Zâna Măseluţă se întoarce

Vine o vreme când dinţişorii de lapte ar vrea să plece. Sau poate nu vor ei, dar îi împing afară dinţii cei noi şi-i clatină zdravăn copiii care abia aşteaptă să se vadă că se fac mari.

Acela e momentul Zânei Măseluţă ( pe nou). Pe vechi, aruncam dintele căzut în spate sau peste casă (în vacanţele de la ţară) sau pur şi simplu se pierdeau undeva, după ce erau studiaţi atent de ochii curioşi ai copilului.

Am observat că mai mulţi adulţi împărtăşesc copilului temător de mare minune ce i se întâmplă mici secrete, din acelea pe care le ştie toată lumea. La rândul meu le-am spus copiilot chestia cu aţa cu care îţi legi dintele clătinat la un capăt şi clanţa de la uşă la celălalt, apoi chemi pe cineva să deschidă uşa. N-am pretins că eu însumi aş fi procedat aşa, în copilărie (aş fi minţit); le-am zis doar că e şi asta o metodă. Zilele astea am auzit însă cel puţin trei adulţi povestind că aşa făceau ei, ca şi cum ei ar fi iventat metoda (poate era un fel de a fi mai convingători sau poate ei chiar credeau asta; nu am pus întrebări suplimentare).

Până la urmă, dinţişorul a fost scos cu mâna (după multe clătinături; ţin să menţionez: muuuulte!).

Ştiu că, pentru copil, ideea că vine o Zână, noaptea, îşi ia dintele şi lasă în locul lui un ban e mai tentantă decât interesul pentru valoarea acelui ban. Valoarea e dată de joc, de mister („dar ce face cu atâţia dinţişori?”). Mai ştiu şi că, azi-noapte, Zânul cu tricoul galben a căutat. la lumina telefonului mobil, mult şi bine. Dinţişorul nu fusese lăsat sub pernă, ci ţinut strâns în mână (până la un moment dat). Acum e totul OK, copilul râde în somn, ştirb şi fericit.

NOTĂ. Recomad şi Adevărul despre Zâna Măseluţă.

13 Responses to “Zâna Măseluţă se întoarce”

  1. Ce ți-e și cu zânii ăștia 🙂

    E clar că n-a vrut să dea dintele la schimb pentru un ban. Sau poate a vrut să facă schimbul față către față. Întreab-o. Mai multe povești îți pot spune copiii decât le poți spune tu lor 🙂

    Apreciază

    • Serafim, ai mare, imensă dreptate: copiii ne pot spune mai multe povesti decât noi lor. Dar as mult le place să le povestim!

      Apreciază

      • Ce-mi place tare mult când le spun povești e că vor să le spui povestea așa cum o știu ei sau cum vor ei să fie. Când inventezi una pe loc îți sugerează chiar cam ce ar vrea să se întâmple în continuare. „Îți spune, și tigrul ce a făcut?” ca să-ți dai seama că trebuie să pui mai mult accent pe descrierea tigrului și pe obiceiurile lui etc. Trebuie doar puțină atenție și prinzi firul 🙂

        Apreciază

      • Cam așa ceva. Și îți dai seama că ai adormit când te scutură și îți strigă la ureche „și? mai departe? cum s-a terminat?” 🙂

        Apreciază

  2. :)) mie mi-l scotea tata, direct cu aţa; n-apucam nici să respir…

    Apreciază

  3. Foarte, foarte frumos, ce amintiri mi-ai trezit… Eu sînt încă în faza în care negociez cu Zîna Măseluță să termine prima tura de dințișori pentru mica mea prințesă. Numai bine!

    Apreciază

  4. vaaaii ce frumos ati spus” stirb si fericit”:))
    eu una nu-mi amintesc decat pierderea unui singur dinte..si asta i-o datorez mamei (un fel de Nurse Diesel) care m-a lasat cu ata-n gura si cu lacrimile siroaie…de umblam prin curte rugand-o sa traga de ata ca nu mai plang:(

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: