Concurs 24 de ore, tema25: 24 de ore.
Deadline: joi, 12.00.
Baftă!
Această clipă Autor?
Îmi cobor pleoapele după ce, cu sfială, cutezasem să ridic ochii şi să privesc, şi îmi păstrez în gând lumina pe care am văzut-o! Îmi caut cuvintele, dar în locul lor găsesc muzică. E un cor de îngeri pe care nu-l aud, dar mi-l imaginez, pentru că totul e posibil! Zi de zi, aşa cum am făcut azi, Îţi aduc închinare Ţie, Doamne, pentru minunăţiile pe care Tu mă laşi să le întrevăd acum şi pururi. Din îndrăzneala mea şi din mila Ta şi din iubirea şi din bunătatea Ta, Doamne, e plămădită această clipă şi toate cele ce vor veni.
Parlitul de scriitor Autor?
Dupa ce ispravi de citit ultima pagina copilul lasa din mana cartea cu parere de rau; ar fi vrut sa nu termine niciodata „Aventurile lui Tom Sawyer”. Imediat dupa aceea lua o hartie si scrise: „Jur ca atunci cand voi fi mare ma fac scriitor”. A pus hartia intr-o cutie de conserva, a sigilat-o bine si a ingropat-o in gradina. Si s-a apucat sa se faca mare. Nu s-a facut scriitor si undeva in suflet i-a ramas un gol ca atunci, in copilarie, cand a terminat de citit cartea preferata. Apoi s-a intamplat sa scrie o multime de PA-uri.
Dl. Lică dă cu capul de tavan Autor?
Domnului Lică îi venise o poftă nebună să se caţere pe rafturile bibliotecii, cât mai sus, până când, fără să aibă o clipă rău de înălţime, să înceapă să se dea cu capul de tavan atât de puternic încât să i se lipească tencuiala de creştet, la început ca o brumă abia observată, apoi tot mai vizibil, până când să încărunţească pe de-a-ntregul, căpătând acel aer de înţelepciune, care vine de obicei odată cu vârsta, dar pe care domnul Lică l-a dobândit în mod miraculos chiar atunci, când, tolănit în fotoliu, i-a venit ideea să dea cu capul de tavan.
Pa 24 de ore Autor?
Din Primul minut de la trezire am facut un Salt inainte in Ora de aur din Trafic. Chiar daca nu sunt Scriitor de vagoane si nu scriu Haiku pe banda, sunt Paznic de idei la Fabrica de ora 16, unde De la (pe) noua la (pe) (fara) zece in ritm A la turca bre toti angajatii, ca Unu’, fac gimnastica obligatorie printr-un Skandenberg lat pentru un Slim Body. Repetabila povara e mereu De la patru la cinci, o Ora, coaja si dogma pentru Corul celor care viseaza o Promovare care contine Miezul si frica ca pentru un Mutu dopat, Dar totusi seful, Englez la fix, le spune Fleosc,pleosc Primul si ultimul Pa.
Bătrânul şi marea de guvizi Autor?
Preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită, decât un guvid agăţat în cârligul undiţei, în amurg. Dar nu pot spune asta. Măsluite sau nu, zarurile au fost aruncate. Gura ştirbă şi mirosind a veceu neodorizat a bătrânului care îmi cere bani de-o cinste valorează cât toate amintirile cu tine. Îmi golesc portofelul în palmele lui murdare. Nu unghiile lui murdare nu-mi întorc stomacul pe dos. Vomit la gândul că, odată, mă îmbrăcam la patru ace. Am pantofii murdari. Am solzi pe carne. Râd.
Paraul 24 ore Autor?
La inceput a fost ca un fir de apa ce izvoraste din obarsia lui de la munte si se rostogoleste la vale, aproape pierzandu-se printre pietre, pentru ca imediat sa gaseasca calea de a curge mai departe, ocolindu-le. Mai tarziu apele lui s-au adunat intr-un parâu sprinten care a crescut si a devenit un râu sigur pe el a carui navala nu a mai fost oprita de nici un obstacol. Ajuns la locul de varsare s-ar putea crede ca drumul râului s-a sfarsit. Dar nu-i asa…va curge odata cu fluviul, fluviul odata cu marea, marea cu alta mare…
PA fericit Autor?
M-am născut omidă şi am devenit fluture. M-am târât, iar acum zbor. Viaţa mea e minunată! Cu tresăriri de stele, cu linişte de zori, cu tumultul zilei şi freamătul amurgului. Nici nu ştiu dacă să fiu trist sau vesel gândidu-mă : cu fiecare stea ce licăreşte, se stinge un fluture dăruind îndărăt praful de stele de pe aripi ce l-a purtat duios prin soare ziua întreagă. Bine, măcar, că a apucat să îşi curteze mireasa pe floarea aceea de cais, iar nunta a avut-o în livadă, în cireş. Acum este spre seară şi-mi fac bilanţul zilei. Nu voi spune că trăiesc doar 24 de ore, ci zeci de mii de clipe de zbor, de înălţare, de odihnă pe flori. Şi, da, voi accepta ideea că viaţa mea scurtă e un PA fericit.
