Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema 22: 11-12.
Deadline: luni, 10.00
Baftă!

Născut din nou Autor?
Azi dimineaţă mi-am primenit inima scăldându-mi fiinţa în candoarea privirii unui copil…şi m-am născut din nou. Iar acum nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu mâna aceea ce îl ia pe copilul din mine şi-l duce să îi arate fluturii…sau să fiu mâna ce şterge lacrima acestui bătrân ce stă pe bancă, în arşiţa zilei, mâncând ceva din batista lui mototolită…poate doar anafora de la biserică. M-apropii de el atras de lacrima lui şiroind pe cutele vremii. Îl privesc cu inima de copil şi văd curcubeul, cel mai frumos curcubeu…şi mă nasc din nou pentru a doua oară…În lacrima aceea era Hristos…

Pâine sau…ţigări? Autor?
Îi era cam foame, încă nu mâncase nimic azi.
Oftă, de fapt nici aseară nu mâncase nimic. Ba da, bătaie de la taică-său. Se uită în jur. I-ar fi plăcut măcar o zi să fie în pielea celor care trec pe lângă el nepăsători, parcă era din sticlă, privirile treceau dincolo de el, sau cel mult, se opreau cu dispreţ o clipă asupra lui. Rar erau privirile de milă.
Ceasul din turn bătu ora doisprezece.
Întinse mâna instantaneu, tocmai văzuse o privire care căzuse asupra lui, compătimitoare. Primi un leu. Se scotoci în buzunar. Mai avea câţiva!
Pâine sau…ţigări?

Iarna multe bucurii Autor?
Iarna…multe bucurii mai are
cand tropaie si da din picioare
se usca pe soba manusile ude
o strig iar pe buna dar ea nu m-aude
bombane-ntruna ca-i ud dusumeaua
bunicul ma striga si trage perdeaua
te uita, imi zice, te uita cum ninge
si-i seara de-acuma si joaca ajunge

Confuz Autor?
Am ridicat încet pleoapele. Privirea mea a dat de un chip confuz care făcea un efort intens să priceapă. Un zâmbet întristat şi-nfrânt îi înţepenise în colţurile gurii.
Şi-a dus o mână nervoasă şi subţire spre tâmple:
-Vă rog, fiţi bun şi repetaţi ce aţi spus de vreo două minute încoace, fiindcă nu v-am auzit deloc; am o scleroză a nervului auditiv care-mi dă momente de surzenie completă…
– A, da… ştiţi, vă spuneam despre… Na, c-am uitat complet! Dar… eu cine sunt?

„Rogvaiv” Autor?
Ploaia de vară s-a oprit pe la prânz, lăsând în urmă o dâră de curcubeu:
Roșu de mac s-a lipit de buzele-ți șoptind toate șoaptele lunii;
Oranj se topește soarele peste apele triste din heleșteu;
Galben e grâul ce se alintă în vânt și așteaptă mângâierea pâinii;
Verde miroase firul de iarbă sub pașii doriți ai iubitului;
Albastru risipit printre nori și cer e aproape să curgă;
Indigo e hârtia pe care mi-ai copiat tremurând forma chipului;
Violet se sparg murele în mâinile mele împreunate a rugă.

Salt inainte Autor?
Statea nemiscat si un fir de iarba il gadila la o nara. Trase cu ochiul in stanga, unde camaradul incepu sa se miste taras in clisa de martie. Isi pipai ranita. Simtea conserva ca pe o promisiune ce isi astepta ora. Simti cum toti ceilalti trei, niste crabi lipiti, rascracanati pe campul de instructie la cativa metri de el, ii privesc ranita hulpav. La 11.30 fix, sergentul fluiera si crabii inviara napustindu-se spre ranita lui. Opt ochi urmareau atent, milimetric, imparteala in patru parti perfect egale a conservei. Un pesmet, o imbucatura, 12 si:
– Salt inainte! racni sergentul.

Indigo păcătos Autor?
Pe masă, în vreo 4 pahare licăreau rămăşiţe de vin şi-n scrumiere îşi trăgeau ultimul fum ţigări pe al căror filtru încă se mai odihneau urme de buze rujate strident…Tutun, parfum ş-amintiri, orele târzii ale dimineţilor devreme, ora 6 mirosind a cafea reîncălzită şi regretul că s-a terminat. Scenariul se repetase d-atâtea ori în tinereţea sa că uitase vreo altă ordine firească a dimineţilor de Duminică şi-i era greu acum să-şi certe fiica ce-i repeta parcă cu conştiinciozitate fiecare greşeală.