Avea ochii închişi. Încerca să-şi ţină starea aceea specială îndărătul pleoapelor. În vis, citea pagini întregi, scrise impecabil. În semitrezie, sau cum s-o spune, transcria grăbit pe caietul pregătit de cu seară, ceea ce tocmai citea în vis. Citea mai repede decât scria, lucru supărător dimineaţa, la descifrarea mâzgăliturilor. Ora 4.00 l-a găsit dormind. Odată s-a gândit să monteze o cameră de filmat în dormitor, să se dumirească: în acea oră binecuvântată era el sau se transforma în altcineva?
La dictare
16 comentarii to “La dictare”
-
Îmi place acest personaj prins între contradicţii nocturne induse de rapiditatea cu care citeşte…
ApreciazăApreciază
-
E un obicei să apelezi la tehnica modernă atunci când, fără ea, pătrunzi în alte lumi…
ApreciazăApreciază
-
Cu siguranta ca se transforma, insa camera de filmat e prea pamanteana ca sa perceapa nuanta… 😉
ApreciazăApreciază
-
E ora de maximă inspiraţie. Cineva dictează de dincolo de simţiri. Îmi place nespus.
ApreciazăApreciază
-
Eu as pierde o zi ca sa vad ce nu fac noaptea. Si mie orele din creierii noptii mi se par cele mai inspira(n)te.
ApreciazăApreciază





