pastel

după ploaie
ca după un gând tocmai rostit
o anumită stânjeneală a naturii
apoi soarele
copacii tac între ei

NOTĂ. Am publicat această poezie în revista Amfiteatru în urmă cu multi ani (1988).

10 comentarii to “pastel”

  1. Avatarul lui Gabi

    Frumoasa,
    iarasi pura.
    …un pic bacoviana ?
    🙂

    Apreciază

  2. Avatarul lui Lepetitprince

    „copacii tac intre ei”… extraordinar!
    E atat de buna incat incep sa am suspiciuni!

    Apreciază

  3. Avatarul lui AncaMk

    „dupa ploaie
    ca dupa un gand tocmai rostit…” ca si cand norii ascund tacerile..eliberandu-le in fire de cuvant…
    Frumos! 🙂

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: bacoviană… naiba mai stie! Am petrecut vreo opt luni foarte bacoviene în Bacău, în timpul armatei.

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @LePetitPrince: Exprimă-le, aici toate suspiciunile se pot transforma în poezie 😉

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @AncaMk: Da, e o imagine la care tin.

    Apreciază

  7. Avatarul lui drawforjoy

    Se simte un miros de pamant umed, iarba si multa liniste in poezia ta. Si o picatura intarziata.!

    Apreciază

  8. Avatarul lui CalinH

    @drawforjoy: miros, auz, văz. Chiar vezi asa multe?

    Apreciază

  9. Avatarul lui drawforjoy
  10. Avatarul lui Gabi

    Daca e de la armata (tristetea), atunci te inteleg 😉

    Apreciază

Răspunde-i lui drawforjoy Anulează răspunsul