Concurs 24 de ore, tema 10: 05-06.
Deadline: miercuri, 23.59.
Baftă!
Prematură Autor?
Scaune reci şi flori de gheaţă pe geamul albăstrui. Aburul respirat pe nas , pe gură, pe ochi , e alb ca spuma laptelui băut cu o seară înainte. Îşi face curaj şi se aşază pe canapeaua rece, apoi scoate din poşeta mare săculeţul cu un ghem alb de mohair şi două andrele circulare, şi începe: unu’ pe faţă, unu’ pe dos… În mai puţin de 50 de minute ia contur o căciuliţă, timp în care dureri de spate îi tăiau respiraţia. Directorul de şcoală, navetist şi el, se tot uita la ceas, iar când veni controlorul întrebă:
– Dom’le, la cât e un tren înapoi spre oraş?
– La şase fix. Ioana scoase un ţipăt şi scăpă ghemul din poală…
Visul crescătorului de melci Autor?
Motorul bolidului vibra trimitând valuri de adrenalină, simturilor întinse la maxim ca niste antene suprasolicitate. Mirosul puternic de kerosen îi gadila narile mai plăcut decât cel mai intens parfum. Ochii îi erau fixati pe semafor. La verde, aproape instantaneu, piciorul drept bruscă pedala de acceleratie. Cauciucurile tiuiră agasant pe asfaltul încins… ceasul desteptător indica ora 06.00, cascând copios, apasă butonul of. Cafeaua scurgandu-se lenes în cească, prevestea începutul unei noi zile alături de creaturile gelatinoase.
Dormea buştean Autor?
Dormea buştean. Era pe un vapor imens. Semăna cu Titanicul. Surprinzător, erau şi sălile de clase tot prin zonă. O suprapunere de planuri nefericită. Avusese loc o scufundare. Ca a Titanicului; cu victime dintre copii. Când auzise, fugi prin lumea vaporului şi ajunse direct în sala lor de clasă. Îi era teamă că murise Gabriel. Intră ca uragan epuizat, văzu că sunt câţiva:
– Sunteti? Sunteţi. Doamne, chiar sunteţi!
Huh, Gabriel e încă acolo! Aproape toţi.
Se trezi. Ora 05.20. Ce bine că e acasă!
Coşonerie Autor?
În dimineaţa asta soarele n-a răsărit. În coteţ ţârâie, totuşi, isteric, deşteptătorul. Cu ochi mici sub gene blonde, coşonii caută lumina. Nicio rază! Unde-i orizontul? Beznă.
Tata-coşon se înfăşoară în halat şi pipăie după ochelari. A uitat să fie zi? Sau maşinăria de trezit e defectă? Iese-n bătătură şi guiţă după soare:
-Te-ai lenevit şi tu? La muncă,-ncoronatule!
Şi se dimineţeşte.
Vamă. Pustiu Autor?
Vamă. Pustiu. Acel moment dintre noapte şi zi. Doi tineri încrucişaţi îşi promit lumea-ntreagă. Alţi 5 se prefac sirene pentru 10 minute cât durează fericirea. Pe unul îl vezi plimbându-se solitar cu un rest de bere în mână. Muzica poartă acum în ea toate poveştile lor pline de alcool, hormoni şi vise. Armonie totală; libertate în toate! Abia atunci realizezi cât de egoist eşti când mergi pe stradă cu ochii coborâţi numai spre tine.
Educatie fizică la balamuc Autor?
Linistea diminetii fu aprig tulburată de strigătele medicului de gardă:
-Stai mă netrebnicule!
-Voi doi, luati-o pe acolo! sa-i taiem retragerea!
Primele sclipiri de lumină surprinseră scena în toată splendoarea: Pacientul, cu părul vâlvoi si nadragii pe post de flacară olimpică, parea un clovn alergat de stafii. In cealaltă parte a orasului, directorul spitalului de nebuni, smuls cu brutalitate din lumea viselor, trânti receptorul în furcă, blestemând providenta pentru ziua în care îi trimise pe cap, un campion olimpic la maraton.
Scriitor de vagoane Autor?
Il ametea. Il scarbea. In fiecare noapte suna la 3. Trebuia sa ajunga la depou inainte de 4. Mecanicul, boier, venea fix la cinci fara cinci. La cinci se urnea trenul, plin de navetisti obositi si de tarani cu papornite pline ochi si acoperite cu cate-o carpa sa nu vada vecinul ce vinde la piata.
Ciocanea rotile si numerota vagoanele cu o creta galbena. Se uita palid pe geamurile aburite si, pe furis, in locuri numai de el stiute, scria cate un Pa pe fiecare vagon. In nomenclatorul de meserii al Romaniei asa scrie in dreptul muncii lui: scriitor de vagoane. De Pa-uri spre ora 6.
Coşmar Autor?
S-a trezit speriat. Leoarcă de sudoare…
Se uită la ceas. Ora 5 şi-un sfert. Mai avea de dormit măcar o oră, dacă reuşea să adoarmă.
