Îşi admira cu aşa mult drag corniţele mijite nu demult, încât uitase să-şi dea jos maieul atunci când i-a venit rândul să-şi vâre niţel coada în cazanul cu smoală al altuia. O faptă gravă, se pare, din moment ce, la scurt timp, fusese muşcat de fund cu un cleşte tocit. A urmat muştruluiala obişnuită în astfel de ocazii.
A plecat descumpănit. Bătaia focului de sub cazanul cu smoală îl bronzase cu dungi, ca pe tractorişti. În plus, săpuneala primită îi adusese Necuratului o nuanţă lucioasă, maronie.
Maro
18 Responses to “Maro”
-
Pe mine ma depaseste,recunosc.
Oricum e interesanta imaginea unui necurat maro si lucios!ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 