Anunt un nou concurs de poezie, Poezie si suflet, care se desfăsoară în luna noiembrie 2010. Puteti trimite poeme în perioada 1-13 noiembrie. Amănunte, aici. Vă încurajez să participati, prieteni.
Baftă!
27/10/2010
Îndrumare spre un concurs de poezie si suflet
27/10/2010
Cristian Dima, dezvăluit în Ziarul de la 5
Am citit cu plăcere interviul acordat de prietenul nostru Cristian Dima (istoric, arheolog, doctorand, poet, scriitor si, nu în ultimul rând, autor de proză arhiscurtă!) Ziarului de la ora 5 (Dan C a dovedit, încă o dată, clasă!). Vi-l recomand si, desigur, vă provoc să-l luati la întrebări pe Cristian Dima. Are ce să vă răspundă si vom avea cu totii de câstigat.
27/10/2010
Întâlnire cu Regele Mihai
Fotografie făcută în redacţia EVZ din Casa Presei, în anul 2002 (nu mai ştiu cine e autorul), cu ocazia unei vizite a Regelui Mihai la care am participat din întâmplare (veneam după mai multe zile de absenţă motivată). În prim-plan, fiul meu, Radu. FOTO: Arhiva personală Călin Hera
Ziua Regelui a fost deja alaltăieri. I-am urat la mulţi ani dincolo. Povestesc abia acum despre asta fiindcă abia acum am găsit fotografia. Prima* oară l-am văzut alături de zeci de mii de oameni. Nu se pune.
A doua oară tocmai mergeam în redacţie la EVZ (era fosta redacţie din Casa Presei) să-mi prezint fiul (era anul 2002). Am văzut la intrarea în clădire ceva animaţie, dar n-am băgat în seamă – eram grijuliu cu moştenitorul. Când am ajuns pe palierul EVZ, am văzut mulţi colegi emoţionaţi, cu flori în mâini.
„Mulţumesc”, le-am zis, „dar nu trebuia”. N-am apucat să-mi gust gluma, că a trecut un fel de vuiet: „Vine!”. M-am dumirit că vine Regele Mihai cu foarte puţine secunde înainte de a-l vedea. Prin forţa împrejurărilor, cred că am fost printre primii aşezaţi acolo să-l întâmpine.
Am simţit un ceva aparte când l-am văzut, în faţa mea, înalt, încă în putere. A început să dea mâna cu toată lumea (mulţi nu s-au spălat pe mâini după aceea – cum se spune). Fireşte, a zăbovit în faţa fiului meu, care era o prezenţă inedită. M-a întrebat despre el, a glumit („ştiam că e o redacţie tânără, văd că e foarte tânără; deci aceasta e noua generaţie de ziarişti EVZ” – n-am pretenţia că redau întocmai, dar asta a fost ideea), apoi l-a lat în braţe pe puştiul meu (faza asta n-a fost fotografiată…) şi l-a binecuvântat.
Pentru mine, a fost ceva deosebit.
*Abia acum, când scriu asta, realizez că l-am mai întâlnit o dată, în 1995, înainte de a pleca în voiaj spre Iaşi, la Sfânta Parascheva, cu Regina Ana şi suita ei. Trebuie să caut reportajele publicate atunci în ziarul Ziua.
27/10/2010
Proces tehnologic
„Un whisky, păpuşă, cu gheaţă!”. Cheliosul privi adânc în decolteul femeii, apoi îşi potrivi palma pe fundul ei.
„… şi un whisky d-ăla bun”, recită „Păpuşa”, un minut mai târziu, făcând cu ochiul. Barmanul destupă sticla din lada specială, umplu paharul cu cuburi de gheaţă, apoi turnă licoarea.
La fabrica de „speciale din garaj” tocmai sosiseră doi saci de prafuri portocalii din care Mişu Treflă apucase să amestece jumătate şi acum mai învârtea niţel în oală. Alături, sticle gata să fie umplute, la capătul procesului tehnologic.
NOTĂ. Am scris acest PA în cadrul concursului de proza arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon” (et 1, Un whisky bun)
26/10/2010
Valea cea mai frumoasă (al treilea palon)
Avem 16 PA-uri în etapa a treia, La vale, din cadrul concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”. Le găsiti aici.
Iar acum, anuntati-vă prietenii: până mâine, la ora 16.30, puteti să le votati pe cele care v-au plăcut cel mai mult. (Aveti dreptul la câte 4 voturi!)
25/10/2010
Castan fotografiat toamna (detaliu)
Frunze de castan fotografiate în fata blocului, într-o zi de octombrie 2010. FOTO: Călin Hera
Vreo două zile nu m-am mai dat pe aici (am avut motive serioase!), motiv pentru care am acum de urcat foarte multe PA-uri (si foarte faine, din câte mi-am dat seama la o primă lectură). Iar în această dimineată am făcut ceva ce nu credeam că voi face: am dat vreo 100 de replici pe Facebook. Dacă oamenii aceia mi-au urat – o supriză de proportii! -, am vrut să le multumesc. Si am postat acolo, în exclusivitate (sic!), o fotografie.
Aici am adus o alta, o fotografie de toamnă, care îmi place foarte mult.
