Autor: ?
Exact când ne era lumea mai dragă, sună cineva la ușă. Ileana sări speriată:
„E prietenul meu, am încurcat-o! Intră repede în debara!”.
Debaraua era îngustă și m-am lipit de peretele rece, gol și transpirat. Mă cam scăpam pe mine la gândul că mă poate găsi acolo bărbatul despre care nu știam decât că semăna cu Doroftei. Auzeam 2 voci feminine, totuși.
[Da! Așa e! Ufff! Astăzi am noroc! Nu-i dracu… Doamne, jur că nu mai calc pe aici!]
„Leni, hai să punem sacul ăsta de cartofi în debara”
„Mamă, lasă-l, mă descurc eu, nu-ți fă probleme”, auzii în timp ce ușa debaralei se deschidea.
„Săru’mâna”, am reușit să îngaim.
Mi-a aruncat o privire scurtă și-apoi s-a întors spre fiică-sa:
„Auzi, ziceai că seamănă cu Moșu’, da’ ăsta e chiar Moșu’, după cum i-arată aia!”
„Doamnă, e cam răcoare…”, am bâiguit înainte de a ieși în goană. Și dus am fost.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu