La filmare cu Adrian Sitaru şi o amintire cu Ilinca Goia

Fotografie de la filmările pentru spotul Festivalului Filmului European, ediţia 2014. Foto cu telefonul: Călin Hera
Prima filmare la care am luat parte a avut loc cu foarte mult timp în urmă. Prin 1991-1992, dacă nu mă înşel rău. Era un proiect al unor studenţi la IATC. Mi-o amintesc doar pe Ilinca Goia. Am filmat în Gara de Nord, pe un peron, peronul 8, cred. Venea sau pleca un tren, şi cu el iubirea mea. Eu eram prietenul Ilincăi. Ne strângeam în braţe, ne pupam, cut. N-a durat mult, dar îmi amintesc şi acum. Multă vreme, Ilinca Goia a fost preferata mea. Mereu îmi venea să spun „O ştiu, am jucat împreună!”, dar n-am făcut-o. Ar fi fost exagerat :). A trecut destul timp încât să scot la iveală această amintire. Citește în continuare
Cugetarea lui Simion
Copil fiind, Simion Dumitrescu ar fi putut fi descris prin două cuvinte: isteţ şi meditativ. Prima cea de a doua calitate, termenul fiind folosit mai degrabă ca un eufemism. De aici provenea principala nemulţumire a părinţilor şi, mai apoi, a profesorilor: Simion era vădit mai aplecat spre meditaţie decât spre a-şi folosi isteţimea la ceva, la orice. „Desenează, cântă, citeşte, scrie, rezolvă probleme la matematică sau ieşi afară şi bate mingea, trage fetele de codiţe. Fă ceva!”, îi spuneau ai lui, din ce în ce mai disperaţi.
Într-un târziu s-a întâmplat şi cu Simion ceea ce se întâmplă de obicei cu aproape toată lumea: cum-necum a terminat o şcoală, un liceu, a învăţat să înoate, să se dea cu bicicleta, a intrat la o facultate, a primit o diplomă, a obţinut o slujbă şi aşa mai departe. Fiind nu doar isteţ şi meditativ, ci şi frumuşel, Simion a picat cu tronc multor domnişoare, ba chiar şi unor doamne sensibile.
Dintr-una într-alta, Simion s-a pomenit Citește în continuare
1 Aprilie, Ziua Naţională a României
Propun, reponsabil, declararea zilei de 1 Aprilie ca zi liberă*, astfel încât lumea să stea acasă şi, dacă se poate, departe de Facebook. Pe mine au ajuns să mă plictisească păcălelile specifice, care de care mai ingenioase. Le accept doar pe ale copiilor aflaţi la vârsta inocenţei. Am zis!
* Sau, dacă nu, măcar s-o facem Zi Naţională, măcar să ştim o treabă!
Parcarea Inocenţilor (mfc)

Întrebare grea întâlnită într-o parcare de lângă o piaţă de cartier bucureştean, Foto cu telefonul (mfc): Călin Hera
Viaţa la bloc. Şi dacă broscuţa ţestoasă de Florida s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost?

Viaţa la bloc. Broscuţă ţestoasă de Florida trăgându-şi sufletul. Şi dacă s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost? Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Cum poţi îndulci finalul de weekend
Cum să dispari de pe internet

Primul pas din How to disappear online. Sursa: Who Is Hosting Us
Am găsit în Time un articol foarte interesant despre modalităţi de a-ţi şterge complet identitatea de pe internet. Sunt prezentaţi, cu ajutorul unui infograf, nouă paşi la capătul cărora, teoretic, nici NSA, nici SRI, nici firme care tranzacţionează baze de date, nici tot felul de inşi şi inse care nu au suficientă treabă la serviciu sau acasă nu se vor mai putea bucura de informaţii despre tine, mai personale decât îţi poţi da seama. Citește în continuare
De ce este „12 ani de sclavie” („12 Years of Slave”) cel mai bun film (Oscar 2014)
Am văzut filmul „12 ani de sclavie” („12 Years of Slave„) fără aşteptări prea mari şi am ieşit de la vizionare nici prea-prea, nici foarte-foarte. Povestea pare incredibilă, dacă o priveşti din perspectiva anului 2014, când preşedinte al SUA e Barack Obama, dar se bazează pe o întâmplare reală, din timpul paşoptiştilor (1841 – 1853), anterior războiului civil din America. Citește în continuare
Oscar 2014. Gravity, 100 de milioane de dolari pentru o legendă în cheie nouă

Sandra Bullock în Gravity, nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal
Am văzut filmul Gravity destul de târziu, mult după lansarea lui în România, fără să am aşteptări prea mari (aşa cum avusesem atunci când am auzit prima oară despre acest film care îi aduce pe generic pe Sandra Bullock şi George Clooney). Părerea mea: fără a fi un film remarcabil, Gravity este o încercare decentă de a readuce în prim-plan, în cheie nouă, scene, faze, mituri din film clasice.
E o reinventare. De exemplu, n-ai cum să nu faci
Îmi pun singur în cană ceai (mfc)

Ceai de plante (tei, soc, lămâiţă, sunătoare), numai bun de băut. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Un episod dramatic al seriei Pisici-Purici-Pasiune (PPP)
Cum se ridică unul, cum îl sugrumă. Coloana Infinitului (mfc)

Coloana Infinitului, fotografiată vara. Foto: Călin Hera (mfc)
Oscar 2014. Her. Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea
Ce e dragostea? Ce-i lipseşte unui om ca să simtă/să se amăgească că şi-a găsit jumătea? Care e limita dintre a fi fericit şi doar a ţi se părea că eşti fericit şi că ai cui împărtăşi asta? Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea? Şi ce au calculatoarele, smartphone-urile, sistemele de operare, tot felul de roboţi şi roboţei cu toate acestea?
Filmul Her, nominalizat pentru titlul de Cel mai bun film la ediţia din acest a Premiilor Oscar, este, într-un fel, o prelegere filosofică. E prima poveste de dragoste dintre un om şi un computer, poveste venită dintr-un viitor care, de ce nu?, ne paşte. Citește în continuare
655 de cuvinte despre Olimpiadă

Olimpiada Soci 2014. Imagine din timpul probei feminine de coborâre. Printscreen după transmisia TVR
Am avut timp ieri să văd finala probei feminine la coborâre (Olimpiada de la Soci 2014 – am scris ceva dincolo). Mi se par uriaşe aceste evenimente, olimpiadele, campionatele mondiale, competiţiile sportive, concertele. Fac parte din vieţile noastre şi nu doar ca entertainment. Sunt prilejuri în care socializăm global. Sunt un fel de rugăciuni, spirale magice (dau acest exemplu pentru cei care îşi mai aduc aminte de Grig Bivolaru şi grupul lui, MISA). Ne exprimăm umanitatea, civilizaţia, luăm parte, deodată, la întâmplări ale speciei noastre.
Când eram copil şi la înfăţişare, nu doar la minte (sic!), eram fascinat de Citește în continuare















