Am ajuns într-un loc unde se vorbea despre „dulcele” copilăriei.
Am întredeschis ochii si mi-am dat seama că astea sunt unele dintre cele mai grozave amintiri, cele despre bunătătile din copilărie. Înainte de „dulce”, îmi amintesc felia groasă de pâine cu untură si ceapa verde, luată direct din grădină, cu care mă omenea Omama, bunica mea. Si tot ea îmi oferea pâine muiată în apă si tăvălită apoi în zahăr. Mi se părea atunci, la 4-5 ani câti aveam, că nimic nu poate fi mai gustos.
Sau „laptele colorat cu zahăr” pe care-l beam împreună cu verisorii mei, la Horezu. Si tot acolo, prunele uscate pe care le făcea bunica mea si magiunul de prune cu miez de nucă. Ori laptele de pasăre, cu vanilie, desert clasic la noi acasă, alături de crema de zahăr ars ori tortul cu cremă de nuci si blat de albus. Nu mâncam cereale cu lapte dimineața, mâncam gris cu lapte si cu dulceată de visine sau de căpsuni. Ah, si pasta de măcese! Si cornuletele pe care le făcea mătusa mea, tăvălite prin zahăr pudră pe care tot ea îl prepara.
Cred că mă opresc aici, să n-o iau razna.
Mai fac doar două observatii: 1) observ că era mult zahăr la mijloc si 2) trebuie să mă gândesc care vor fi amintirile culinare ale copiilor mei – îi feresc cât pot de „mec”, dar le fac rareori cremă de zahăr ars…
Lapte de pasăre
3 comentarii to “Lapte de pasăre”
-
Mai ţii minte mireasma aceea de magiun sau liptar, aşa i se spune pe la noi, în nopţile de toamnă, când femeile învârteau o noapte întreagă cu o lopată uriaşă într-un cazan pe măsură?:)
ApreciazăApreciază
-
toate ca toate da’ pana la liptariu…
Adunati de prin curte de mirosul dulce acrisor ce se raspandea din oala unde invartea vartos bunica ne uitam cu ochii sclipind de pofta si o intrebam ca si cand nu am fi stiut ce face acolo…”ce sa fac, Bună, liptariu fac ” si pana se invartosa si se innegrea nu-l lasa…s-a dus liptariu in ceruri, odata cu buna si mosu’ meu, dar ii simt si acum gustul, asa cum vad si chipul lor drag si bunApreciazăApreciază
-
Dragii mei, mă podidesc lacrimilie când îmi amintesc.
Micule Prinţ, mai punem un PA la musafiri.ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 