1. ”Drepturi”
2. Despre dreptul de a te numi: Nimeni!
3. Albă ca zăpada
4. Ştrengarul fără nume
5. Un nume care ma reprezinta
6. Rabuni cheamă pe nume
7. Poem everybody cu CD
Urmează clasamentul general după trei etape.
* Informația e la fel de importantă și pentru ceilalți, întrucât poate juca rol de aducere aminte, respectiv aducere la cunoștință
N-am pus încă mâna pe carte, dar o știu pe Claudia ca fiind un autor plin de imaginație, care are aleasa abilitate de a se da în mintea copiilor. Deci, recomand. Citește în continuare →
Podul Basarab, văzut dinspre Gara de Nord. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar ochii mei se bucură văzând podul de la Băneasa Basarab. E posibil ca acest edificiu să devină, în timp, un soi de simbol al oraşului Bucureşti. Nu mă întrebaţi cât decongestionează la capitolul trafic şi cât a congestionat la capitolul buget sau deranj celor care au avut ghinionul să locuiască în apropiere şi să privească la pod, pe fereastră, de jos în sus. Nu-mi propun să răspund la asta acum, aici. Îmi propun doar să adaug la colecţie o vedere care n-are cum să lipsească. Citește în continuare →
Am ales pentru astăzi o fotografie din Cluj (şi pentru a răspunde la o leapşă primită de la Napocel). Desigur, e una din acele zile de miercuri fără prea multe cuvinte.
UPDATE. Graţie lui fosile am aflat că: „Cladirea este fata in fata cu strada Kogalniceanu unde este UBB-ul.Pe cealalta vreme era internat pentru Liceul de Coregrafie,acum e tot internat,dar numai pentru maghiarii de la nu stiu ce colegiu.”
Aceasta e, apreciez, o fotografie tipică pentru Vedere din Bucureşti. E genul de fotografie care nu necesită comentarii şi care ar putea deveni, în timp, document de epocă. Mă întreb cum va fi când vor fi demolate primele blocuri comuniste. Pentru că, vrem sau nu, lucrul ăsta se va întâmpla.
Zona grătarelor din Parcul Tineretului. Foto: Calin Hera
În zilele însorite de toamnă, domnul Lică se plimbă prin parc. În oraşul lui sunt mai multe parcuri decât weekend-uri frumoase, aşa că îi ajunge un an ca să le ia la rând. Întrucât trăieşte vremuri în care totul e schimbător, inclusiv peisajul, s-a mirat domol descoperind, la marginea unui parc recent, înşirate, o droaie de grătare aşteptând orăşeni cu doruri ancestrale. Bunăoară vecinul Ilarion, împăcat cu nevastă-sa la o fleică matinală. S-a ales şi dl Lică cu o bucată (cam în sânge). Citește în continuare →
Arbore decorativ în Parcul Tineretului, Bucuresti. Foto: Calin Hera
A cam început desfrunzirea, ce-i drept. Şi dacă trebuie să fie fără cuvinte, că-i miercuri (dar de sezon!), atunci vă invit să adăugaţi voi vorbele, pentru că or face fotografiile cât 0 mie de ziceri, dar 500 de semne bine alese înseamnă un univers. Prietenii ştiu de ce. Citește în continuare →
Chiosc de ziare în intersecţia Dristor-Camil Ressu. Foto: Calin Hera
Chioşcul de ziare este un element banal al peisajului urban contemporan. Chiar dacă au murit, în vreme de criză, zeci de publicaţii, chioşcurile de ziare denotă abundenţă la capitolul informaţie.
Putem critica felul informaţiei oferite, faptul că sunt prea multe tabloide şi reviste de prost gust, dar nu putem nega faptul că în România oricine poate zice/scrie orice, oricine poate ajunge la informaţie şi opinii, dacă doreşte. Da, şi pentru asta au murit oameni în decembrie 1989*. Citește în continuare →
Piesaj de toamnă, în Parcul Herăstrău. Foto: Calin Hera
Poate cel mai frumos lucru pe care îl poţi face în Bucureşti, zilele astea, e să te plimbi prin parcuri. E o adevărată sărbătoare oferită de culorile toamnei. Aparatul de fotografiat e o ustensilă necesară, dar fotografiile nu pot înlocui senzaţia. Uneori, se apropie de ea. Citește în continuare →
Fetiţa de cinci ani e bucuroasă: taică-său a lăsat-o pe ea să primească restul de la supermarket (plătise cash). După ce şi-a consumat în fel şi chip entuziasmul, zornăind mărunţişul, numărând, punând şi scoţând monedele din buzunar, i-a venit o idee:
– Tati, pot să arunc 10 bani pe trotuar, să aibă cineva noroc?
