Fiu-meu mi-a povestit că, la ora de sport, s-a odihnit un pic la marginea terenului de fotbal. Tot odihnindu-se el, a văzut o piatră ciudată, portocalie, care a început să se miște. Dar cum să se miște o piatră?, s-a întrebat. A observat că piatra are formă de ou. Și-a dat seama că e ou. N-a apucat însă să-l studieze, pentru că un coleg a venit, a luat oul şi l-a aruncat cât colo.
– Cred că era ou de melc, a presupus fiu-meu, cu candoare. Ce, melcii nu fac ouă?, m-a întrebat atunci când l-am contrazis.
Piatra care se mişcă
13 Responses to “Piatra care se mişcă”
-
Melcii nu fac oua mici de tot?Nu stiu,intreb si eu chiar daca nu sunt copil de mult.
Oare ce fel de ou era „piatra care se misca”?ApreciazăApreciază
-
-
@g1b2i3: Si eu cred că sunt mici, aproape ca icrele negre. Când i-am zis asta, fiu-meu a avut o revelatie: Adică noi mâncăm ouă de peste??
PS trebuie să fi fost înăuntru vreun pui de vrabie sau ceva de genul ăsta; oricum, pui de pasăre, că reptilele au ouă rotunde.ApreciazăApreciază
-
-
-
@starsgates: Ah, încă n-am ajuns acasă ca să aflu. Sper să vă spun mâine, musai vă spun!
ApreciazăApreciază
-
Imi amintesc de intrebarile copiilor mei cand erau mici.De cate ori ma chinuiam sa gasesc raspunsuri potrivite (in caz ca stiam raspunsul). 🙂
ApreciazăApreciază
-
@g1b2i3: Partea faină e că ei cred orice le zici, pentu că tu esti mare. Ai, adică, mare responsabilitate.
ApreciazăApreciază
-
Numai un copil poate să povestească o astfel de întâmplare cu un farmec irezistibil… Aceste sunt momentele în care regret cel mai mult că încă nu am copii… Dulce foc!
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 