Dragii mei,
Am ales tema etapei a cincea a concursului de proza arhiscurta „Cinci săptămâni în palon” pornind de la PA-ul câstigător, „Acoperisul cerului”, scris de Ion Toma Ionescu. Tema cea noua este:
Tigara
Deadline: joi, 23.59. Baftă!
Urmează PA-urile:
Grisine (LePetitPrince)
In jocul „de-a doamnele” stateau picior peste picior si beau cafelute din cescute mici. Vizitele se tineau lant si fetitele faceau broaste in burta de atata „cafea”. Dupa ce una dintre fetite a mers in vizita, de-adevaratelea, la matusa ei care fuma ca un turc, jocul s-a schimbat putin: in manutele grasute si fragede aparusera tigari, caci „doamnele” spuneau ca nu merge cafeluta fara o tigara buna. Pesemne ca erau foarte bune de vreme ce dupa cateva fumuri nu ramanea nici macar un muc de tigara.
Un sfârșit e un început (Bianca Dobrescu)
Îmi întinzi o țigară conștiincios, cu degetele pe care mai târziu le vei afunda în mine, în timp ce fumez vicios, trag totul din tine, te fărâmi în pumnii mei fierbinți, în carnea trupului meu, îmi ești sfârșitul adâncit în pori.
Și viermuim schițând un zâmbet, undeva la două minute, pe canapele roase la margini de pisici, acum, cuminți. așteptăm cancerul. ne va îmbrățișa sufocant, ne va spune cât i-am lipsit, de când ne aștepta și despre pactul său luciferic. vom rânji. va fi un menage a trois.
Linie de cod (Victor)
– Mi-e frică…
– Nu are de ce… Apuci de ştecher şi-l scoţi din priză.
– Mi-e frică! repetă răstit.
– De ce ţi-e frică?
– Că o să mor…
Se lăsă pe spate în fotoliul cu servosuspensii şi privi îndelung la maşina antropomorfă din faţa sa. Ventilatoarele lucrau la regim maxim pentru a răci procesoarele inundate de… frică. Îşi aprinse o ţigară denicotinizată şi se lăsă copleşit de implicaţiile descoperirii. Reuşise. Spărsese în sfârşit nenorocitul de cod al emoţiilor. Crease prima maşină cu sentimente!
Famous blue raincoat (Petra)
E o dimineata friguroasa, intru in bucatarie si aprind aragazul. Deschid geamul, iar in fata ma izbeste gerul. Dau drumul la muzica, Leonard Cohen – iluzia de a nu iubi niciodata prea mult. Ma asez langa geam si imi aprind o tigara. Prima tigara din zi e cea mai placuta, o incantatoare senzatie de fum si risipa, de singuratate.
“I thought it was there for good so I never tried”. Nu ma voi casatori niciodata. Nu e tragic. E doar viata in sine, caci sunt precum tigara, ard numai daca tragi un fum.
Un moft (Bogdan)
”Sunteti sigur, my Lord?”
”Absolut. Dar vezi sa fie de marfa buna din Indiile de Vest. Si sa nu fie uscate.”
Norocul era de partea lui caci a doua zi gasi in port o corabie abia sosita din Antile, iar capitanul ii vandu la pret bun o cutie-ntreaga. Intors in Turn, Alfie rasufla usurat cand Lordul isi aprinse numaidecat trabucul savurandu-l aproape cu erotism. Sentinta fu executata la scurt timp dupa aceea. Cand lama cazu, Alfie se gandi doar ca ultimul trabuc al Lordului nu fusese taiat ci muscat.
O ultimă… (Adela)
Stătea pe prispa casei bunicilor, gândindu-se la ceea ce lăsase în urmă. Acum câteva zile, viaţa ei era perfectă: era cu bărbatul ideal, avea job-ul dorit şi nu-i lipsea nimic. Dacă cineva i-ar fi spus că toate acestea se vor sfârşi într-o singură clipă, i-ar fi zis că e nebun. Se simţea ca şi cum ar trăi un coşmar din care nu putea ieşi. Ar fi vrut să plângă, dar avea ochii uscaţi. De la radioul vechi, se auzea: O ultimă ţigară, uitată într-un colţ pe etajeră. Îşi aprinse şi ea una. Era ultima.
Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
Se dă un fumător şi se presupune că mistuie 20 de ţigări pe zi, vreme de 50 de ani. Aplicaţi un algoritm simplu şi veţi obţine câteva rezultate surprinzătoare:
* Pachetele folosite, puse unul peste altul, formează un “turn” de 365 metri. Mai înalt decât Tour Eiffel şi aproape cât Empire State Building.
* Un astfel de furnal biped fumegă, cumulat, aproape 3 ani şi jumătate.
* Cap-coadă, va transforma în scrum aproape 19 kilometri de tutun rulat estetic, în foiţă fină, la o lungime activă de 5 cm.
O ţigara aprinsă (Ion Toma Ionescu)
După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?
Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.
Tigara de după oră (Geocer)
– Deci, concluziona profesorul, din ceea ce am discutat pana acum sper ca ati retinut efectele nocive ale fumatului asupra sanatatii si a vietii. Asa cum se spune, fiecare tigara fumata scurteaza viata cu cate un minut, in acelasi timp constituind un cui in plus la cosciugul fumatorului. Si acum, poftiti in pauza.
Incheindu-si prelegerea, profesorul isi lua catalogul sub brat si o porni spre cancelarie. Pe drum, scoase pachetul din buzunar, isi aprinse o tigara si incepu sa traga din ea cu nesat.
Aici e Bucureşti! (Victor)
Bătrânul se uita confuz la plasator.
– Apoi io tot nu pricep care-i baiu’…
– Trebuie să stingeţi ţigara! repetă angajatul cinematografului mai apăsat.
– D’apoi la noi în comună se fumează la matineu…
– Aici e Bucureşti! replică tânărul, zeflemitor. Nu e voie.
Bătrânului nu-i scăpă tonul de superioritate din vocea „flăcăului cu lanternă”. Se ridică hotărât şi porni cu pas domol dar cu o atitudine demnă spre ieşire. Cu ţigara iţindu-se pe sub mustaţa îngălbenită, murmură:
– Nişte ţărani!… şi ieşi.
Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
Mă îndrept spre cafeneaua mea cu vicii. Acolo uşa îmi este mereu deschisă. Stau la aceaşi masă, în colţ, sub fereastră. Aştept. Te aştept. Dintodeauna. Azi beau cafeaua fără zahăr, căci viaţa mea e dulce. În schimb, am să pun un zâmbet, iar picăturile de lapte le înlocuiesc cu stropi de speranţă. Trag pătimaş din ţigară, pentru că în loc de tutun e chipul tău şi vreau să îmi pătrundă adânc în suflet. Sunt un vicios, iar viciul meu e iubirea de tine. Te aştept în colţul meu, răbdător şi liniştit.
De după… (Adela)
Privea la femeia goală de lângă el. Îi mângâia, cu ochii, formele delicate şi urmărea jocul, abia imperceptibil, al sânilor în mişcarea pe care le-o dădea respiraţia-i liniştită. Adormise. Păru-i negru se răvăşise pe pernă, într-un mod ce i părea foarte sexi. O înveli cu cearceaful şi se ridică de lângă ea, întinzându-se după pachetul de ţigări de pe noptieră. Ţigara de după era întotdeauna cea mai bună. Rotocoalele de fum se ridicau leneşe spre tavan. Se simţea bine. Zâmbi complice lunii pline.
Angajamentul (Sictireli)
In incaperea insalubra soarele lingea hulpav mucegaiul de pe pereti. Lumina lampii amintea de scuipatul laptos aruncat de un betiv pe peretele garii. Pe obrazul celui din fata sa umbrele estompau loviturile primite. Omul cu fruntea lata isi aprinse o tigara ieftina. Ii trimise fumul inecacios in ochi. Trezit din transa Onofrei se trase indarat speriat. Linistit ca apa dintr-o balta statuta isi aranja haina pe umeri si-l intreba domol: Colaborezi cu noi sau ii las pe baieti sa-si continue treaba?
Actrita (Anca V)
Era in cabina intunecata si cam stramta. Urma sa urce pe scena. Stinse tigara, storcind-o pe fundul scrumierii. Amprentele buzelor sulimenite cu ruj erau ca niste zig zaguri sangerii. Cu o mana tremuranda tinea scenariul piesei si cu cealalta se straduia sa stinga scanteile incapatanate care licareau. Gongul batu a treia oara. Stranse corsetul, isi potrivi palaria cu pene si isi goli in ultima instanta plamanii de fumul alburiu, incat o facu sa tuseasca. Urma sa isi joace rolul femeii pasionale.
