Concursul 24 de ore, etapa 3: 18-19
Deadline: duminică, 12.00. Baftă!
Moartea voiajorului (18.30) Dan
Urbea C. nu are o populaţie numeroasă; să tot fie cam 12.000 de suflete cu totul: pensionari, şomeri, copii, pescari şi florărese. Niciodată n-am înţeles de ce sunt atât de multe vânzătoare de flori aici: de unde îşi aduc marfa, cui vând atâtea flori şi, practic, din ce trăiesc aceste femei? La toată adunătura umană atât de pestriţă se mai adaugă şi vreo 800 (dupa evaluările Primăriei) de hulubi care se bulucesc zilnic la 6 şi jumătate seara în piaţă; e ora când se împarte Cina cea de taină.
Intervalul 18-19 Simon Cristian
Norocul lovește la întâmplare. Dă și fuge! Niciodată nu lovește în același loc și nu stă să-l prinzi de picior. Îmi dă târcoale. Îl simt. Îl miros. Vino! Vino, ghidușule! Încordează-ți voința buclucașă! Dă-mi o palmă și fă-mă fericit! – avu tânărul un moment de lirism, în timp ce agita frenetic zarurile!
-Șase-șase! Bă Dorele, dă-o dracu de treabă! Ne iei toți bani? Hai! Ultima mână și după aia dispari!
La fiecare zece minute Leo
Întunericul, cu ziua-n burtă, îşi face siesta după cina precoce.
O fereastră fără perdele îşi cerne lumina galbenă în zăpadă.
Două pahare se ciocnesc cap în cap, a sărbătoare.
Ochi de bunic moţăie în faţa televizorului care îndrugă verzi şi uscate.
Peştişorul cu solzi aurii se visează în jacuzzi.
Balonul roşu s-a oprit pe tavanul Universului.
18-19 Dacă… stargates
Se uită la ceas. Arăta ora 18.
– Ce fraier am fost să stau o jumătate de oră aşteptând-o să vină. Dar nici acasă nu pot merge, mi-am făcut-o cu gura mea mare, i-am spus soră-mi că mă duc la întâlnire. Dacă ajung prea repede o să-şi dea seama că mi-a tras ţeapă.
Oftă… Măcar o oră să mai pierd vremea şi apoi mă întorc acasă. Dădu drumu’ la muzică şi închise ochii. Se trezi când vocea crainicului anunţă ora 19.
Porni maşina…
– Ei cum a fost la întâlnire? îl luă în primire soră-sa.
– Fain… dacă şi venea, continuă în gând.
Amor pe inserat LadyA
Umbrele inserarii ii dadeau binete. Nu stia de-i noapte sau e zi. Trebuia sa doarma sau sa se trezeasca? Se-ntinse si intalni piciorul musculos. Gustul boabelor de strugure ii aduse in minte joaca lor de dupa-masa. Chihoti amuzata. Parca mai ramasesera niste boabe pe ciorchine. Pipaind… pana la noptiera, apuca un bob mai mare. Se apleca, cautandu’i respiratia. Apasa usor bobul pe buze. Rana zemoasa de la codita facu bobul sa alunece pe buza inferioara, iar gura hrapareata se deschise, mormaind…
Pătraşcu faţă cu sine Caligul
Pe la ora asta aerul e un pic dulceag, obişnuiesc să mă plimb cu paşii mari pentru că sunt hotărât în tot ceea ce fac, mincinosule, din cauza crepusculului nu pot să-mi dau seama dacă oamenii se depărtează ori vin înspre mine, sparge-ţi ochelarii, mi se pare că-şi poartă feţele la ceafă, ca moliile care-mi îmbracă paltonul atunci când confund naftalina cu mentosanele, cumva tot trebuie să punem vorbele la păstrare, nu mai e mult până ne îmbracă şi pe noi viermii, Ştefane.
Viaţă grea cell61
Niciodată nu i-am înţeles pe deplin. În fiecare zi, ei ies din casă dimineaţa devreme, când eu mă reaşez comod pentru o altă rundă de somn. În timpul zilei, în casă e linişte. Din când în când, un claxon sparge monotonia. O pleoapă mi se ridică, dar o cobor repede. Prefer dulcea leneveală. Apoi, se face seară şi iată că au venit acasă! Îi văd că sunt obosiţi, însă dau bucuros din coadă şi latru puţin, iar privirile li se înseninează. E cea mai importantă oră din zi pentru mine! Ora de plimbare.
Chiar la ora aceea Călin
Era praf. Adică, era răcoare dar, nu ştiu cum, aducea a praf. N-aveai cum să-l vezi pentru că era deja amurg. Nici nu-l simţeai, pentru că la ora aceea, greu de descris, oamenii sunt prea grăbiţi ca să observe.
Şi, totuşi, am văzut-o. Am pus frână. ABS-ul mi-a scuturat zdravăn piciorul. Am simţit ceva ascuţit în genunchi. Am deschis portiera şi am alergat înapoi. Şchiopătam, dar nu mai conta: era tot acolo.
– Se poate?, am întrebat, apoi, fără să aud răspunsul, mi-am tras un scaun şi m-am aşezat.
Ajunsa acasa Mircea Popescu
Ajunsa acasa, merge glont la baie. Mama lucreaza pana la sapte, mai are timp cel putin jumatate de ora. Isi ridica rochia plisata si isi priveste chiloteii.
Brefs barbatesti, prea mari in unele locuri, prea mici in altele. Ejaculatul intarit le da o consistenta de cornet de inghetata.
In fiecare dimineata merge la scoala cu ei in buzunar. Asteapta la usa WC-ului pana cand Adam se masturbeaza, apoi ii da percehea curata si o imbraca pe cea proaspat murdarita.
Ii dadu jos si incepu sa-i spele, cu mana, in chiuveta.
Plâns de vioară Mariana
Parfumuri fine, zâmbete, politeţuri din înalta societate. Ultima parte a concertului readuse publicul în sală puţin după ora 18… Urma ca Mirela T. să interpreteze ,,Capriciile ” virtuozului Paganini…Reflectoarele o urmăreau cum intră în scenă. Aplauze şi aclamări sincere îi făceau ochii să strălucească şi mai mult. Se opri la un pas de microfon, privi în sus, apoi, cu mişcări sigure puse vioara sub bărbie. Braţul ce ţinea arcuşul părea că a început un balet singuratic…Primul sunet sparse liniştea sălii, apoi urmară al doilea şi al treilea…unele după altele, într-o înlănţuire nevăzută. ,,Capriciul” deveni susur de izvor, râs şi plâns, soare şi curcubeu, vis şi poezie. Mirela se contopise cu vioara, cu arcuşul, cu iubirea interzisă ce înflorise în culise…
– dupa deadline–
Interval 18-19: ivory
Andi i-a ascuns totul. Dar a aflat singura pana la urma si-n modul cel mai urat posibil. L-a prins in pat cu pocnitoarea aia, exact ca-n bancurile proaste. A plecat fara sa se uite inapoi si dupa nici doua luni se marita. Doar ca sa-l faca sa sufere. Dintre cei cativa catelandri care se tineau dupa ea de ceva timp, l-a ales pe Dan doar pentru ca era opusul lui. Stia ca asta o sa-l faca sa turbeze si razbunarea i-a adus satisfactie. Pana azi, cand, cu voalul pe cap, parcase in fata blocului lui.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 