Poate vă era dor (mie-mi este). Am fotografiat aici cerul, din nou. Eram la Venus, era luna august, era după trei zile fără urmă de nor, când au apărut flăcăii ăstia. Nu mă întrebati de ce, dar m-au bucurat.
24/09/2010
Cer peste plaja Venus
23/09/2010
La grădinită cu Peugeot EX1 :)
N-ati prea văzut chestii auto pe blogul meu (în afară de masina-frunză, aici si aici , dacă nu mă însel). Îmi place să conduc, as face oricând turul Europei cu masina, visul meu e să bat Route 66 de la un capăt la altul, să ascult muzică country până la tâmpire si să mănânc ouă cu suncă pe la câte un motel prăpădit, cu 2$ portia. Ceea ce vreau să spun e că sofez cu plăcere, fără să am pretentii că as fi cel mai tare din parcare, si îmi plac masinile faine.
Ei, bine, am văzut azi noul Peugeot EX1 si, habar n-am de ce, mi-a plăcut. Nu cred că as umbla cu asa ceva, desi, dacă vreunul dintre cititorii mei mi l-ar face cadou, fermecat de slovele mele, l-as folosi să-mi duc fetita la grădinită (de exemplu).
Noul Peugeot EX1. Fotografiată si infomatie luate de pe masini.ro
Am găsit si un filmulet de prezentare, pe YouTube. Banal, dacă mă întrebati pe mine, dar, nu stiu de ce, am stat să-l văd până la capăt.
22/09/2010
Ice Age Garcea, cocktail românesc
Florentina Ciuvercă publică pe blogul ei (de introdus în orice blogroll serios) o analiză a filmelor văzute de români în ultimii 10 ani. Pe primul loc la productii românesti e Garcea si oltenii (232.500 spectatori/779.498 lei încasări), iar la „străine” Ice Age (334.217 spectatori). La Ice Age am fost, la Garcea nu m-as duce. Înseamnă ceva asta?
P.S. Găsiti aici analiza cu pricina.
22/09/2010
Zâna Măseluţă se întoarce
Vine o vreme când dinţişorii de lapte ar vrea să plece. Sau poate nu vor ei, dar îi împing afară dinţii cei noi şi-i clatină zdravăn copiii care abia aşteaptă să se vadă că se fac mari.
Acela e momentul Zânei Măseluţă ( pe nou). Pe vechi, aruncam dintele căzut în spate sau peste casă (în vacanţele de la ţară) sau pur şi simplu se pierdeau undeva, după ce erau studiaţi atent de ochii curioşi ai copilului.
Am observat că mai mulţi adulţi împărtăşesc copilului temător de mare minune ce i se întâmplă mici secrete, din acelea pe care le ştie toată lumea. La rândul meu le-am spus copiilot chestia cu aţa cu care îţi legi dintele clătinat la un capăt şi clanţa de la uşă la celălalt, apoi chemi pe cineva să deschidă uşa. N-am pretins că eu însumi aş fi procedat aşa, în copilărie (aş fi minţit); le-am zis doar că e şi asta o metodă. Zilele astea am auzit însă cel puţin trei adulţi povestind că aşa făceau ei, ca şi cum ei ar fi iventat metoda (poate era un fel de a fi mai convingători sau poate ei chiar credeau asta; nu am pus întrebări suplimentare).
Până la urmă, dinţişorul a fost scos cu mâna (după multe clătinături; ţin să menţionez: muuuulte!).
Ştiu că, pentru copil, ideea că vine o Zână, noaptea, îşi ia dintele şi lasă în locul lui un ban e mai tentantă decât interesul pentru valoarea acelui ban. Valoarea e dată de joc, de mister („dar ce face cu atâţia dinţişori?”). Mai ştiu şi că, azi-noapte, Zânul cu tricoul galben a căutat. la lumina telefonului mobil, mult şi bine. Dinţişorul nu fusese lăsat sub pernă, ci ţinut strâns în mână (până la un moment dat). Acum e totul OK, copilul râde în somn, ştirb şi fericit.
NOTĂ. Recomad şi Adevărul despre Zâna Măseluţă.
21/09/2010
În tribune la Milan Junior Camp
Am primit niste fotografii „oficiale” de la Milan Junior Camp. Surpriză: apare si nenea în vreo două cadre 😉
Unul dintre oamenii ăia care se uită să-si vadă copilul în tricoul acmilanez sunt eu. S-a întâmplat astă-vară, pe stadionul din Regie, în timpul editiei a treia (?) a Milan Junior Camp România.
