Archive for octombrie, 2010

04/10/2010

Fefeleaga, fiica dacilor

Aduc aici fotografia unei nepoate a Fefelegii (eroina nuvelei lui Agârbiceanu): Anamaria, care, au dreptate cei care o spun, pare o fiică de dac. Foto: Remus Suciu (evz)

Cred că nu asta asteptati de la acest blog, o s-o las mai moale cu recomandările, dar nu mă pot opri nici să mentionez un alt reportaj al echipei Ciprian Iancu – Remus Suciu, cel despre urmasii Fefelegii. Reportajele colegilor mei au mereu un aer de prospetime de care presa din România, chiar dacă nu-si dă seama, are nevoie.

UPDATE. Întrucât linkul de mai sus nu mai duce unde trebuie sau durează prea mult până se deschide articolul, reiau mai jos textul lui Ciprian:

read more »

04/10/2010

Elefantul cu fereastră

Nu mă pot opri, asa că vă voi arăta un detaliu din, probabil, ultima operă desenată de fiică-mea: un elefant cu fereastră (si scară):

Elefantul cu scară si fereastrăDesen făcut de Carina, cu marker nepermanent (albastru), pe o tablă albă. În realitate, e un detaliu dintr-o operă ceva mai amplă; o puteti vedea aici.

Etichete: , ,
03/10/2010

Principiul lui Prâslea cel Voinic

E bine ca, în viaţă, să te ghidezi după principii sănătoase. E necesar. Altfel, rişti să trăieşti degeaba. Principiile sănătoase sunt simple. Unul dintre ele poate suna cam aşa: bucură-te în prezent, având grijă să nu-l dezamăgeşti pe cel care ai fost în trecut şi să nu-i faci probleme celui care vei fi în viitor.

read more »

02/10/2010

pe brânci (ca atunci)

cică hai la tarla că dau ţiganii (m-am dus)
ce dau am întrebat pe drum
dau în brânci

era lună am parcat lateral (de-a lungul şanţului)
încremenise maşina în noroi
se auzea un zgomot ciudat bârrr cârrr mârrr zbârrr

uite-i şi pe viteji
de ce furaţi mă porumb
calicilor (erau mai mulţi) că vă rabdă pământul

era o luptă inegală (aveam să constat)

îmi plăcea să simt cum îmi curge sângele
maşina era albastră aveam un ştiulete înfipt în cap
acesta e tricolorul (mi-am zis)

aşa a venit moleşeala (cred)
atât a rămas din recoltă
am muncit pe brânci (ca atunci)

01/10/2010

Pe mâine (mâinele de poezie)

Încerc (poate că unii dintre voi si-au dat deja seama) să reînnod o tradiţie: poeziile de sâmbătă. Aşa că, si mâine, vă aştept cu ceva nou-nouţ. Sunt foarte curios ce veţi spune.

01/10/2010

O poveste cu final neasteptat

Mă pregătisem să dau o raită printre blogurile poetice, pentru „raportul” meu săptămânal. Dar am ajuns la Cristian Lisandru. Stiu că nu-i treaba mea. Dar asa cum m-am bucurat atunci, sincer, acum m-am întristat. Cineva mi-a spus, în tinerete, că, pentru a putea fi cu adevărat scriitor, e nevoie de o suferintă adevărată. Stiu că nimeni nu ar alege suferinta.

01/10/2010

Servesc patria. Ajutat de Ana Blandiana

Text de Ana Blandiana, scris la rubrica Atlas în România literară (cred, dar nu sunt sigur) în toamna anului 1986

Text de Ana Blandiana, scris la rubrica Atlas în România literară (cred, dar nu sunt sigur) în toamna anului 1986

Dragii mei,

Am ajuns cu bine la 01184 (dar cred că nu trebuia să scriu indicativul, parcă ziceau că e secret). Deja suntem la oraş, deci pretenţiile sunt mai mari. (Da, e şi mai frig.) Aşadar, am nevoie de încă o pereche de ciorapi de lână (hai, să fie două!), o pereche de mănuşi de lâna, preferabil verzi, un piaptăn, o cămaşa de corp, sacul de dormit şi sacul sacului de dormit.

Oricum, valiza e plină, nu ştiu unde o să le pun pe toate câte sunt, mai ales că ni s-a zis să eliminăm tot ce e „în plus”. Rugaţi-o pe Ela să bată la maşină proza aia, că vreau s-o trimit undeva. Mai vreau şi două paste de pix; cele trimise deja, care erau foarte bune,  s-au terminat. Fise pentru telefon mai am.

Tată, dacă poţi, cumpără, te rog, cărţile lui Mircea Eliade despre care vorbeam la telefon. Adaug pe listă romanul lui Radu Ciobanu, „Casa fericiţilor” (Editura Militară, 288 pagini, 16 lei). Păstrez o frumoasă amintire celorlate cărţi ale lui.

Vă trimit un articol în care Ana Blandiana acuză „pasivitatea etern salvatoare”.

01/10/2010

Legendarul poet al Gării de Nord


Am ajuns, cam din întâmplare, la această secventă din filmul Filantropica (2002, Nae Caranfil), un film pe care eu îl consider unul dintre cele mai bune filme românesti ever. Si în film, si scoasă din context, e o bucurie. E ca un PA, ca un superPA. O fi de vină si faptul că scena e jucată de Florin Zamfirescu si Mircea Diaconu?

01/10/2010

Cum te păzesti de infarct

„Salvati-vă de infarct urmărind acest videoclip de 30 de secunde” – Am primit acest text de la Societatea Română de Cardiologie si Fundatia Română a Inimii, însotit de rugămintea de a populariza filmuletul. Ceee ce fac – poate prinde bine.

01/10/2010

Steaua – Napoli 3-3. Pentru ei

În primul rând, a fost un meci (Steaua – Napoli 3-3) palpitant. În al doilea rând, nu cred că trebuie să ne îndreptăm toată furia si toate frustrările înspre arbitrul polonez Borski. Poate că trebuia să încheie meciul după corner. L-a mai lăsat câteva secunde. Dar nu el i-a scos pe stelisti din careu în acele secunde în care încă se juca si erau vreo 6-7 jucători de la Napoli. Italienii puteau să mai dea, lejer, 5-6 goluri, în afară de cele 3 pe care le-au dat deja. Da, si Steaua a dat două bare într-o fază. Da, e posibil (probabil?) ca, dacă situatia ar fi fost inversată, dacă Steaua ar fi fost condusă si ar fi alergat după egalare, meciul să nu fi durat atât.
Ceea ce vreau să spun este că nu „cârnatul polonez”, cum i-a spus Gsp, e de vină, ci fix cei de la Steaua, începând cu Gigi Becali si faptul că a schimbat nici nu mai stiu câti antrenori, conditia fizică precară si lipsa de cultură (fotbalsitică, cum altfel?) a jucătorilor. Si, zău, nici „cel de-al 12-lea jucător” n-a fost cine stie ce.

Mi-a plăcut titlul din Evz. Poate că azi, la rece, veti găsi vreunul mai bun. Dar ăsta din evz, „Steaua, ucisă în stil mafiot”, mi se pare foarte bun.

Etichete: , , ,