De-atâta dragoste mă simt devastat.
Mă dă iubirea, de-a dura, jos din pat.
Căderea e cumplită. Parchetul-laminat.
Iubirea mă ridică din nou în aşternut,
fiorul e teribil, aş spune. Dar sunt mut.
Şi totuşi îmi vine, îmi vine să strănut.
Mă bucur să mă bucur, să-mi bată toba-n piept,
să-mi tremure şi glasul (cât e), să fiu deştept.
Dar, ca să fiu cinstit cu voi, amicii mei:
mi-e faţă chiar mai bleagă decât de obicei.
M-a lovit dar nu mă doare
5 comentarii to “M-a lovit dar nu mă doare”
-
Amuzant, Călin, amuzant…”Iubirea mă ridică din nou în aşternut,
fiorul e teribil, aş spune. Dar sunt mut.
Şi totuşi îmi vine, îmi vine să strănut” – ha, ha….ApreciazăApreciază
-
-
@LePetitPrince: Desigur, îndrăgosteala e teribilă, ne transformă aşa cum nu putem recunoaşte că e posibil.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 