Nu cunosc nimic mai impresionant, mai rotund, decât succesiunea zilelor şi a nopţilor, decât cele 60 de secunde ale minutului următor. Viaţa îmi apare ca un măr perfect, aproape în pârg, la care mă gândesc încă de acum, când abia poţi ghici mugurii, şi asta doar dacă posezi suficientă imaginaţie, în crengile încă îngheţate de iarna prelungă. Cu o detestabilă aroganţă trec pe hârtie gânduri, pe care, din bun simţ, le arunc apoi în foc, să lumineze efemer, fiindcă nimic nu e mai perfect decât flacăra.