Prietenul meu Mihail Gălăţanu a mai scris o carte (România aproximativă, editura Vinea, 2011). Una patriotică. „Este un ecou, peste timp, la O NOAPTE CU PATRIA*, care încearcă să aşeze, cumva, lucrurile la locul lor. Poezia patriotică este, cred, o încercare; nici mai mare, nici mai mică, însă, decît poezia însăşi, cea adevărată”, spune Mihai.
Adeseori, citind această carte (pe care am primit-o în format electronic) Dincolo de încărcătura textului, încercarea de a vorbi despre România, fără perdea, mi-a plăcut muzicalitatea, rima venită când nu te aştepţi, dar, totodată, atunci când o voiai mai mult. Vă arăt, mai jos, unul dintre poeme. Dacă vă place, mai am ;).