24/10/2010
Servesc patria. Beat criţă la miezul nopţii
Noiembrie 1987. Plutonul 4, compania a III-a (batalionul nu-l mai stiu, poate mă ajută cineva, comandant era căpitanul Marin), U.M. 01184 (infanterie), Bacău
23/10/2010
dungi
noaptea era încă departe dar îşi trimisese umbrele prelungi
haşurau pământul uşor tremurat ca nişte dungi
din care îţi vine să pleci în care ai vrea să ajungi
să stai îngropat în mormane de frunze să strângi
în mâinile drepte amprentele mâinilor stângi
să aduni culorile toamnei sub ochi (unde unii au pungi)
apoi dacă din întâmplare nu plângi
că umbrele paşilor tăi dintr-o dată-s prea lungi
să-ţi umpli plămânii cu cerul în dungi
NOTĂ. Am scris aceste versuri ca răspuns la o temă a concursului PA-foto care are loc în Pahico.
Foto: Dani Lica
23/10/2010
Cea mai gazdă bună (clasament proză arhiscurtă)
În urma voturilor a rezultat următorul
clasament al etapei a II-a
1. Eufemism 25 v
2. Contesa 19 v
3. Pedeapsa exemplara 18 v
4. Supravieţuitorul 17 v
5. Fiica toamnei 13 v
6. Muţenia dacă 12 v
Au mai primit voturi
Gazda perfectă… 9 v
Lovitura mortala, Nebunul si marea, Aranjamentul 6 v
Paloane colorate, CU UN PAS MAI APROAPE 4v
O gazdă perfectă, Blândetea toamnei, Simbioza 3 v
Nr. total de voturi: 148
După deadline
Lună plină
Iar acum
CLASAMENTUL GENERAL
1. LeeDee P. 22p
2. Bogdan 20p
3. Dan 17p
4. Cristian Dima 12p
5. Adela 10p
6. Sictireli 9p
7-8. Simion Cristian, LePetitPrince 6p
9-10. Ion Toma Ionescu, Carmen Negoiţă5p
11-14. dragoselu, starsgates, Geocer, Petra 4p
15-17. Gabi, Călin, Anca Vrînceanu* 3p
18. Vania 2p
19. Gabriela 1p
* Am adăugat punctajele corespunzătoare PA-urilor din urmă ale Ancăi.
Notă. Îi salut cordial pe toţi participanţii prezenţi (Bogdan, LeeDee P, Dan, Cristian Dima, Adela, Sictireli, Simion Cristian, LePetitPrince, Ion Toma Ionescu, dragoselu, starsgates, Geocer, Carmen Negoiţă, Petra, Gabi, Călin, Vania, Gabriela) şi viitori* (Leo, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Ioan Bistriţeanul, ajnanina, Ioana, Lady A, Laura Driha, Mariana, Anca Vrânceanu)
* Ca să mă refer doar la câţiva dintre cei care au mai participat la concursuri de gen de pe aici 😉
22/10/2010
La vale (al treilea palon)
Cinstea si onoarea de a furniza tema etapei a treia a concursului „Cinci săptămâni în palon” revine PA-ului Eufemism, autor LeeDee P (conform votului).
Am ales tema La vale.
Vă astept PA-urile aici, până marti, 26 octombrie, ora 14.00. Baftă!
La Valletta (Dan)
Drumul de la aeroport până la hotel, aproape de Casa Rocca Piccola, a marcat o bizară întoarcere în timp, senzaţie amplificată în următoarele trei zile: am descoperit cetatea veche perfect îngemănată cu oraşul modern. O aşa de firească osmoză încât nu m-a mai uimit nimic: greci şi romani bând bere dimpreună, Roger I-ul de Sicilia plimbându-se cu mai-marele Casei de Hohenstaufen, Marele Maestru Jean de la Valette jucând golf cu Suleiman Magnificul. O particularitate: toţi îmbrăcaţi în zale lucii.
Urlaţi domnilor (starsgates)
Ploaia rece de toamnă îi udase de tot. Se însera, iar ei se rătăciseră. Îi cuprinse groaza.
O siluetă se profila în zare. Un localnic, se pare.
Se grăbiră într-acolo, plini de speranţă.
– Cum ajungem în sat?, îl întrebară.
– Urlaţi la vale, le spuse bătrânul.
Se uitară miraţi unul la celălalt.
– Ce să facem?, întrebară.
– No, bag de seamă că nu sunteţi de p-aici, spuse bătrânul zâmbind. Coborâţi la vale am vrut să zic.
Groaza se transformă în veselie. Râdeau amândoi imaginându-se urlând la vale.
Plecat la vale (Geocer)
Simtea ca nu se poate opri. Nu termina bine un pahar, ca si-l turna deja pe-al doilea. Whisky-ul era bun (invechit 12 ani in butoi de stejar), gazda era perfecta : ii daduse bautura la discretie. Iar el profita din plin. Doar ceilalti invitati pareau putin contrariati: “A luat-o la vale rau de tot, saracul”. De fapt, el simtea ca o luase in sus : spre al noualea cer. Iar fiecare pahar pe care-l golea il apropia si mai mult de fericire, facandu-l sa uite diagnosticul de boala incurabila pe care i-l pusese doctorul in urma cu doar cateva ore.