21/09/2010
Care mireasa a fost trântită cel mai izbutit?
Am pornit un concurs PAfoto în Pahico. I-am provocat pe colegii mei de acolo să scrie despre Mireasa trântită în iarbă. S-au ivit câteva PA-uri foarte faine. Un pretext excelent ca să mai exersăm votarea în poll 😉
Asadar, iată textele:
Clarvazatoarea oarba
„Pasarica! Pasarica!” zbiara ca iesiti din minti nuntasii, dand buluc pe pajiste si culcand sub pantofii noi, sarbatoresti, plante rare de Oceania ce abia mijesc in perioada asta a anului. „E mamifer, nu pasarica, deoarece naste puiuti vii si-i hraneste cu laptic” isi tuguie boticul mireasa, varandu-si si mai zdravan mana pana la cot in vizuina cartitei, animal despre a carui mama stie ea de pe internet ca scoate argintul viu, lecuieste de bautura, apropie iubitul de iubita si face spor in casa.
Splendoare în iarbă
De mică i-a plăcut să plonjeze în iarba proaspăt cosită. Lângă satul bunicilor, în copilărie, dimineaţa, cu firele scurte de iarbă încărcate de rouă, sau seara, după câte o ploaie scurtă de vară, se arunca înainte pe covorul verde. Nu-i păsa că bunicii mereu o certau că-şi uda rochiţa. Sau că, uneori, îşi mai julea genunchii. Plăcerea era prea mare.
Şi ce dacă au trecut ani de atunci şi azi deja se căsătoreşte? În adâncul ei era tot copila din satul bunicilor iar iarba era tot verde.
Versace la mana a doua
O gargarita se catara cu spor pe o frunza de papadie, mangaiata de razele soarelui. Insa linistea gradinii fu tulburata de alaiul de oameni, care o urmareau pe tanara imbracata in alb.
– Uite aici vreau! chicoti mireasa, tolanindu-se pe jos si strivind sarmana gargarita. Sa vada „ginitorii” lui Giuliano ca, desi am un copil din flori sunt inca verde.
– Mda…. verde de paris, mormai fotograful, tragand-o in cadrul ce avea sa-i ateste „prospetimea naturala”.
Fanteziile unui ochi de sticlă
Sunt un ochi de tigru molatec, din plastic şi sticlă, pândind cu soarele-n spate. Văd alb, văd verde, văd ce se ascunde în iarbă. De-aş avea şi alte simţuri înafara privirii, poate c-aş amuşina parfum ori doar otavă; poate-aş auzi râsete şi plescăituri şi buze linse. Dar sunt doar un ochi de sticlă, un tigru de plastic negru, tolănit în palme, clipind scurt; un mecanism complicat al unei fantezii prinse într-un cadru verde, lipsit de importanţă.
P.S. Mai există cel putin încă un PA scris în Pahico, dar autorul lui m-a rugat să nu-l aduc pe blog. Ceilalti n-au zis nimic despre asta, asa că… 😉 Dacă însă vor fi proteste, vă veti da seama
*Nu trebuia să trec acest text în poll, că stiti autorul…
21/09/2010
Mireasa trântită în cârciumă
Tânără eram, frumoasă eram, măritată eram. Şi mi-a venit să mă tăvălesc. Am dat cuiva în cap? Cei din local dau din cap că nu. Şi cum ţi-ai dat seama?, întreabă unul. Era sâmbătă, zi de plimbare prin Grădina Botanică. Erau mulţi şi puseseră ochi de melc la mine. Mi se văd chiloţii?, m-am alintat. Bărbaţii au răspuns în cor că nu. Deci mi se vedeau. Se vedeau bine?, e curios altul. Atunci femeia a mai înţeles ceva: Cârciuma lui Dorel nu e cel mai bun loc pentru confidenţe. A fost prima lecţie din a doua zi de căsnicie.
NOTĂ. Desigur, acest PA e un soi de PAfoto care porneste de la celebra (deja) mireasă trântită în iarbă. Orice asemănare cu persoane reale e, desigur, rău-intentionată.
21/09/2010
Grupul de bloguri Ce, Ci, Che, Chi, Ge, Gi, Ghe, Ghi
Ideea de a grupa astfel mi-a venit de la un exerciţiu la lb. română pe care l-a făcut fiu-meu.
Astfel: găsesc la Mikka (Ceai şi cafea de dimineaţă) un adevărat poem în proză.
