Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Fotografie făcută la Shanghai, peste drum de hoteul Four Seasons, în luna mai 2010
Îmi place această imagine. E de acolo. Putea participa la concursul de pe blogul lui Dan (vă invit să votati!), întrucât chiar pare sălbatic acest copăcel oarecum stingher printre atâtia zgârie nori. Nu?
Că tot insist cu asta, vă întreb: care credeti că sunt cele două fotografii cu care particip eu în concursul organizat de Dan?
Fotografie făcută pe insula Corfu în vara anului 2009. Ce mult e de atunci!
Am dat o raită prin foldere cu fotografii. Prima oară, în urmă cu vreo săptămână, provocat de Dan. A doua oară, acum, pentru că vreau să vă spun, celor care nu stiati, că pe blogul lui se votează acum cea mai faină fotografie cu arbori sălbatici. Eu am votat deja si vă invit s-o faceti si voi.
Foto făcută din masină, la sfârsitul lunii iulie, a.c.
Am făcut această fotografie într-o după-amiază de iulie, la intrarea în Baia de fier, judetul Gorj. Era o vreme ploioasă (vă amintiti ploile care parcă nu se mai opreau din luna lui Cuptor plouat?). Un sfert de oră mai târziu, eram tintuiti în loc de o răpăială teribilă.
Mi-a plăcut, în acest cadru, drumul de tară asfaltat (noul tip de drum de tară), tinerii cu care ne-am intersectat, gardurile de lemn care se încrucisează în imagine ca niste versuri si Cheile Oltetului care se întrevăd în zare.
Am fotografiat acest paradis în apropiere de Simeria. Nu costă mult, e accesibil. E drept, parcă nici nu oferă prea mult. Măcar privelistea e faină: dragul meu Deal al Uroiului, scăldat de lumina Apusului.
P.S. Click pe foto pentru imagine uriasă.
Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil
Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.
Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.
I-am fotografiat în timp ce sorbeam un pahar cu vin, pe o terasă din Venus unde mâncasem probabil cea mai bună ciorbă de peste peste care am dat pe litoralul românesc. Se tot adunau pe balustrada aia. Mi-a plăcut cadrul în care apare si piticul bucătar. Usor kitsch imaginea, pot spune, dar foarte estivală!
P.S. Click pe foto dacă doriti o imagine mărită! Nu garantez aroma vinului, dar puteti încerca 😉
Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.
Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !
Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.
Am mers cu masina pe drumul făcut de Bechtel. Am parcus cei 40 de kilometri (40 si ceva) care-s gata, între Turda si Gilău (apoi retur) în vreo 20 de minute (am condus regulamentar). Asfaltul pare bun (n-am făcut testul cu paharul de apă numai ca să pot fotografia 🙂 ), iar faptul că soseaua merge printre dealuri m-a făcut s-o socot ca fiind muuult mai faină decât bătrâna A1 Bucuresti-Pitesti sau bucata A2 Bucuresti-Fetesti. Chiar m-am gândit la autostrada făcută de greci, de la Salonic către Corfu. Iaca si o fotografie făcută din masină.
Am ales acest cadru fiindcă drumul pare să ducă fix în Cheile Turzii. Fireste, nu se întâmplă asta!
PS Fotografie făcută din masină
Aici, monumentul e fotografiat astfel încât în plan îndepărtat de vede Dealul Uroiului, „ca o cusmă de dac”. Foto: Remus Suciu
Acum sunt mai informat, gratie lui Ciprian Iancu si gratie lui Remus Suciu. Monumentul ridicat în memoria lui Decebal, despre care scriam aici, e un falx dacic. Aici sunt niste poze de falxuri, care descriu arma mai bine decât as face-o eu.
Articolul din EVZ oferă cam toate informatiile. Rămâne să-l vedeti cu ochiul liber. Până atunci, vă mai arăt o fotografie:
Falxul înalt de 3,5 metri (soclu de 2,5 metri), văzut de pe DN7. Foto Remus Suciu
NOTĂ. Îmi cer scuze pentru jocul de cuvinte din titlu. Sunt convins că ati fi găsit unul mult mai inspirat
Impresionat de o fotografie făcută de Remus Suciu în Muntii Orăstiei, nu mă pot opri si v-o arăt. Iat-o:
Nu spuneti că e vorba de scule. Fiindcă mai e si altceva la mijloc. Se numeste talent. Foto: Remus Suciu.
Foto: Serban Stoica
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Bătrânul meu amic Peter a făcut la Sibiu o fotografie care mi-a plăcut. Mă rog, fotografia nu-i neapărat senzatională, dar a surprins o poveste. (Peter e omul cu titlurile 😉 ). Iaca:
E amuzant, recunoasteti! Dar mai amuzantă e povestea pe care am aflat-o adineauri. Vă las s-o cititi.
Eu văd culorile în felul meu, care e diferit de al celor mai multi oameni. Dar de ce e rosul lor mai bun ca al meu? Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc. Ajungi, uneori, să spui despre o imagine reală că e ca o pictură, asa frumoasă e! (Temă de meditatie.) Cerul pe care l-am fotografiat aici, la apus, mi se pare incredibil de frumos. E o sărbătoare a culorilor.
P.S. Click pe foto pentru imagine-poster!
Aseară am plecat de la birou un pic mai devreme decât de obicei. Norocul meu! Pentru că am avut parte de o priveliste cum rar mi-a fost dat să văd în Bucuresti (sau, poate, în Bucuresti nu mă prea uit în jur, că sunt mereu grăbit?).