La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Ma duc la vale de parcă lunii apele mării când vânturile desubt îşi aştern somnul şi păsarile se retrag într-un cântec mut. Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngeru-n spate surfând suplu sub cresta valurilor. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită ca o oaie zăludă prin mărăcini. Dintr-o cornişa de deal prăvalită ca un acoperiş peste lume răsare soarele orb picurând sânge.
La Valeria încordarea lăsase pe frunte boabe de rouă. Reuşise păna la urmă infirmiera să-mi dăruiască sânge nou.
Terapie (Adela)
E miezul nopţii. Deschide încet uşa garajului, sperând să nu i se audă scârţâitul. Tot nu o reparase. Ia sub braţ sania fiului său şi iese tiptil. Strada este pustie şi albă. Se îndreaptă spre maidanul de la marginea oraşului, acoperit de zăpada ce strălucea în lumina lunii. Odată ajuns, îşi pune mănuşile şi porneşte spre cea mai înaltă pantă. Se urcă pe sania ce o şi pornise la vale şi strigă cât putu de tare: “Pârtiaaa!”
Când ceasul îi arătă ora 5, plecă spre casă. Începuse o altă zi de adult.
Strainul (bogdan)
Se pricopsira cu el pe la inceputul toamnei. L-au gasit atunci in marginea satului, ranit dupa batalie. Cum nu le vorbea graiul, i-au spus Rosu dupa culoarea parului si a barbii. Starostele l-a pus sa-si faca casa undeva mai la vale de sat, ca sa nu sperie copiii. Nu s-a suparat. La o vreme s-a apucat de fierarie si i-a mers vorba de harnic si saritor. In noaptea focului satenii au putut sa-i pretuiasca si curajul, caci Rosu luptase din greu cu vapaia ca sa le salveze casele. Numai apa insistase sa si-o care de la fantana lui, din vale.
Devenire (LeeDee P.)
Pornise la vale, devreme. Vroia să izbutească cu orice chip. Era firav, aproape nebăgat în seamă și își dorea să se desăvârșească. Frigul și umezeala nu-l împiedicau deloc, ba chiar îl îmbărbătau. Perseverent, strângea cu nesaț tot ce găsea în cale și se avânta cu vitejie mai jos, tot mai jos. Când l-au văzut, copiii cu obraji rumeni, care chiuiau jucându-se la poalele dealului, l-au înșfăcat și l-au făcut un demn om de zăpadă, cu nas de morcov, chipiu de strachină spartă și mătură la subțioară.
Extaz (Cristian Dima)
Eşti muntele ce îl urc şi-l cobor cu sărutări fierbinţi. Sânii tăi sunt pietrele ce le caţăr cu vârfuri de limbă de foc. La vale mă îndrept şi mă scald în focuri umede gustând din plăceri considerate de unii tabu. Cu palma-ţi ating genunchiul asemeni unui nor ce umbreşte pâlcuri de pădure tânără şi sărutul îl conduc în dolina de sub a ta bărbie. Eşti zâmbet de soare, extazul cascadei, parfumul trandafiriu ce îmi inundă simţurile şi ascunde trăiri dintr-o noapte furibundă. Eşti vis, eşti trăire!
La vale…bolovanul (Mariana)
Mână în mână urcă panta muntelui până la stânca aceea cu formă de amforă. Zările albastre le umplu privirile. În vale pădurile de foioase parcă stau cu rădăcinile în aer. Frunzişul aminteşte de tot ce e efemer ducând spre culmi miros de putred. Doar iubirea celor doi pare a fi veşnică. Mâinile se caută din nou, se aprind, se sting în îmbrăţişări pătimaşe. În clipa de răgaz, el dă cu piciorul într-un bolovan. Rostogolirile lui la vale îi amintesc că e mai bine să nu pornească bolovanul pasiunii.
Moment de luciditate (LePetitPrince)
Cand se intorcea de la munca trebaluia prin casa cu voie buna de parca culegea floricele. Se iubeau mult. Adesea se jucau copilareste. Odata, i-a tras verigheta de pe inelar si a pus-o pe degetul ei mare. S-au amuzat pana ce au facut o constatare uimitoare, dupa care ceva a cam luat-o la vale: verigheta ei avea un aspect tern – caci isi lasase stralucirea in numeroase munci casnice. Aurul verighetei purtate de el stralucea, la fel ca atunci, in biserica, cand preotul i-a unit la bine si la greu.
A fi sau a nu fi in randul lumii (LePetitPrince)
Dupa fiecare an scolar incheiat, bunica ii spunea ca a mai urcat un deal. Cand a terminat cu scoala, nepoata a venit la bunica si i-a spus ca s-au sfarsit dealurile, urmeaza muntii. Batrana a crezut ca e doar asa, o vorba. S-a inselat bunica. Nepoata s-a apucat de urcat muntii, la propriu.
„In loc sa se marite, sa intre in randul lumii, ea umbla pe coclauri…O ia la vale nepoata mea” – spunea adesea batranica, in timp ce privirile ii urcau, dincolo de geam, pe coamele muntilor vecini cu casuta ei.
La Înălțime (LeeDee P.)
