Cât a lipsit, mi-a fost frig. M-am urcat pe sora ei, dar tot frig mi-a fost. I-am zis. A râs. N-a înţeles nimic. E complicat. Sau poate că nu ştiu eu cum să spun. Dar a fost bine când ea s-a întors. Avea un om mic cu ea. Ţipa. Omul mic. De-aia plecase, să vină cu un om mic. Nu i-am zis că m-am urcat pe sora ei. N-ar mai fi râs. Acum m-am urcat pe ea şi mi-a fost cald. Omul mic l-am agăţat în crengi. Stă acolo şi dă din mâini. Parcă zboară. Când mă dau jos de pe ea, ea îi dă să mănânce. Deci omul mic nu e de mâncare. Cred că va sta mai mult cu noi. Va trebui să pescuiesc mai multe broaşte.
Omul mic
8 comentarii to “Omul mic”
-
Daca nu ajung broastele mai sunt si ciuperci.
Imi place simbioza lor cu natura…chiar daca au agatat omul mic in crengi, pana una altaApreciazăApreciază
-
-
nu ma gandeam la vremea aia ce-i drept…asta ptr ca mereu spun ca voi deveni culegator
ApreciazăApreciază
-
@LePetitPrince: Înainte de a culege, trebuie să semeni. Asta sună ca o posibilă temă viitoare a concursului de PA-uri.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 