Noaptea misterelor (Carmen Negoita)
Aş fi vrut să nu trec pe sub poarta gotică stranie, pe cărarea bătătorită de normanzii călare, care fluturau sălbatic capetele ţăranilor înfipte în vârful săbiilor ridicate. Copacii păreau să ascundă şi mai multe secrete în puterea nopţii, pe care nu erau dispuşi să mi le dezvăluie. Ajunsă în faţa castelului, mi-am lipit faţa de fereastră. După tot misterul, nu ştiu ce speram să văd, un mare secret, o sectă de nebuni, cadavre, o chestie ciudată legată de sex. Orice altceva, în afară de o ţigară încă fumegândă uitată pe un colţ al şemineului.
Ar vrea să facă dragoste (Călin)
I-a apărut dintr-o dată în faţă, mai frumoasă ca în orice închipuire. „Hei”, a oprit-o, „te iubesc de când te-am văzut prima oară, iartă-mi tupeul, care mă uimeşte şi pe mine, dar 10 ani de iubire anonimă mă fac indraznet”. „Si eu te-am remarcat, dar, cum nimeni nu ne-a făcut cunoştinţă, n-am indraznit”, zice ea şi adaugă: „As vrea să facem dragoste”. Mâna ei atinge mâna lui. Atingerea îl arde atât de tare încât se trezeşte. Ţigara lasă o ultimă dâră de fum. Şi scrum pe degetele domnului Lică.
O ţigară maronie (Călin)
Autobuzul de Bucureşti pleca abia peste două ore. Ce poţi face două ore în autogara din Giurgiu (noiembrie 1993)? Nici lătratul câinilor n-are haz. Am dat roată şi rasroata tarabelor cu turcisme, apoi am cumpărat un pachet de ţigări (More). L-am desfăcut, am scos o ţigară maronie, am potrivit-o între buze. N-ai un foc?. Soldatului din faţa mea nu-i trebuia doar un foc, ci şi o ţigară. AMR 100, m-a lămurit. Am uitat de plictiseală. I-am dat lui pachetul de ţigări. Oricum, habar nu aveam să fumez.
“Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Era îndrăgostită până peste de cap de bărbatul cu mustață și pălărie, care trecea zi de zi, pe lângă ele, să vadă ce mai fac și să le servească cu apă proaspătă, dacă aveau nevoie. Cu atât mai profundă era lupta ei lăuntrică, atunci când își dădea seama cât de mult rău îi poate face omului iubit, nicotina din țigaretele ei atât de fine… Într-un târziu, dragostea învinse instinctul de supraviețuire, frunza de tutun încetă să se mai hrănească și câmpurile din jur se mistuiră (sub soarele nemilos).
neeligibile (depăsesc cele max. 550 de semne) – deci nu pot fi votate dacă nu „se încadrează”, până la deadline, dar primeste oricum punct în clasamentul general
O lume mai bună (Vania)
În fiecare 31 Mai domnul plutonier-major Onici este indispus, dată fiind dictatura pe care încearcă s-o instaureze nefumătorii, dar anul acesta decise să se opună şi, prin mijloace specifice, să deprindă un nefumător cu nobilul obicei al inhalării de tabac. Subiectul, un tânăr destul de fragil, cedă după câteva minute, ajungând până spre seară să facă şi cerculeţe.
Acţiunea s-a desfăşurat sub sloganul: „Cine n-a fumat Camel/Este clar că e tembel!”, adresându-se în special tinerei generaţii, în speranţa unui viitor decent, în care tutunul să fie recunoscut ca o necesitate, iar nu un simplu capriciu.
Nu stia ce o enerva (Mailman)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta.O auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.
Zgomotul chibritului (Şerban)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat de frigul timpuriu de noiembrie.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta dimineata.De fapt o auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”No Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.
Fix 500
Grisine (LePetitPrince)
Linie de cod (Victor)
Famous blue raincoat (Petra)
O ultima… (Adela)
Tigara de după oră (Geocer)
Aici e Bucuresti! (Victor)
O tigara aprinsa (Ion Toma Ionescu)
Un moft (Bogdan)
Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
De după… (Adela)
Angajamentul (Sictireli)
Ar vrea să facă dragoste (Călin)
O tigara maronie (Calin)
Actrita (Anca Vrinceanu)
Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
„Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Un sfârşit e un început (Bianca Dobrescu)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 