Închise ochii, se întoarse pe partea cealaltă. Stătu aşa câteva minute bune, apoi se uită din nou la ceas. ,,Cinci jumătate…” mormăi cu ciudă. ,,Uite cum pierd eu ora fără a mai putea dormi încă un pic.”
Se ridică din pat, se porni spre bucătărie, îşi făcu’ o cafea şi se aşeză în fotoliul de lângă fereastră.
,, Mamă ce vis oribil! Cum să fiu eu cel sacrificat de-un… cocoş?!”
Diminetile-s reci indiferent de anotimp Autor?
Visele se sparg întotdeauna în Raze de Soare şi rămăşiţele nopţii se pierd ireversibil în arome de cafea neagra… Dimineţile-s reci indiferent de anotimp dacă te trezeşti singur şi ceasurile-s adeseori ucise pentru cruditatea cu care ne readuc la realitate in minutele dintre 5 şi 6… În ora aia mor Visele şi se nasc Speranţele, apa rece curăţă ochii dar nu şi optimismul, pâinea prăjită deţine monopolul între bucatele dejunului şi viaţa întregii Zile se pune pe de-a-ntregul la cale! Ca mereu!
Dansul perfect Autor?
Trecuse de prima tinerete visand la dansul perfect in care trupurile se intuiesc si se urmeaza inlantuite. Si acum se intampla, nepamantean de frumos. Trupurile contopite isi urmau alunecarea pe ritmul muzicii intr-o armonie cunoscuta doar de harpele zeilor. Ora 5 aduse cu ea sunetul nemilos al alarmei. Apuca telefonul cu ochii inchisi si il impinse sub perna, incet, ca sa nu se trezeasca de-a binelea. Mai putea sa traga de timp pana la ora 6. Se culca la loc si incerca sa innoade visul.
Coşmarul Autor?
Întotdeauna avea coşmarul dimineaţa. A aflat asta în nopţile în care se culca la 5 dimineaţa. Ştia precis că între 5 şi 6 are coşmarul acela; un cal negru înhămat la căruţă era coşmarul său. Deşi se obişnuise cu ideea că acel cal îl va urmări probabil toată viaţa şi-a pus în gând să nu mai doarmă în acel interval. Astfel că în fiecare dimineaţă era treaz între 5 şi 6. Stătea pe scaun în faţa geamului. Vedea cum oamenii se duc la muncă, cum adolescenţii se întorc la somn. Chiar dacă a scăpat de calul negru, a crescut în el un suflet negru; căci zi de zi, stând în faţa geamului dimineaţa, a prins ură pe viaţă.
Solilocviu Autor?
(O bucătărie austeră. La dreapta, în planul întîi, o uşă. La stînga, în planul îndepărat, un ibric doldora de cafea, gata să dea în foc. În mijlocul odăii, o mescioară rotundă şi un taburet. Domnul şade în tăcere)
(priveşte în gol) Viaţa e o piesă de teatru, iar eu nu merg la spectacole să admir butaforia, nici să-l văd pe Beligan dormind opt ore, mîncînd sănătos, citind cărţi anoste, dar notorii şi-atît contează, făcînd scandal, mătănii ori vizite de complezenţă. În propria-ni piesă, sîntem decorul. Ne lipseşte talentul de a trăi.
(dezamăgit) Viaţa e o piesă de teatru. Păcat că scăpăm de diletantism abia spre sfîrşit.
Incredibila suită de întâmplări Autor?
Mă scapă pipi. Mi-e urât să merg la wc. Dar nu pot face pe mine, sunt mare. Îmi intră mâna în ceva rece. E felia cu gem de măceşe de aseară. Acu’ chiar că trebe să merg la baie! Deschid uşa. Văd un hoţ (sau doi). Au lanterne. Zbor în pat. Inima mea zguduie camera.
Dacă-s hoţi, de ce n-au dat buzna? De ce nu mişcau?
La şase, când sună uzina, aflu: lanternele erau gaura cheii şi vizorul prin care intra lumina de pe scară. Sunt mai deştept, am gem de măceşe uscat pe mână şi marele deştept o să facă pipi pe el.
24h: 05-06 Autor?
Se crapa de ziua. Muncisera toata noaptea sa inlature molozul ca sa-si faca loc printre daramaturi. Scapasera toti, doar blestematul ala de conac vechi, care-i placuse ei atat de mult, cu iedera rosie tarandu-se pe pereti si meri la poarta, se prabusise. Se lovise la cap si avea picioarele strivite. Cu ochii larg deschisi privea albastru cealalta lume. Zambea. Andy culese trupul moale si cald inca. Scufundandu-si fata neagra in voalul insangerat, hohoti dupa mireasa lui. Inelul de logodna se rostogoli din palma inerta a femeii si disparu printre crapaturi.
Cocoşul Autor?