25.30 Autor?
Dar dacă, atunci când s-a inventat ziua împărţită în 24 de ore s-ar fi convenit că e mai bine să fie 25? Ar fi fost o socoteală mai simplă de făcut, în orice caz; 25-ul poate fi vizualizat mai bine, ca sfert întreg din 100. O zi de 25 de ore le-ar fi oferit oamenilor mai mult timp pentru a-şi definitiva proiectele şi le-ar fi lăsat un răgaz mai mare pentru visare. Ora în plus ar fi făcut viaţa mai lungă şi ar fi determinat o rotaţie mai temeinică a Pământului. Iar apoi s-ar fi putut trece la orele 26.
24 de ore Autor?
Imi curge timpul prin artere
Nisip fin, auriu.
Fir cu fir, clipa de clipa
Ca o masura a timpului de peste zi,
Masura a timpului de peste noapte,
Timpul privit, in clipe cu imagini traite.
Sunt clepsidra sperantelor mele,
In stramtoare stravezie.
Secunda, minut, ora,
Ma scurg si ma transform
Ca floarea
Ce traieste in camp.
24 din 24!
Destin Autor?
Își începe călătoria în zori. Maiestuos și strălucitor pornește dintr-o parte a cerului, topește roua de pe iarbă, dezmiardă florile din grădini, răsfață copiii și hârjoneala lor fără de griji, șterge urma ploii de pe trotuarele ude, încălzește deopotrivă omul bun și omul rău și se pierde într-o învolburare colorată de cealaltă parte. Ne lasă să visăm până la răsărit și o ia din nou la drum. Așa trec o zi și o noapte. 24 de ore. Dar el rămâne doar lumină. De la zenit la nadir și înapoi la zenit.
24 Autor?
Unu sunt eu, gânditorul.
Doi stau în fața altarului.
Trei-mea este Sfântă.
Patru corzi are vioara.
„Cinci săptămâni în balon”.
Șase sași în șase saci.
Șapte alungă neodihna.
Opt note are gama.
Nouă vieți de pisică.
„Zece negri mititei”.
11.septembrie.2001!
12 apostoli.
13 e număr fatidic.
14 ani: ai buletin!
15 minute de glorie.
16 au fost.
17: vârsta întrebărilor.
18 ani: am votat!
19 pătrate de GO.
20 e secol trecut.
21 Club, New-York.
22.decembrie.1989.
23 e un număr prim.
24 de ore are o zi.
Paşi de copil… Autor?
Dimineaţa e ca un copil care se dă pe leagăn, în parc… Ridic un colţ de perdea şi văd mersul prichindelului, încă nesigur, şi-mi amintesc cum, parcă ieri fiind, copilul meu, care e mare, învăţa mersul. Apoi, mai departe, în timp, o altă făptură mică, aflată la început de drum, eu, descoperea lumea zgrumţuroasă, înfulecând, cu lopăţica, din nisipul în care îşi împleticise paşii… Ziua e, încă, înainte de amiază şi multe s-au făcut deja, dar şi mai multe se vor mai putea face, cu încăpăţânare…
Ora în exces Autor?
Într-a25-a oră a ultimei zile de 24 nimeni nu ştia să facă nimic. Încă se târguiau marii înţelepţi ai vremurilor dacă s-o numere la nopţi sau s-o înghesuiască dimineţilor, să-i dea puteri de reorganizare a pasului egal de ceas sau pur şi simplu să o uite şi s-o arunce în Istorie de parcă nici n-a fost. Ar fi vrut să nu-i încurce,să-şi ducă existenţa liniar ca şi până acum, să nu le tulbure cotidianul banal. Unii ar fi vrut s-o doarmă dar le era teamă să nu piardă vreo minune a orei în exces.
Domnul Pătraşcu faţă cu perfecţiunea Autor?
Nu cunosc nimic mai impresionant, mai rotund, decât succesiunea zilelor şi a nopţilor, decât cele 60 de secunde ale minutului următor. Viaţa îmi apare ca un măr perfect, aproape în pârg, la care mă gândesc încă de acum, când abia poţi ghici mugurii, şi asta doar dacă posezi suficientă imaginaţie, în crengile încă îngheţate de iarna prelungă. Cu o detestabilă aroganţă trec pe hârtie gânduri, pe care, din bun simţ, le arunc apoi în foc, să lumineze efemer, fiindcă nimic nu e mai perfect decât flacăra.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 