E bine ca, în viaţă, să te ghidezi după principii sănătoase. E necesar. Altfel, rişti să trăieşti degeaba. Principiile sănătoase sunt simple. Unul dintre ele poate suna cam aşa: bucură-te în prezent, având grijă să nu-l dezamăgeşti pe cel care ai fost în trecut şi să nu-i faci probleme celui care vei fi în viitor.
Altfel spus, în viaţă e bine să fii coerent. Să te înscri pe un drum bun şi să rămâi pe el. Sunt avantajaţi aceia care, de mici copii, au parte de o familie onestă şi de o educaţie cumsecade. Dar nu sunt deloc lipsiţi de speranţă nici aceia pe care soarta îi încearcă prea timpuriu. Important e să visezi şi să nu-ţi uiţi visele. Să ai în minte, în permanenţă, idealul. Şi să încerci, mereu, să te apropii de el.
Nu e bine să-ţi propui lucruri mult prea îndepărtate, pentru că îl poţi împovăra prea mult pe cel care vei fi. E preferabilă abordarea pas cu pas.
Dacă ai tendinţa de a uita, notează-ţi. Şi reciteşte, din când în când.
Propune-ţi, mereu, să bucuri şi nu uita să te bucuri. Roagă-te să fii bun, să faci bine şi să primeşti, înapoi, bine. Să faci lucruri de care să fii mândru. Tu, cel din prezent, tu, cel din trecut (care îşi construise o imagine despre cel care eşti azi) şi tu, cel care vei fi (probabil mai înţelept – mai îngăduitor sau, uneori, mai aspru).
Încearcă să faci în aşa fel încât să fii respectat – de familie, de prieteni, de colegi, de cei cu care interacţionezi. Nu înseamnă că trebuie să trăieşti obsedat de gura lumii. Înseamnă că trebuie să nu ignori şi, dacă ţi-e mai comod să gândeşti astfel, înseamnă că-ţi poţi dori să fii un model.
Ai şanse, dacă respecţi principiul lui Prâslea cel Voinic.
De ce i-am zis aşa? Explicaţia e simplă (ca un principiu sănătos).
Citez:
„Cum veni seara, se duse, îşi luă cărţi de cetit, două ţepuşe, arcul şi tolba cu săgeţile. Îşi alese un loc de pândă într-un colţ pe lângă pom, bătu ţepuşele în pământ şi se puse între ele, aşa cum să-i vină unul dinainte şi altul la spate ca, dacă îi va veni somn şi ar moţăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui şi dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi.” (Prâslea cel Voinic şi merele de aur, Petre Ispirescu)
E limpede: ţepuşa din spate eşti tu, cel din trecut, ţepuşa din faţă eşti tu, cel din viitor. Nu-i poţi ignora pe niciunul dintre aceştia.
NOTĂ. Cred că dl. Lică asta a vrut să spună atunci când a spus că el nu e, niciodată, singur.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 