Am văzut un apus de soare fantastic. Mi-am multumit, în gând, că am la mine aparatul de fotografiat. Apoi m-am cătărat pe un gard. A iesit ce vedeti!
Nu mă pot hotărâ care fotografie îmi place mai mult. Pentru că, în mod normal, ar fi trebuit ca aici să fie numai una. Dar care? Aceasta sau prima?
Au venit din Irlanda. Au stat două nopti în Bucuresti. Erau avertizati că traficul e teribil, de aceea n-au închiriat vreo masină. De ce să mă stresez să schimb viteza cu mâna dreaptă, când si asa as fi stresat de trafic?, mi-a explicat el. Dar noaptea, la zece si jumătate, s-a circulat foarte OK prin Bucuresti (desigur). Nu-i chiar asa rău traficul, mi-a zis, când a ajuns la hotel. Stai să vezi!, l-am avertizat. A doua zi a văzut.
Unde să duci pe cineva care vine prima oară în România, care-si face concediul lângă Sibiu, la o pensiune cochetă, si vrea să stea o zi prin Bucuresti? (Iar tu n-ai cum să-ti iei liber de la serviciu.)
Seara, la Caru cu Bere, mi-au spus că le-a priit la Muzeul satului (fixul meu!) si le-a plăcut la Muzeul de Artă contemporană. Acum se află într-un tren care serpuieste printre dealuri, cred.
Am ales o fotografie cu fiică-mea, făcută vara trecută. Tocmai mi-am dat seama că a trecut un an de când n-am mai fost pe la Muzeul satului. Trebuie să repar!
Mâine încep să se întoarcă din Franta primii 79 de romi repatriati de Sarcozy. Pam-pam!
Adi Pîclisan a făcut probabil cea mai bnuă bună fotografie a săptămânii. Mi se pare că are de toate si spune totul despre România. Da, acea Românie pe care nu vrem s-o vedem, fiindcă ne indispune.
P.S. Click pe toto foto pentru imagine mărită!
Click pe foto pt imagine si mai mare!
Cred că ăsta a fost un alt moment de gratie, dinaintea altei furtuni. Pfoa, ce ofertantă e furtuna! Parcă se prăvăleste norul nu asupra casutei amărâte, ci asupra seninului care râde, încă.
Click pe foto pentru imagine mărită. Eu as face un poster 😉
Parcă totul se miscă în această fotografie, desi totul părea nemiscat în momentul de gratie pe care l-am suprins. La scurt timp după aceea, am simtit adierea de vânt, apoi vuietul vântului, apoi cerul s-a acoperit cu totul si a început să bubuie. A plouat frumos, cu spume.
NOTĂ. V-am prevenit: sunt fascinat de cer!
Probabil că din cauza prea multelor belele de zi cu zi (de exemplu, explozia de la Maternitatea Giulesti), un articol savuros din EVZ „n-a avut priză”.
Ideea articolului (despre cum văd copiii viitorul – vă amintiti acel obsedant „noi, în anul 2000”?) mi-a venit la Shanghai, atunci când am văzut o expozitie de picturi făcute de copii.
Pictură de Zhou Tiantian (8 ani), fotografiată la ultimul etaj (14, cred) al Pavilionului Chinei din Expozitia mondială Shanghai 2010
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită!)
Revenind la articolul din Evz, iată câteva citate grozave:
# „Sper ca peste 20 de ani să dispară siropul alb, antibiotic, pentru copii. Odată am vomitat de la el. Sper să dispară pentru binele copiilor, pentru că are un gust scârbos, şi în locul lui să se inventeze unul cu gust de piersici” (Maxim, 7 ani)
# „Viitorul vine peste o sută de ani, când o să moară toţi oamenii din lume şi o să ne naştem din nou. Atunci o luăm de la capăt. Tot noi ne naştem şi facem aceleaşi lucruri. O să fie un alt preşedinte, că Băsescu o să moară şi nu ştiu sigur dacă se va mai naşte” (Alexandra, 6 ani)
# „O să ne întâlnim cu extratereştri. La mijloc. Şi noi o să-i găsim pe ei, şi ei pe noi” (Sara, 10 ani)
# „Cei care vor face rele vor primi o injecţie cu bunătate” (Sara, 10 ani)
# „În curţi vor exista semne care interzic accesul hoţilor. Va fi un mare X, deşi nu cred că hoţii respectă semnele” (Alexandra, 6 ani)
În concediul meu de 3.500 de kilometri prin România, de la care a trecut deja o vesnicie, m-am descoperit fascinat de cer. Am fotografiat cerul din tot soiul de locuri – si de fiecare dată era altfel.
Bucată de cer văzută pe dealurile comunei Mărgău. Se apropia o ploaie strasnică. Intersant e si cât de multe cabluri apar aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită
M-am plimbat câteva ore prin Cluj. Consider că centrul orasului, un pic renovat, e un target turistic necesar. Am făcut câteva fotografii. Mi-a atras atentia o clădire, la un colt de stradă. Cea de mai jos. Nu stiu nimic despre ea, dar mi-ar plăcea să aflu.
M-am oprit din mers si am fotografiat. Pentru că m-a izbit imaginea balconului. Cred că nu e foarte confortabil înăuntru, dar câte povesti îti poti imagina!
Click pe foto pentru imagin(ati)e mărită! 😉
Călin Hera. PA-uri şi mirări 