Văd adesea clădirile de pe Anton Pann (e o scurtătură pe care o folosesc de multe ori). Mă întristează ceea ce văd. Aceeași impresie: frumusețea și parfumul de odinioară s-au dus naibii; îți trebuie oleacă de imaginație ca să o întrevezi. Și foarte multă detașare de prezent îți trebuie. Jumătatea plină a paharului e că aceste clădiri vor fi, în fine, achiziționate de samsari (vezi anunț în foto de mai jos), vor ajunge unde trebuie și le vor fi salvate fațadele. Jumătatea goală a paharului e că nu.
NOTĂ. Fotografia de mai sus face parte din seria Vedere din Bucureşti, în cadrul căruia am mai publicat fotografiile: Semafor cu Proconsul, Bloc cu cioară şi pescăruş, Negustorii de pe Hristo Botev, Basarabia e România în tot Bucureştiul, Culorile toamnei în Herăstrău, Ziare proaspete şi reviste colorate, Dl. Lică şi fleica lui Ilarion, După blocuri suntem noi, Podul Băneasa s-a ridicat, Blănăria cu balcon şi A început marea desfrunzire.