Pe blogul Chestii care ne omoară, piesa săptămânii e One in a million (Guns’n’Roses)- că, doar, vine concertul (merge vreun cititor al acestui blog?)
Geanina afişează aceleaşi nopţi virgine pe care deja le ştim pe de rost :p
La geminis aflăm dovezile unei călătorii sublime.
Geocer ne cheamă să mai aberăm şi noi un pic, ca anul trecut.
La giulia szavo aflăm muzică de calitate.
geotax, cu al lui dispecer de blogosferă, ţine teoria formelor fără fond în politică.
UPDATE1. Gina îsi pune problema lui a fi, pornind de la accidentul stupid de la concursul Red Bull.
La recomandarea făcută de g1b2i3, recomand la rându-mi rezultatele partiale ale cellei, care mie mi se par foarte finale si foarte apetisante.
NOTĂ. Ajutaţi-mă să completez lista cu alte bloguri din interesantul grup. Eu atât am găsit prin blogroll, dacă am căutat bine.
20/09/2010
Desenul cu familia la locul de joacă
Am scanat un desen făcut de Carina, la grădinită. Din păcate, nu l-am scanat prea bine – sunt probleme cu contrastul (stiu, LeP, tu mi-ai zis!). Sper însă să distingeti ce-i acolo, pentru că vă provoc la comentarii. Eu cred că e un desen foarte eco (copacul e mai mare ca blocul) si foarte orientat spre familie. Probabil că tati trebuie s-o tină mai mult în brate.
19/09/2010
prada mea perfectă
dacă aş avea mai mulţi ochi (măcar patru)
m-ar durea capul mai tare
ar fi ca un rulment cu bile de sânge
s-ar învârti uite-aşa să vadă de jur-împrejur (o miză stupidă)
aş observa toate femeile cu coc
toate doamnele cu solzi albaştri (lunecoşi)
toate domnişoarele cu zvâc
aş vedea ca un şarpe cu limba despicată
şi totuşi n-aş avea ochi decât pentru tine (prada mea perfectă)
18/09/2010
cum te iubesc
te iubesc deşi asta sună ca ligheanul pe ciment
te iubesc efervescent
te iubesc redundant
te iubesc ca pe vechiul trabant
te iubesc într-atât încât pot face haz
te iubesc ca răcoarea din cheile bicaz
te iubesc ca un guguştiuc zgribulit
te iubesc de parcă nu te-aş mai fi iubit
18/09/2010
Marş cultural solitar. Oarecum eşuat
Marşul cultural despre care vorbeam e aproape de final (în sensul că, la ora asta, finalul a avut loc). Din păcate, cei care au spus „vom fi mulţi” au vorbit doar aşa, naiv. O fi fost ideea prea exaltată, ori nu ştiu de ce, dar ia uitece spune organizatorul Laurian Stănchescu: „Sunt trist pentru că nu credeam că voi pleca singur la drum, şi nu credeam că voi rămâne singur pe drum”. Găsiţi aici mai multe.
Lucian Stănchescu, solitar, la Haţeg, în timpul marşului cultural Bucurşti-Sarmizegetusa. Foto: Remus Suciu
18/09/2010
Mucosul şi Subţirelul
Subţirelul îi găsise pe toţi, care ascunşi prin garduri, care stând pe la colţuri, îndărătul întunericului. Era bun. Numai pe unul nu reuşise să-l afle, pe Mucos. Era cel mai mic dintre ei. Începuseră să-l caute cu toţii, cu teamă. Nu mai era de-a v-aţi ascunselea, era de-a pierdutelea. Dar Mucosul uitase de joc, se dădea pe leagăn, de-aia nici nu-l observase nimeni, era normal să fie cineva care se dă pe leagăn. Când şi-a amintit de joc, Mucosul s-a dus la copacul unde numărase Subţirelul şi a scuipat subţire, cu muci. L-au înconjurat chiuind „Urma scăpa turma!”. Numai Subţirelul nu chiuia. Se apucase deja să numere iar, de data asta cu ciudă.
17/09/2010
Manuscrisul de la Marea Ionică
Pagină de caiet pe care am scris prima dată un poem despre o şopârlă cam ghinionistă. Sper că e cât de cât lizibil. În orice caz, cred că e nevoie să dati click pe facsimil pentru o imagine mărită.
Am zis să vă arăt o mâzgăleală făcută vara trecută (într-o noapte), la Sidari, pe Insula Corfu. Nu stiu câtă lume e interesată de această „bucătărie”, încă mă întreb dacă nu dovedesc indecentă arătându-vă asta, dar, la naiba, suntem amici, nu?
