La mulţi ani, dragii mei! Mă bucur să-mi amintesc lectura din cartea de Citire (clasa a treia?) în care un copil striga chestia din titlu, din cârcă de la taică-său. Îmi imaginam atunci că sunt eu însumi prichindelul si pronuntam dodoloaţă cu o satisfacţie pe care mi-e greu s-o descriu acum, când sunt cal bătrân. Îmi plăcea forma rotundă a României si felul în care îmi vorbeau tatăl meu si dascălul de istorie, câtiva ani mai târziu, despre Basarabia. Asadar, trăiască România dodoloaţă!
NOTĂ. Ascultam dimineată la un radio, cred că la Realitatea FM, un nene care era supărat că multă lume lucrează azi. Nu cred că ziua liberă e pasul suficient pentru ca românii să-si sărbătorească ziua, dar ar putea fi un început. Zic asta pentru că azi, când veneam la serviciu (sic!), am văzut destul de multi oameni iesiti la fumat, semn că selucrează si la HP 😉
UPDATE.
Am pus acest text si dincolo. Apoi am căutat pe google referinte la dodoloaţa noastră. Am găsit astfel o însemnare făcută în urmă cu doi ani de Richie. El povesteste că a făcut un drum la Alba Iulia împreună cu patru prieteni găsiti în urma unui anunt pe blog. M-a impresionat chestia asta. Stiu, uneori sunt sentimental.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 