Sile Delavale se născuse într-un sat de pe valea Oltului; de unde și numele, datorită căruia, în copilărie, suferise batjocura colegilor care-l strigau: “băi, ăla de pe jos!”. Așa că Sile își propusese să dea din coate, să ajungă cineva și să se uite la toți, de sus. A început la căpșuni, în Spania și a continuat la Paris, în construcții, unde l-a remarcat șeful lui francez și l-a trimis să facă o școală de liftieri. Acum, însoțește turiștii din Turnul Eiffel și privește de sus, o lume întreagă.
Valea tăcerii (Gabi)
Şi azi şi mâine iar,când tu taci,eu plâng.Din descumpănire am senzaţia că vând.Mirosurile de pe tejghele stau cu muşterii la rând în timp ce străpungi câţiva kilometri de vânt,la vale de cuvânt.Nu eu,doar vântul se uita spre mine boţit.Când taci,mi-e un dor cumplit şi taci înteţind.Şi azi şi mâine iar,cobor în vale să pot urca.Şi atunci când e mai uşor pentru explozia din cuvânt,atunci înseamnă că taci aşteptând la capăt de drum,iar mie aproape nu-mi vine să cred că am putut până aici să purced.
Valea Neagra (Anca Vrînceanu)
Ograda e plina de butuci ce asteapta sa se faca stiva pentru iarna. Iarna se anunta geroasa. Mos Vasile trebuie sa mearga mai la vale sa mai taie cu drujba niste busteni. Padurea nu e a lui, asa ca a fluierat dupa latosul ciobanesc sa-l insoteasca in Valea Neagra. La tara, batranii se chivernisesc cum pot, de cand cu noii improprietariti, nu mai au nici un rost. Mos Vasile se puse pe treaba cand trei impuscaturi oprira duduitul drujbei. Doar cainele se mai auzi, jelindu-si stapanul in abisul vaii…
Viata la tara (Petra)
Stanga, dreapta, lan cu margarete, albe cu mijlocul galben; in departare se vede padurea. Verde, albastru, soarele arde. Are o ie alba barbateasca, gumari si pantaloni negri. In spate duce o coasa si cu mana stanga o tine pe Coca. Fluiera incet si mai spune din cand in cand “Ciocarlia!” si ridica ochii spre cer. Il vezi de departe coborand la vale, cantand si mangaind calul. Aducandu-mi aminte de fuga spre bunicul, din vale spre varful dealului, zic in sinea mea ca tare frumoasa-i viata la tara.
Puhoiul (Sictireli)
Cerul scapara continuu ca-ntr-o Apocalipsa. Un viet de locomotiva deraiata cobora de pe dealuri in valea unde oamenii isi construise casele din totdeauna. Ploaia s-a pornit cu putere. Un suvoi urias s-a pornit din varful muntilor si a spintecat satul in doua cum crapa arsita verii coaja unui pepene. Apa furioasa l-a aruncat ca pe o papusa de carpa intr-un cires si de acolo l-a tarat pana, hat! la conflunta cu Siretul. Acolo l-au gasit sfasiat de haine si plin de sange. Abia mai rasufla.
după deadline
Uriaşul (Călin)
A fost odată ca niciodată un uriaş atât de mare încât, din doi paşi, trecea într-o clipă peste şapte ţări şi peste şapte mări. De mare ce era, i se păreau aidoma vârful Everest şi Groapa Marianelor. Altfel spus, din punctul de vedere al uriaşului nostru, pământul era plat. Ceea ce devenise plictisitor. Aşa că într-o zi a plecat spre capătul Pământului, doar-doar va afla ceva interesant. Iar acolo, ce să vezi: o vale adâncă, în care sclipeau stele, ca o amintire din vremea în care era bebeluş, în poalele maica-si.
NOTă (grupul PA-urilor de fix 500)
La Valletta (Dan)
Terapie (Adela)
La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Devenire (LeeDee P)
Moment de luciditate (LePetiPrince)
A fi sau a nu fi în rândul lumii (LePetitPrince) – 502 semne la o numărătoare mai atentă (lipseau niste spatii după semne de punctuatie)
La înăltime (LeeDee P)
Valea tăcerii (gabi) – după ce am lăsat spatii libere după semnele de punctuatie, au rezultat 514 semne 😦
Viata la tară (Petra)
La vale… bolovanul (Mariana) – si totusi 499…
neeligibile – a fost eligibilizat 😉
La Valeria (Ion Toma Ionescu) are 600 de semne.
după deadline
Aurel – file de poveste – Vania
Viaţa lui Aurel o luă la vale încă de pe la începutul său, însă acum mişcarea acesteia spre hăuri păru să accelereze, dacă putem identifica încremenirea cu mişcarea accelerată. Totuşi, mici satisfacţii îl încercau pe eroul nostru, cam ca atunci când te scarpini ori te scobeşti, mânat de micoze şi eczeme. În definitiv, cu ceva trebuia să-şi umple timpul. Astfel că şi personajul în discuţie râgâia, strănuta, ori mai răspundea la vreun salut, aceasta din urmă mai rar, totuşi, căci cine să-l salute pe Aurel? Câte-un străin, uneori. Şi, astfel, zilele trec în mod ireversibil, cum trec ele pentru oricine.
