Dor de zăpadă

În fiecare seară, de-o vreme, când ies de la birou, adulmec aerul, doar-doar simt miros de zăpadă. Dar aerul din Bucuresti nu-mi oferă asa ceva, nu încă, desi a trecut deja Sfântul Nicolae. Am memoria aerului de la Râusor, unde-mi petreceam mare parte din zilele de iarnă în care nu trebuia să stau în Hunedoara (vacante, duminici). Parcă respiram zăpadă. Îmi bucuram nările si plămânii (având grijă să nu-i răcesc). Era ca si cum as fi inventat o ninsoare înăuntrul meu.
Acum, mi-e dor de zăpadă. Si copiilor mei le e. Diferenta e că ei încă n-au apucat să o trăiască deplin. Lor e e dor mai mult din povestile mele… Iată ceva la care trebuie să lucrez. O idee de pus în Planul de Anul Nou.

 


Copiii mei, la baza pârtiei Kalinderu din Busteni, în iarna anului 2009

21 comentarii to “Dor de zăpadă”

  1. Avatarul lui CalinH

    @Vania: Mâine poate vine-n toată tara.

    Apreciază

  2. Avatarul lui romeo

    Pai mi-ai sters un coment. aici,in care anuntam ca la mine-n Arad fulguia…imi pare rau daca sa inteles altceva.

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @romeo: O, Doamne! N-am sters niciun comment. Însă tu au făcut remarca despre fulguiala din Arad la articolul „Clasamentul din pet”… Unde se află si acum 😉

    Apreciază

  4. Avatarul lui romeo

    Ioi,tuloaie:):)cu scuzele de rigoare,ma simt acu’ ca tzopaila!:)

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @romeo: Tzopăilă mai are o sansă, e drept, mică, la Curtea Constitutională. 😛

    Apreciază

  6. Avatarul lui LePetitPrince

Răspunde-i lui LePetitPrince Anulează răspunsul