Scoase capul de sub aripă. Ochiul stâng se roti cu încetinitorul, încercând să ia puncte de reper. Întoarse capul, lungi gâtul şi căscă ciocul. Trebuia să dea trezirea! Toţi ai casei şi ´toate´ ale lui, haremul, se bazau pe ceasul lui interior. Era ora 5. Tacticos, întinse câte un picior şi aripa corespunzătoare de fiecare parte. Se scutură. Era treaz. Ieşi, cloncănind, şi zbură pe poartă. Cucuriguuu! Din sfert în sfert de oră până la 6 pentru buna trezirii a omenirii şi a păsăretului din subordine.
Aş vrea Autor?
Aş vrea, mai mult ca orice, să fiu un strop de rouă pe crinii ce au pătruns taina rugăciunilor şoptite în zori de către toţi acei ce sunt însetaţi de iubire curată, venită din inima Creatorului.
Aş aştepta cu dor ivirea soarelui, ştiind că se va cuibări întreg, cu toată splendoarea de lumină, în inima mea micuţă. Aş trimite, apoi, raze de speranţă, de iubire, spre toţi acei ce îşi vor apleca fiinţele spre un strop rătăcit de rouă. Ce taină ar fi în fiecare dimineaţă revărsarea de raze! Le-aş aştepta cu atâta dor în zorii fiecărei zile, ştiind că mă vor mistui. Ce jertfă dulce ar fi aceasta!. Ce dăruire de dragul luminii , a căldurii, a frumuseţii, şi mai ales de dragul iubirii! Fără acestea nu aş fi nimic…Nimic!…
Debut Autor?
Nu mai dormise bine de multe nopți. Doctorii puneau insomnia ei pe seama transformărilor hormonale. Sigur, hormonii sunt de vină pentru toate necazurile de pe lumea asta! Era încă întuneric. Se uită la ceas. Arăta cinci fix. Mai avea o oră până se sculau ai ei și trebuia să-i hrănească și să-i pregătească de plecare. Computerul îi făcea ochi dulci. Se așeză la birou și începu să treacă de la un blog la altul. Așa a descoperit concursurile lui Călin Hera. Iat-o acum scriind. Fix 500 de caractere.
P.S. Am mai primit un text, în timp util, dar nu pot săl deschid. Sper ca până mâine să se rezolve trebusoara si sa puteti, arbitrilor, să-l luati în considerare.
NOTĂ. Am rezolvat. Am pus PA-ul cu pricina (cel de mai jos), pe care vă rog să-l luati în considerare când jurizati
1,2,3 si am cazut Autor?
Noaptea cantă live în compartimentul vecin. O chitară îmi strânge acum mâna; o chitară şi o mână de prieteni. Răsăritul ne-a găsit sufocaţi/ fără bilete, dar nici moartea nu îngrijora pe nimeni. În urma noastră periferia era un furnal dezvelind primul zâmbet.
– Eu votez să-l scoatem pe Mihai mafiot, poate pune şi el de’o cafea.
Simt că mă transform în milioane de bobiţe de cafea.
– O sun pe mama, veniti sau…?
– Neah… plecam cu Mina, ajunge pe la 6.
Apoi m’am întors pe cealaltă parte şi am căzut.
– după deadline –
5.30 Autor?
Au amarat deja primii dintre pescarii plecaţi de cu seară în larg; la 6 punct se deschide bursa, unde fiecare îşi va striga marfa proaspătă. Moş Ed. e cel mai bătrân dintre ei, nimeni nu ştie exact cum îl cheamă ori ce vârstă are. Cei puşi pe şotii spun că Moş Ed. era deja unchiaş acum 50 de ani când a ars arhiva primăriei. În fiecare seară pleacă ultimul şi dimineaţa e, invariabil, primul, mereu cu barca plină de peşte. Pe multi îi roade invidia: Are învoială cu diavolul, altfel nu se explică!
Noapte de groaza Autor
Un nou curaj și o nouă putere începu să circule în venele mele. Mi se părea că nu-mi mai este nici foame, nici frig și aș fi început să șuier, dacă auzul meu, ocupat cu recunoașterile, n-ar fi avut nevoie de liniște. Trecuse o noapte de groază. Obosit și flămând, încep să cobor pentru a găsi adăpost în dosul unei stânci, sau în fundul unei văgăuni mai apărate de vânt.
Duc mâna la piept și pun sticla cu tărie înapoi la locul ei din buzunar. Zâmbesc și cobor mai departe.
Se făcea că murise. După ce a condus-o pe ultimul drum, mergând în urma dricului cu pasul greu şi amărăciune în suflet, cu privirea mereu în jos, căutându-şi ritmul pierdut, s-a întors acasă. Din obişnuinţă, a strigat din prag:
– Maricico, am venit! Ce-i de mâncare?
Nu i-a răspuns decât liniştea. A luat ursuleţul în braţe, s-a aşezat pe scaunul din bucătărie şi a început să…
L-a trezit o scatoalcă după ceafă:
– Scoală, Maricele, că iar întârzii la serviciu! Pune şi de cafea dacă tot te-ai trezit.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