22/10/2010
Ce trebuie să aibă o proză arhiscurtă
Cu prilejul votării celor mai bune/populare PA-uri ale etapei a doua a concursului „Cinci săptămâni în palon” (etapa „O gazdă perfectă”), i-am rugat pe cei care au votat să spună ce si, mai ales, de ce.
Scriem PA-uri împreună de mai multă vreme, dar am discutat prea putin despre ceea ce credem că trebuie să fie un PA bun. Ce face dintr-un text de 500 de semne o proză arhiscurtă de calitate?
Răspunsuri posibile sunt mai multe. Gina a dat un răspuns sincer: pentru că-mi place. Citește în continuare
21/10/2010
Cea mai bună gazdă (vot proză arhiscurtă)
Vă invit să votati PA-urile care v-au plăcut cel mai mult. Fiecare are dreptul la trei voturi (dacă mai era încă un PA trimis în timp util, se făceau 16 si aveam dreptul la câte 4 voturi).
Atentie, votarea durează fix 24 de ore, din acest moment. Asa cum vă spun de când a început concursul, anunatati-vă prietenii! 😉
P.S. Ar fi interesant dacă am spune ce am votat si de ce. Cred.
NOTĂ. Aici sunt PA-urile, în toată splendoarea lor. Mărturisesc că mi-e greu să aleg doar trei.
21/10/2010
1.FC Koln de Pipera
Am fotografiat acest autobuz, care a apartinut echipei de fotbal 1.FC Koln, în fata statiei de metrou Pipera din Bucuresti, azi dimineată, joi, 21 octombrie 2010. FOTO: Călin Hera
M-am întors câtiva pasi ca să fac această fotografie (ardelenii reactionează mai agale, poate de-aia). Îmi amintesc tramvaiele din Nurnberg circulând pe strada Liviu Rebreanu, prin anii 1993. Aveau un aer aparte, cu usi care se deschideau/închideau automat, cu scaune curate, elegante, din lemn, cu afisaj electronic. Le stiam din Nurnberg si m-am bucurat să le folosesc în Bucuresti. (După vreo doi ani au început să se strice, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.)
Autobuzul inscriptionat cu însemnele clubului 1.FC Koln a fost folosit de echipa din Bundesliga în urmă cu cel putin 30 de ani, cred. (Chiar, vă întreb: stie cineva când a fost acest autobuz „autocarul” echipei de fotbal 1.FC Koln? Eventual cu dovezi foto 😉 ). Cu sigurantă, oamenii s-au bucurat pe vremuri, atunci când clubul a achizitionat masina asta. Probabil că se simteau meseriasi călătorind cu acest autobuz. Va fi fost confortabil. Cine stie ce rablă a înlocuit?
Iar acum, minunea a ajuns autobuz rablagit la mama naibii, în Bukarest, Rumanien. Sic transit gloria mundi!
UPDATE.
Multumită lui Serban Popescu, pot să vă arăt ultimul autocar achizitionat de 1.FC Koln (în luna iunie, anul 2008, fix înainte de criză!). Un autocar de 13 metri lungime, cu 30 de locuri, TV, internet si alte minunătii la care nici nu te gândeai în epoca autobuzului de mai sus.
Autocarul de acum seamănă cu o Săgeată Albastră (rosie), nu-i asa? Am luat fotografia de la site-ul clubului FC Koln
20/10/2010
Servesc patria. Căprioare călătoare
Azi-dimineaţă, când trebuia să vă treziţi (era 5:45), cineva a strigat: „Stinge, bă, lumina!”. Şi aşa aţi mai furat 20 de minute de somn dulce. Până a venit plutonierul, care s-a făcut foc şi v-a scos la câmp sărind peste micul dejun. Ce bou!
Descoperiţi schema cu uşuratul. La intervale de 15-20 de minute, „aveţi nevoie”. Staţi în lan, la poveşti, câte zece minute, tu, Dănuţ din Roman şi filosoful. Mitran se prinde, într-un târziu. „Mă, voi chiuliţi”. Vă dă o porţie specială, o grămadă de vreo trei tone. „Acum aveţi treabă. Când terminaţi de depănuşat, vă strâng mâna şi sunteţi liberi să plecaţi la fermă”, zice. Ameninţarea cu strânsul mâinii vă face să vă mişcaţi şi mai în dorul lelii.
Vezi o droaie de căprioare rămase fără ascunzişuri. Se pare că sunt, totuşi, destul de proaste. An de an lanurile cresc, apoi sunt făcute una cu pământul, iar ele tot aici se ascund, sezonier. Parcă ar fi căprioare călătoare. Vezi şi foarte mulţi greieri, printre grămezile de porumb. Probabil că vor să recupereze – au uitat iar să adune câte o boabă, cât de mică.
Eraţi în remorcă, treceaţi pe lângă ferma Nuştiucare. Locotenentul Mitran îl cheamă la el pe giuleştean. „Cioară, mergi de adă un sac de seminţe!”. „De unde?”, a întrebat el. „Orientează-te”, şi i-a făcut cu ochiul. Rapidistului nu i-a trebuit mult şi s-a întors la tractor cu un sac în spate. „Bine, mă, cioară, numai atât ai adus?”, i-a zis Mitran după ce ăla s-a spetit şi a urcat sacul în remorcă. Apoi, molfăind seminţe (floarea soarelui): „Ia mergi tu pe jos, soldat puturos!”.
