Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
te iubesc deşi asta sună ca ligheanul pe ciment
te iubesc efervescent
te iubesc redundant
te iubesc ca pe vechiul trabant
te iubesc într-atât încât pot face haz
te iubesc ca răcoarea din cheile bicaz
te iubesc ca un guguştiuc zgribulit
te iubesc de parcă nu te-aş mai fi iubit
Marşul cultural despre care vorbeam e aproape de final (în sensul că, la ora asta, finalul a avut loc). Din păcate, cei care au spus „vom fi mulţi” au vorbit doar aşa, naiv. O fi fost ideea prea exaltată, ori nu ştiu de ce, dar ia uitece spune organizatorul Laurian Stănchescu: „Sunt trist pentru că nu credeam că voi pleca singur la drum, şi nu credeam că voi rămâne singur pe drum”. Găsiţi aici mai multe.
Lucian Stănchescu, solitar, la Haţeg, în timpul marşului cultural Bucurşti-Sarmizegetusa. Foto: Remus Suciu
Subţirelul îi găsise pe toţi, care ascunşi prin garduri, care stând pe la colţuri, îndărătul întunericului. Era bun. Numai pe unul nu reuşise să-l afle, pe Mucos. Era cel mai mic dintre ei. Începuseră să-l caute cu toţii, cu teamă. Nu mai era de-a v-aţi ascunselea, era de-a pierdutelea. Dar Mucosul uitase de joc, se dădea pe leagăn, de-aia nici nu-l observase nimeni, era normal să fie cineva care se dă pe leagăn. Când şi-a amintit de joc, Mucosul s-a dus la copacul unde numărase Subţirelul şi a scuipat subţire, cu muci. L-au înconjurat chiuind „Urma scăpa turma!”. Numai Subţirelul nu chiuia. Se apucase deja să numere iar, de data asta cu ciudă.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 