Pentru cei curiosi, mâzgăleala de mai sus a fost prelucrată (mult sau putin, habar nu mai am 😉 ), a ajuns pe acest blog, aici, si, apoi, în cartea mea. Si a fost citită, cu mult har, la lansarea de la Uniunea Scriitorilor.
16/09/2010
Povesti vânătoresti cu un meserias de la Discovery Channel
Vă atrag atentia asupra unui interviu cu Jeremy Wade, de la Discovery Channel, realizatorul unei emisiuni cu ceva monstri ai adâncurilor dulci (dacă mă pot exprima asa). Partea a doua, aici.
Nu-s mare pasionat de pescuit, n-am devenit nici după interviul ăsta, dar e o lectură cu adevărat plăcută, despre călătorii, oameni si pesti. Iar fotografia de mai jos e cu adevărat excelentă!
Fotografie marca Discovery Channel, în care Jeremy Wade prezintă un peşte-tigru goliath pescuit în fluviul Congo
16/09/2010
Pata de miere se răspândeste
Un tânăr domn mi-a cerut cartea (în urmă cu niste săptămâni). Azi m-a anuntat că pe website-ul Forward Romania „si pe 3 retele de socializare” a apărut o recenzie a ei, semnată Julia Salanki. Am citit amplul articol si i-am multumit autoarei (pe care o invidiez că locuieste într-un oras atât de frumos, cum e Bistrita).
P.S.1 Mi-a plăcut că, în introducere, se vorbeste despre proza arhiscurtă 😉
P.S.2 Vă astept, sâmbătă, să vă arăt un nou poem. Abia astept să-l trec pe curat si să-l aranjez. Cred că „s-a copt”.
NOTĂ. Ca să vezi tărăsenie: înainte ca eu să public aici despre recenzie, ea era deja promovată pe polimedia 🙂
16/09/2010
Un PA pe YouTube
Mă gândesc că cei mai multi dintre voi ati văzut deja faza de mai jos. „E tare”, i-am zis amicului meu Horia, din Cluj, care mi-a trimis-o, „am mai văzut-o”.
„Stiu, bănuiam asta, dar e genul de fază PA (cum l-ai definit tu)… care îți spune ceva și despre ce s-a întâmplat înainte și care te face să te gândești și la ce urmează”, mi-a răspuns Horia.
De-aia zic: priviti gândindu-vă că vă uitati la un PA. E un film PA adevărat.
15/09/2010
Copacul cu 60.000 de seminte
Probabil cel mai spectaculos loc din întreaga Expozitie Mondială de la Shanghai a fost pavilionul Marii Britanii, o Catedrală a Semintelor.
În această fotografie, pe care am făcut-o în data de 3 mai, la Shanghai, la foarte scurt timp după deschiderea Expozitiei Mondiale, se află, în prim-plan, un coleg din Croatia si o oficială a Pavilionului Marii Britanii, celebra Catedrală a Semintelor (Seed Cathedral). Foto: Călin Hera
La început mi s-a părut aiurea, recunosc. Apoi, când l-am observat mai bine, când i-am aflat noima, m-a fermecat simplitatea mesajului. Este o structură străpunsă de 60.000 de ace (coloane subtiri de fibră acrilică lungi de aproximativ sase metri), care se miscă la cea mai mică adiere de vânt, dând senzatia de organism viu. Ceea ce e, într-un fel, întrucât capătul dinăuntru adăposteste o sământă care primeste lumină din afară prin intermediul coloanelor cu pricina. Mesajul e limpede si atât de puternic încât nu poti pleca indiferent de acolo.
NOTĂ. Public acest text si această fotografie în semn de salut adresat lui Dan, cel care a organizat un frumos concurs de fotografii cu arbori sălbatici. În fotografia de mai sus sunt vreo 60.000 de bucăti, deci se încadrează ;). Iar aici găsiti concluziile concursului cu pricina.
P.S. Am scris si prin Evz una-alta despre Expozitie.
15/09/2010
Karmele de la temelia Casei PA
I pak dau vouă de stire că i-am cerut lui Mircea să-mi ia din cont niste mii de karme ca pot păstra adresa www.prozarhiscurta.com
Am luat această decizie întrucât unul dintre voi, prietenii mei în ale prozei arhiscurte, s-a oferit să mă ajute (practic, să ducă el în cârcă bucătăria site-ului cu pricina). Îi multumesc frumos si abia astept să vă deschidem larg portile Casei PA.
Pe curând.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 