Am primit acest filmuleț de la prietenul meu Tibi, care e un inginer foarte bine apreciat peste Ocean. Știu că e nițel incorect termenul de găuri pătrate, dar titlul trebuie să spună despre ce e vorba astfel încât să priceapă toată lumea, chiar și cârcotașii 😛
Stâlp cu semafor pe Bd. Kogălniceanu. Foto: Calin Hera
Mi s-a părut că am şansa unui cadru interesant într-o dimineaţă de la sfârşitul săptămânii trecute. Mă grăbeam, partenerii de trafic şi mai şi, dar tot am tras de timp ca să se facă roşu la semafor şi să-mi pot face damblaua. Citește în continuare →
Captură de pe blogul lui Alex Mazilu, alexmazilu.ro
Alex Mazilu abordează un subiect drag mie, întrebând simplu: de când n-aţi mai pus mâna pe o fotografie pe hârtie? Şi tot el răspunde: pe vremuri se spunea că fotografia fură sufletul. Ce se poate spune, azi, despre calculator?
Clădire aflată la intersecţia străzilor Negustori şi Hristo Botev. Foto: Calin Hera
Trec aproape zilnic pe lângă această clădire. De când a apărut panoul, am privit-o cu şi mai mare atenţie. Nu ştiu încă ce a fost aici pe vremuri, n-am privit-o cu atât de multă atenţie, pentru că nu m-am oprit niciodată s-o fac. Mă gândesc că, poate, mă ajută vreunul dintre cititorii acestui blog. Sau aflu eu mai întâi, vom vedea. Cert e că, privind clădirea, îmi pot imagina lesne măreţia de odinioară, caleştile trase la poartă, femeile frumoase întrezărite la ferestre.
NOTĂ. Această fotografie face parte din campania Vedere din Bucureşti (la care vă invit să participaţi).
Deci, informaţia e corectă. Ceea ce mă uimeşte e faptul că, via facebook, aşa multă lume, prieteni ştiuţi sau neştiuţi, mi-au urat la mulţi ani! (unii, încă de alaltăieri!). Le mulţumesc tuturor şi, dacă ar fi să ciocnesc câte un pahar cu fiecare, m-aă face, cum se zice, mangă. Rău de tot! Şi, când m-aş trezi, ar trebui s-o iau de la capăt. Şi tot aşa, cine ştie câte săptămâni (e drept, nici nu-s prea rezistent la băutură, dar orişicât).
Altceva voiam să spun. Era ceva despre perversitatea facebook, atotprezenţa şamd. Şi, mai ales, era despre un Mulţumesc onest şi o închinare în faţa voastră.
Bloc cu cioară şi pescăruş în sectorul 3. Foto: Calin Hera
Peisaj clasic al anului 2011, specific cartierelor bucureştene (fotografia aceasta a fost făcută în sectorul 3). Deşi cenuşii, blocurile adăpostesc viaţă. Şi înăuntru şi deasupra. Rămân fascinat de adaptabilitatea pescăruşilor, care se aciuaseră prin Bucureşti încă din urmă cu 100 de ani, din câte am mai citit (rog confirmări sau infirmări).
Vedere din intersecţia Rond Baba Novac. Foto: Calin Hera (septembrie 2011)
Încep un proiect foto (nivel amator, fireşte), în cadrul căruia voi fotografia (în special din maşină) secvenţe bucureştene. Banal, plictisitor, adevărat. Vom vedea împreună ce va fi să iasă d-aci.
Îmi face plăcere să vă atrag într-o capcană: lecturarea unor jurnale extraordinare. Prietenii mai vechi ai acestui blog au apucat să-l cunoască pe cell61 şi să devoreze jurnalul lui din Mongolia.
Acum vă vând un pont: pe unul dintre cele mai interesante bloguri din România (dar La colţu’ străzii e mai degrabă un fenomen), puteţi citi, pe măsură ce se scrie, jurnalul Monei Prisăcariu, care s-a făcut voluntar în Tadjikistan (timp de un an).
E incredibil cum, uneori, evenimentele se rostogolesc mai frenetic decât te-ai fi aşteptat. Concursul Codul Bunelor Mamifere trebuia să fie o sărbătoare. Îmi cer scuze pentru tărăgănări şi vă mulţumesc frumos tuturor celor care aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă ca aşa să fie. De data asta, codaşul am fost eu. Îmi promit să aduc cât mai curând clasamentele la zi şi mă oblig să mai organizez cel puţin încă o etapă înainte de a pune punct concursului.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 