20/10/2010
Ce trebuie să faci într-un meci de fotbal
Cei de la CFR Cluj au învătat, în fine, care e secretul succesului în fotbal: să dai mai multe goluri decât adversarul. Odată lectia învătată, mai e de lucrat un pic la astersic: golurile trebuie date în poarta adversarului.
E o glumă amară, desigur. Personal, mi-a plăcut destul de mult cum a jucat CFR aseară, la Munchen. Chiar m-am mirat, azi dimineată, când câtiva colegi m-au felicitat pentru joc. :). Pot spune „dacă era Muresan nu se întâmplau atâtea belele”. „Dacă era Y. Kone, hehe”. „Dacă dă si Traore gol când e singur cu portarul” si altele. Una peste alta, e bine. Adică, vorba aia, clujenii nu s-au făcut de râs.
Pentru că despre asta e vorba, ăsta e locul nostru în lume: trebuie să nu ne facem de râs. E, uite, Bayern s-a făcut de râs (cică), în fata a vreo 60.000 de spectatori, si a băgat la tescherea încă 3p, bănutii cuveniti si calificarea mai departe. Deci, despre ce vorbim?
20/10/2010
Cel mai bun whisky (despre proza arhiscurtă)
Tinând cont rezultatele votului pentru PA-urile primei etape (cel consemnat la miezul noptii de luni spre marti, când se dăduseră 120* de voturi), iată clasamentul primei etape a concursului „Cinci săptămâni în palon”:
1. The party 19 voturi
2. Haiku 16v
3. Hoinar 13v
4-5. Necrolog, Un whisky mic pentru Caniul meu 10v
6-7. Beţie, Gustul de ploşniţă al libertăţii 9v
Au mai primit voturi:
RĂTĂCIRE, Un whisky bun şi o femeie frumoasă 7v
Doctorul 5v
Regăsire, Nimic nu se compară, Javra ordinară plângea 4v
Încă un „bum” 3v
(Total voturi: 120)
Au mai trimis texte
– după deadline
Paharul de whisky
Proces tehnologic
–n-au respectat „clauza 500”
Fascinatia clipei
Un whisky bun
*În clipa în care scriu există în poll 133 de voturi, dar deja sunt neoficiale.
Iar acum
clasamentul general la zi
1. Bogdan 11p
2. Dan 10p
3. LeeDee P. 9p
4-5. Cristian Dima, Sictireli 6p
6. dragoselu 4p
7-8. LePetitPrince, Simion Cristian 3p
9-13. Petra, Carmen Negoită, gabi, Vania, Geocer 2p
14-17. Ion Toma Ionescu, Gabriela, starsgates, Călin 1p
NOTĂ.
Mai jos, lista participantilor de până acum: bogdan, LePetitPrince, Dan, dragoselu, Cristian Dima, Simion Cristian, Carmen Negoiţă, Geocer, starsgates, LeeDee P., Petra, gabriela, Cristian Dima, gabi, Sictireli, Vania, Ion Toma Ionescu, Călin
19/10/2010
O gazdă perfectă. Al doilea palon
Urmare a votului exprimat de domniile voastre, am extras tema etapei a doua a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon” din PA-ul The party, al lui bogdan.
Asadar, doamnelor si domnilor, tema a doua este
O gazdă perfectă
Vă astept textele aici, până joi, 21 octombrie 2010, ora 18.00 (dati sfară-n tară).
Baftă!
UPDATE.
Au început să apară PA-urile.
Pedeapsa exemplara (bogdan)
Balta rosie se intinse rapid peste podeaua aspra de piatra. Picaturile de sange zburasera prin intreaga incapere depunandu-se ca niste lacrimi maro peste hainele si fetele tuturor. Randul de oameni aflati in fata lui nici nu se miscase in timpul demonstratiei. Doar forma de carne de la picioarele lor se mai zbatea convulsiv in agonia dinaintea mortii. Pedeapsa fusese exemplara caci stapanul nu dorea ca vreun scalv impertinent sa-i distruga cumva reputatia de gazda perfecta si extrem de cordiala.
Supravieţuitorul (Dan)
Exilat din propria-i lume, alungat ca un nevrednic din locul în care se născuse şi unde o ducea atât de bine, singur rămas în viaţă din numeroasa-i familie. Un adevărat genocid, ce mai! Ce-a fost în capul lor să îmbăieze potaia cu şamponul ăla blestemat, ca să ne schimbe nouă ordinea firească a lucrurilor. Acum sunt singur pe lume şi mi-e foame; mai fac o ultimă încercare.
«Perfect! Aşa gazdă mai rar.» suspină puricele ghiftuit, tolănindu-se confortabil la umbra unei aluniţe brune, pentru siestă.
