Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema24: 17-18.
Deadline: 13 martie, 22.00.
Baftă!

Reflexia din oglindă Autor?
Reflexia din oglindă spunea povestea tristă a femeii neobişnuite. Pielea ei strânsese parfumurile multor bărbaţi şi frumuseţea pentru care o iubeau cândva până şi trecătorii se conserva astăzi numai cu prea mult fard şi zâmbete forţate. Colecţia ei de nopţi pierdute-n nepăsare nu-i alinau nicicum bătrâneţea. Şi-ar fi dorit un cămin, o poveste de dragoste pe care s-o poată rememora la nesfârşit, un copil care să-i dea nepoţi şi bătăi de cap acum, in locul singurătăţii care-i dădea doar regrete…

Five o’clock Autor?
Toată lumea le cunoștea pe cele trei bătrâne, care veneau în barul de la „Intercontinental” de-o viață, în aceeași zi: joia, la cinci. Era întâlnirea lor de „five o’clock”. Comandau o cafea și o prăjitură.
– Vă mai amintiți, fetelor, când era bărbatu-meu în CC? Veneam și plecam cu limuzina neagră și toți ne considerau niște doamne!
– Alte vremuri, dragă!
Și-au achitat consumația, au ieșit în bulevard și s-au despărțit. A plecat fiecare spre locul ei de cerșit. Mai aveau câteva ore bune de muncă.

17.30 Autor?
Indiferent de ţară, în orice epocă şi în orice colectivitate, Timpul a fost, şi este în continuare, cea mai de preţ investiţie. Societatea în întregul ei (familie, colegi, prieteni, duşmani, vecini, trecători, toţi!) ar avea de câştigat dacă înainte de toate am cumpăra cât mai multe acţiuni listate la Bursa Timpului; aşa am obţine rezultate spectaculoase, cu o investiţie minimă: am acorda mai multă atenţie tuturor celor din jur, iar lumea ar deveni cu siguranţă mai frumoasă, dar şi mult mai bună.

Dor Autor?
Auzisem că o să vii şi mă tot ridic pe vârful picioarelor când văd mulţimea mişcându-se ca un val de mare. Un murmur şi o mişcare vălurindă îmi atrag privirea. Mă apropii cu teamă. Mă opresc gândindu-mă că aşa poate mă vei vedea şi vei şti că Te aştept…Dar ei nu Te lasă. Alerg pe o colină. Cobor din nou mai mult rostogolindu-mă…Alerg iar spre mulţimea în mişcarea-i haotică. Nu Te văd, dar Te simt, Îţi simt valul de pace ce vrea să mă cuprindă. Cu o ultimă speranţă mă ridic pe vârful picioarelor şi Te zăresc doar pentru o clipă…Un chip de lumină, cu raze blânde în priviri, cu un surâs trist, m-a făcut în clipa aceea să doresc Cerul. Cu inima în palme, am devenit apus pentru Tine, pentru ca a doua zi să răsar din nou…

O întrebare suficientă Autor?
Deschise uşa. Tânărul aştepta în prag, zâmbind obosit. Căutase surse de informaţii pentru tema unei alte ore. Când văzu teancul de cărţi şi reviste de pe masa ei, toate încreţiturile de pe frunte se întinseră a relaxare şi recunoştinţă. Comparaţia din mintea lui era inevitabilă.
– De ce nu-i daţi lecţii profei de astronomie de cum se predă şi se dă teme?!
Ea îl privi călcând pragul în seara răcoroasă de afară şi gândea gânduri noi. O întrebare pentru care merita să lucrezi un an fără salar.

Dar … totusi Autor?
Privea talamb in mijlocul camerei unde zacea rasturnat tot sifonierul. Nemultumit extrase nadragii, camasa cu dungulite si cravata uni. Ba nu ! Camasa uni si cravata cu dungulite. Se admira cu tot cu firul de par rebel in oglinda din hol. La cinci la ceasul de la Universitate va fi mai mult ca perfect. Iar ea ii va admira gustul, il va aprecia si cine stie ? Poate, dar, totusi, o va saruta. Macar o data pe buze ?
Isi privi ceasul. Cinci si zece. Isi aprinse inca o tigara. Ceasul ? Cinci cincizeci si patru. Sase. Of ! Dar, totusi, poate ea nu si-a setat ceasul dupa ora de primavara. Inca o tigara…