Murăngură

Autor: ?

Murăngură se trezeşte mereu cu sprânceana ciufulită, pentru că doarme pe aceeaşi parte toată noaptea. Şi, cu faţa mototolită, aruncă vreo trei-patru felii de pâine în cuptor. Tre’ să mănânce şi el ceva.

Şi se culcă la loc.

Îl trezesc vecinii – pereţii sunt subţiri – care strigă : „Iar ai ars, bă, prostu’ satului, pâinea ? Ne gazezi ca la Auschwitz, bă… ! Mai bine am face colectă de posmagi, bă, că-n povestea aia pe care tu n-ai de unde s-o ştii, incultule ! Să ţi-i dăm mură-n gură, băăă…!”

One Trackback to “Murăngură”

Lasă un comentariu