degetele după ea
ca după o minune
şi, la urmă, coborîm printre cutume
Patria se ia cu greu
sau nu se mai ia
deloc
din viaţa mea
se întîmplă
se mai întîmplă
se poate întîmpla absolut oricui
uite aşa:)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 