Îşi făcuse blog fiindcă, la un moment dat, a avut timp pentru asta. Scria, cu o oarecare regularitate, cu mare poftă. Scria bine, îi plăcea. Avea 10-15 cititori ocazionali veniţi aiurea, prin cine ştie ce căutare ciudată cu google. Câţiva rămâneau, reveneau.
Cum începuse bloggereala mai târziu decât alţii, a început să caute, să înveţe. În timp, şi-a făcut câţiva amici. Îi plăcea să-i viziteze regulat şi să le primească vizitele. În afară de plăcere, căpătase ceva trafic şi o rutină plăcută. Treptat, acel într-o doară iniţial începuse să-i acapareze gândurile. Lucrurile deveniseră, nu ştiu cum, serioase.
„Ori, ori”, şi-a zis într-o dimineaţă, apoi a apăsat tasta delete. Crezuse că asta va însemna o eliberare necesară. Dar de atunci, ceva îi lipseşte, ca un blog pierdut, ca un suflet de regăsit.
Pas cu pas
27 comentarii to “Pas cu pas”
-
Buna dimineata!
Li se mai intampla si altora!
Chiar daca , din- cine- stie- ce- motive nu vor folosi tasta – radiera..ApreciazăApreciază
-
-
🙂 cam cat timp trecuse ,pana si-a zis „Ori,ori”?:)Macar sa-l fi abandonat fara sa se uite indarat!Nuu?
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
De „impulsuri” din astea sufar si eu cateodata. Dar reusesc sa ma calmez si sa nu fac greseala sa „radierez” tot ce-am scris pana acum, fie ele si prostii. Joaca asta mi se pare acum indispensabila.
Are legatura PA-ul tau cu „În căutarea blogului pierdut” al lui Cell61 ? 😀ApreciazăApreciază
-
@Leo: Cred că e un fenome universal, ca să-i zic asa. Cell61 e ultimul exemplu. Dar cin’ să fie, cin’ să fie? 😉
ApreciazăApreciază
-
-
@ Romeo. Fiecare avem o „nisa de/din piata.” Concluzia se poate trage dupa min. 6 luni. Depinde si de cercul familial, cunoscuti… Parerea mea!
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
Fain PA – dar nu mai trebuia să spun asta. De fiecare dată când dispare un blog îmi pare rău. Mai puţin gânduri în blogosferă…
ApreciazăApreciază
-
@Cristian Lisandru: Partea bună e că unii autori reapar.
P.S. Te astept la concursul de PA-uri.ApreciazăApreciază
-
Un PA ca o poveste adevarata 😉 Nu-ti fa griji Caline, si noua ne lipseste „autorul” apasarii pe delete 😉
E tare „usturator” sa gandesti in termeni de „ori, ori”. Imi amintesc si eu de suferinta ce-o primeam pe vremea cand binele il asteptam venind prin ceilalti si nu stiam ca binele eram eu. Ca El-Binele era in mine.
Sa spunem ca intre timp m-am mai maturizat 🙂…iar tasta „delete” la blog e similar cu tesla in „bip”…scuzati 🙂 😉
De aceea, indurati-va de voi insiva cand va priviti cu incruntare tastatura 😉ApreciazăApreciază
-
PS. Caline, tin minte ca am „prognozat” revenirea autorului „disparut.
Cred ca ar trebui astia de la Meteo sa-mi dea juma de norma pe la ei :))ApreciazăApreciază
-
@gabi: ”indurati-va de voi insiva cand va priviti cu incruntare tastatura”. Amin.
ApreciazăApreciază
-
@gabi: Eu acum mă bucur de convertirea la PA-uri, nu zic ba. Dar sunt curios de-o chestie.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 