O gazdă perfectă (Simion Cristian)
E greu, e foarte greu când nu ai cui să-i spui o vorbă! O vorbă ce vine din fundul inimii şi pe care vrei s-o împărtăşeşti. E şi mai greu când ştii că această vorbă a ta poate să înlăture gândul rău persoanei de lângă tine. Simţi o povară, o greutate prea mare care te apasă şi pe care nu te simţi în stare să o cari. Pornirea firească, umană, este să vorbeşti! Să împărtăşeşti gânduri, năzuinţe. Cel care îţi interzice asta este fără suflet. Omul ăsta nu este şi nu va fi niciodată o gazdă perfectă!
Blândetea toamnei (LePetitPrince)
Toamna nascoceste nuante de verde si toarna cu ruginiu. Culorile ei te tulbura intr-atat, incat, dai jos de pe piedestal amintirea ciresilor infloriti si nu-ti mai pasa ca primavara era toata un zambet si nici ca nu mai musti rodia verii. Dezertezi fara scrupule in poala toamnei. Starea de spirit a toamnei este blandetea. Te ia cu frumosul si nici nu te prinzi cand cazi cu nasul in zapada.
Aranjamentul (Călin)
Abia după patru luni de la divorţ, dl. Lică şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Atunci a întâlnit-o: o femeie frumoasă, strângând gunoiul din parc. „Iţi dau eu salariul minim, nu te irosi aici. Dacă vrei, vii la mine acasă, joia. Facem dragoste sau doar te privesc”.
Ina parchează la trei străzi de blocul domnului Lică, aşa cum face în fiecare zi de joi care a trecut de la acţiunea eco din parc. Dl. Lică i-a părut atât de simpatic atunci şi s-a dovedit apoi o gazdă perfectă (şi un amant acceptabil), încât nici azi nu-i poate spune adevărul.
Lovitura mortala (Sictireli)
Se pregatea sa iasa din adapost, cand il zari cum venea rascolind frunzele si amusinand cu precautie in toate directiile. A fost inspirat cand si-a construit patuiacul. O gazda perfecta pentru panda. Isi opri respiratia sa nu trezeasca suspiciuni salbaticiunii care se apropia de capcana. O bufnitura, ca a unui copac trantit la pamant, tulbura linistea padurii. Inainte ca mistretul sa-si dea seama ce i se intampla sari si-l lovi scurt la jugulara. Sangele il fulgera pe frunte cu semnul victoriei.
Paloane colorate (Geocer)
Se trezise de la prima ora si imediat se pusese pe treaba. Mai intai aspirase prin toata casa, apoi stersese praful si aerisise. Se asigura de faptul ca in aer va pluti un miros discret de parfum, mai impinse un pic un fotoliu care I se parea a nu fi corect aliniat cu celalalt, indeparta cu grija de pe mocheta o scama imaginara, isi mai privi inca odata cu un ochi critic opera, apoi dadu din cap multumita.
De-acum totul era perfect : lucratorii de la gaze puteau veni sa faca revizia instalatiei.
Gazda perfectă… (starsgates)
…va fi azi pentru musafirul ei, îşi spuse domnişorica cu ochi mari, albaştri şi părul cârlionţat.
Aşeză cu grijă ceşcuţele cu ceai din fructe de pădure pe tăviţă, puse mierea aurie lângă, ridică tăviţa cu grijă şi se îndreptă zâmbind şi cu paşi mărunţi spre măsuţa la care era aşezat oaspetele.
Aşeză graţios tăviţa pe masă şi întinse ceşcuţa cu ceai musafirului ei.
Sorbi apoi încet din ceaiul ei.
– Mă bucur că aţi trecut pe la mine domnule Urs, spuse domnişorica.
Ursuleţul de pulş zâmbea fericit.
Eufemism (LeeDee P)
Se considera o gazdă bună, chiar perfectă: își avea reședința într-o zonă pitorească, pe o coastă de deal, nici prea la vale, nici prea la munte, de unde se putea contempla în tăcere, albastrul infinit al cerului; ciripitul jovial al păsărilor, susurul pârâiașului din apropiere și foșnetul vântului rătăcit printre crengi, ofereau o ambianță muzicală de adâncă odihnă; iar aroma de flori proaspete desfăta gusturile tuturor. Și nu prea înțelegea de ce era evitată oaza de liniște de sub crucile lui…
Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Îi scurtase de cap omul un roman. I-a scos apă ne-ncepută din fântână şi i-a turnat să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre la răsărit şi flori de muşcate. A întins stergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire la însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu.
L-a iertat si l-a iubit. O gazdă perfectă. Doar că nu i-a vorbit în limba dacă.
Contesa (Adela)
Rochia lungă, de catifea, în culoarea vişinei putrede, foşni pe parchetul “Versailles”, ce scâncea uşor, sub botinele-i fine. Din şemineu, flăcările dansau vesele, în contradicţie cu starea ei de spirit. Sfeşnicele mari sprijineau lumânări ce pâlpâiau jucăuş. Pianul din colţ, în perfectă armonie cu mobila masivă, clasică, părea să-şi fi uitat menirea. Contesa se opri în mijlocul camerei, mângâie argintăria şi cristalele, suspinând după vremurile când era o gazdă perfectă. O lacrimă căzu discret.
