«   |   »

Telefonul de la ora opt

Era o seară de joi. Venisem de la birou când a sunat telefonul. Pe vremea aia nu exista telefon mobil.
– Bună, ce mai faci?, mă întreabă o voce de femeie.
– Tocmai desfac o bere.
– Ştii cine sunt?
– Ai o voce foarte plăcută. Dar, mărturisesc: nu-mi dau seama.
– Dacă nu mă recunoşti, înseamnă că m-ai uitat, şi a închis.

Au trecut de atunci 12 ani. Între timp mi-am schimbat locuinţa şi numărul de telefon, m-am însurat, am doi copii şi, uneori, mă întreb cum ar fi fost dacă aş fi recunoscut-o.

Posted on 22/05/2009 at 19:01 in Amintiri, Mirări, PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

23 comentarii to “Telefonul de la ora opt”

    Comentarii mai noi »
  1. Avatarul lui Lumea care te-conjoara
    alexmihalcea
    22/05/2009 la 20:06

    Ce pacat ca uneori nu dam importanta celor mai importante aspecte din viata noastra.Uneori este nevoie doar de o secunda ca sa ne schimbe cursul vietii.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui starsgates
    starsgates
    22/05/2009 la 20:53

    Sau poate a fost doar o farsă.:)
    Cred că ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă şi gata.:)

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Vania
    Vania
    23/05/2009 la 08:23

    Ulterior, m-a sunat pe mine cu acelaşi text. M-am scuzat, pretextând că am doar memorie vizuală. Aşa am aflat că e Raluca, tipă pe care n-o văzusem niciodată…

    Apreciază

    Răspunde
  4. Avatarul lui teo.georgescu
    teo.georgescu
    23/05/2009 la 10:45

    stii, astfel de momente pot schimba toata viata…si, daca nu au facut-o, vei ramane mereu gandindu-te ce s-ar fi intamplat daca…

    Apreciază

    Răspunde
  5. Avatarul lui Andi Bob
    Andi
    23/05/2009 la 10:47

    Mi s-a întâmplat și mie:) M-a sunat si, cu cea mai tandră și familiară voce posibilă, m-a întrebat:

    – Pe unde mi-ai umblat toată ziua?

    Am damblagit după vreun minut de fericire totală în care i-am înșirat pe unde umblasem, când mi-am dat seama că NU ȘTIU CU CINE VORBESC…
    Straniu, nebunesc…a lăsat un gol imens. Deși, teoretic, aveam cine să-mi vorbească așa.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Avatarul lui Gabi
    Gabi
    23/05/2009 la 11:45

    Frumos PA.:)
    Poate era chiar EA, cea care nu te uitase si daca uneori te intrebi cum ar fi fost viata ta, inseamna ca de fapt nici tu n-ai uitat-o 😉

    Apreciază

    Răspunde
  7. Avatarul lui Lisandru Cristian
    Lisandru Cristian
    23/05/2009 la 14:30

    Poate că totul ar fi fost altfel. Dar este foarte posibil şi ca viaţa să fi urmat acelaşi curs…

    Apreciază

    Răspunde
  8. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:40

    @Alexmihalcea: Da, viata cred că e alcătuită foarte mult din arbitrar. Îmi place să cred că există si un Plan. Si imi place să trăiesc.

    Apreciază

    Răspunde
  9. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:41

    @starsgates: Poate să fi fost doar o farsă. Îti dai seama că eroul acestui text ar privi cu scepticism un personaj care i-ar spune acum: stii, eu am fost aia.

    Apreciază

    Răspunde
  10. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:42

    @Vania: am stiut mereu că ne leagă si altceva decât hai să-i zicem literatura de blog. Mă refer, fireste, la cuplaj. Cuplajul telefonic.

    Apreciază

    Răspunde
  11. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:43

    @teo.georgescu: poate. poate da, poate nu. Cred că de-aia e faină viata, că nu e ca nu joc pe calculator la care poti da oricând new game.

    Apreciază

    Răspunde
  12. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:44

    @Gabi: Poate. Îmi place însă să cred că EA este sotia mea, de care habar n-aveam în momentul telefonului ăluia misterios. Ups! A zis cineva că era vorba despre o întâmplare adevărată?

    Apreciază

    Răspunde
  13. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:45

    @Andi: Bizar, am trecut si prin asta. Sau am impresi asta.

    Apreciază

    Răspunde
  14. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    25/05/2009 la 09:46

    @Lisandru: De curs, curge. Cred că am înnebuni dacă ne-am imagina, altfel decât literar, cum ar fi fost dacă.

    Apreciază

    Răspunde
  15. Avatarul lui drawforjoy
    drawforjoy
    25/05/2009 la 15:48

    Poate era o fosta profesoara care, pensionara fiind isi scria memoriile si avea nevoie de niste informatii de la tine, despre chiuleala de la ora ei(pentru putina picanterie). Cand a vazut ca nu o recunosti la telefon, a lasat-o balta. Pe urma a sunat la alt elev.
    🙂

    Apreciază

    Răspunde
    Comentarii mai noi »

Răspunde-i lui Lisandru Cristian Anulează răspunsul