CU UN PAS MAI APROAPE (Carmen Negoită)
Ar fi dat orice să poată sparge obstacolul ce-l împiedica să ajungă la el. Dorea să îl scoată din tăcerea lui şi să-i înlăture misterul în care se învăluise. Îl desenase, îl visase, citise totul despre el până când a plecat în călătoria ce avea să-i aducă mai aproape decât sperase vreodată. Venise de departe pentru a-l scoate la lumină, pentru a-i reda frumuseţea şi mândria de odinioară. Gheaţa fusese gazda perfectă de milioane şi milioane de ani pentru mamutul preistoric pe care îl decoperise.
Nebunul si marea (LePetitPrince)
Marinarii il vedeau in fiecare seara cum privea ore in sir marea de pe puntea de la prora. Spuneau ca e cam scrantit si ca i se tragea de la o cursa cu bucluc, cand motorul principal s-a defectat si motoarele auxiliare l-au lasat rand pe rand, in plina furtuna. Cum a ajuns vaporul in port a ramas un mister. Omului nu-i pasa de ceea ce se spunea pe seama lui, el avea de respectat o intelegere cu marea. In plus, cea care i-a gazduit vaporul o viata, i-a promis si un spectacol de cabaret cu sirene.
Simbioza (Petra)
Cand am venit aici imi doream o gazda perfecta, as fi vrut sa fie o tanara de 28-30 ani, bruneta si frumoasa. As fi vrut sa fie precum e teiul vascului, asa cum teiul frumos este gazda perfecta pentru vascul albicios. Ar fi fost ca o simbioza. Am tresarit cand am vazut-o prima data, avea parul scurt, in jur de 60 de ani. Primele zile am vazut-o goala prin casa. Mi-am dat seama ca simbioza e pentru plante, iar nu pentru oameni si ca oricat de ieftina ar fi o gazda, mai bine in chirie, asa… singur.
Fiica toamnei (Cristian Dima)
Lua de jos un mănunchi de frunze ruginii şi le aruncă spre înalt ca şi cum ar fi vrut să le redea pomilor. Râse când începură să cadă în jurul ei. Era ca un copil zvăpăiat şi vântul i se juca frumos în păru-i de castană. Când simţi picuri de ploaie rece pe faţa albă şi catifelată începu să râdă în hohote şi să se bucure. Dansa învârtindu-se în paşi de vals imaginând-şi iubitul lângă ea. Toamna pentru ea e cea mai bună gazdă. O vedeam în fiecare zi de la fereastră legănând frunze în joc ştrengar.
după deadline
Lună Plină (Gabi)
Separ zâmbetul care cred că-i al meu de zâmbetul care-i pentru ea,deja am învaţat că nu e greu.De nu m-ar încurca vocile care strigă în acelaşi timp
la mine şi la Lună. -Ţi-am spus vreodată că e greu să fii fericit?- o întrebasem azi noapte pe Lună. -De ce sa fie greu? Nu ţine totul de imaginaţie? – îngânase ascunsa de ea, după o astrală dună. De câte ori Soarele mă înfruntă, numai tu eşti gazda-mi perfectă, pământene al cărui nesomn mă alinţi că-ţi sunt inspiraţie.Înnebunesc după tine când mă vezi „Lună plină”.
Expozitia (Anca Vrînceanu)
Mergea pe drumul laturalnic al cartierului iar cainii hamaiau in curtile cu garduri strambe. Astfel o lua la picior de frica sa nu-l apuce intunericul caci soarele de abia mai mijea la apus. Spera sa il gaseasca pe dl. Lazar treaz si sa ii spuna vestea cea mare.
– O bine ai venit fiul meu, ce-i cu tine?
– Nea Lazar, ardeam sa iti spun vestea cea mare, maine voi avea prima mea expozitie. Datorez tie tot succesul meu de pana acum.
– O fiul meu, tu esti cel care trebuie sa primesti darul muncii tale.
NOTE.
PA-uri de fix 500:
Pedeapsa exemplara (bogdan)
Supravietuitorul (Dan)
O Gazdă perfectă (Simion Cristian)
Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Nebunul si marea (LePetitPrince)
Lovitura mortala (Sictireli)
Gazda perfectă (starsgates)
Contesa (Adela)
Fiica toamnei (Cristian Dima)
Eufemism (LeeDee P.)
OBSERVATIE.
Am recitit PA-urile si am descoperit că „Mutenia dacă” are 500 de semne, dar nu respectă clauza gramaticală (probabil din graba de a trimite textul la timp, au pierit pe drum câteva cratime). Sorry.
19/10/2010
Picătura nu sare departe de căldare
Carina, fotografiată pe pietrele cetătii de la Mălăesti, la poalele Muntilor Retezat, astă vară, pe când n-avea încă 6 ani. FOTO: Călin Hera
18/10/2010
Ursuletii din Shanghai
Ursuleti la Shanghai. Am făcut această fotografie în luna mai, anul acesta, la Shanghai, în primele zile ale Expozitiei Mondiale Shanghai 2010. Nu-mi mai aduc aminte dacă ursuletii sunt făcuti din flori sau din frunze colorate. FOTO: Călin Hera
Am folosit această imagine pentru a vă aminti despre concursul de petale foto, o initiativă care tare mi-a plăcut.
De data asta, parcă a durat mai putin. Votarea, vreau să zic. Ideea e că e deja gata de multicel concursul de fotografii de la Dan. Concluziile le găsiti aici.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 