03/02/2010

506 clasamente

Aici sunt PA-urile pe care vă rog să le jurizati până vineri, 23.59, pe ticorosu@yahoo.com

Au fost 10 arbitri: Dan, stelar, LePetitPrince, LordDIf, LeeDee Peter, Gabi, cell61, LadyA, Petra, Călin

Clasament etapă
1. Cosonerie Leo 15/7
2. Scriitor de vagoane cristian 11/7
3-4. Solilocviu Caligul, Incredibila suită de întâmplări Călin 9/5
5-6. Cocosul Lady A, Vama.Pustiu Emilia  7/4

Au mai primit voturi
Dansul perfect LePetitPrince  6/2
Cosmarul Petra 5/4
Diminetile-s reci… Laura Driha 5/3
As vrea Mariana, Visul crescătorului de melci LordDIf 4/3
Debut LeeDee Peter, Educatie fizica la balamuc LordDIf 4/2
1,2,3 si am căzut stelar, Prematură Mariana 3/2
Cosmar starsgates 2/1
24h: 05-06 ivory, Dormea bustean Camix 1/1

Clasament general
1. Caligul 56p
2. Leo 50p
3. Lady A 44p
4. Călin 38p
5. LordDIf 37p
6. LePetitPrince 31p
7. cell61 27p
8. Mariana 26p
9. cristian 25p
10. Laura Driha 22p
11-12. Emilia, Dan 20p
13. , ajnanina 19p
14-15. Petra, Simion Cristian 18p
16. ivory 16p
17. starsgates 14p
18. Mircea Popescu 10p
19-20. LeeDee Peter*, stelar*5p
21. Florin9b 4p
22. Camix 3p
23. Felix-Gabriel Lefter 2p

NOTĂ.
Voi trece linkurile mâine, îmi cer scuze că nu apuc azi.

NOTĂ LA NOTĂ. Mâinele celălalt… Scuze, vă rog!

*stelar si LeeDee Peter mai primesc cate 2p pentru două PA-uri din urmă.

Etichete: ,
03/02/2010

Somaj preistoric (Am mâncat urechi de broască)

Sorry daca ati mai văzut clipul ăsta, dar mie chiar mi-a plăcut, asa că-l arăt.

Şi adaug un PA:

Am mâncat urechi de broască
Am plecat. Vreau să văd râul. Vreau să văd dealul. Vreau să văd câmpia. Vreau să mănânc broaşte. Vreau să uit de slăbănoagă. Vreau să scap de omul mic. Am plecat rău. A plecat soarele mic de multe ori. Nu m-am mai urcat. Am mâncat numai urechi de broască. Am rupt bâta. Mi-a ieşit o bubă. M-au alungat nişte oameni. Nu mai găsesc peştera. E, cum se va zice, naşpa.

03/02/2010

S-a pierdut o cătelusă

Întâmplător, Cristina a ajuns la blogul meu, căutându-si catelusa pierdută. Explicatia e simplă. Citez:

Are 6 luni. S-a pierdut azi, 02.02.2010, la intersectia strazii G.M. Zamfirescu cu Alizeului in zona pietii Crangasi. Se pare ca doi tineri au luat-o si au dus-o la acelasi veterinar la care mergeam si noi – o studenta la medicina si un tanar pe nume Hera/Herea Alin. Din pacate nu au lasat date de contact care sa ne ajute.
Va rugam, ajutati-ne sa o gasim! 0722 85 27 29

Din păcate, nu-l cunosc pe cel care a găsit cătelusa… Dar mi-au plăcut foarte mult fotografiile cu mititica si vă rog să purtati mesajul mai departe, poate-poate ajutăm.

P.S. Am încercat să postez un comentariu pe blogul lui Felix si Cristina, dar n-am reusit… 😦

Etichete: ,
03/02/2010

Ponturi pentru ghicit în PA-uri

Cred că putem deja să pornim o discutie, plecând, ca pretext, de la concursul de ghicit de pe blogul lui cell61. Vă rog să spuneti care vă e secretul atunci când ghiciti că un text, un PA în cazul ăsta, e scris de cineva. Ce vă ajută să identificati un autor? Ce defineste stilul?

M-as bucura dacă ar răspunde la aceste întrebări si Caligul, cel mai dibaci ghicitor de autori din câti cunoastem aici.

03/02/2010

Casa cu turn

Evenimentele luaseră o întorsătură bizară în seara aceea de ianuarie, mai degrabă geroasă, în care mirosul de zăpadă dăduse năvală pe străzile oraşului, ca o gloată grăbită, nerăbdătoare, întrucâtva nehotărâtă, parcă aşteptând un semnal, un îndemn, un strigăt, ceea ce, într-un fel, s-a şi întâmplat în momentul în care tânăra gospodină, cu părul prins sub o căciulă groasă, de lână, cu paltonul ei roşu, cu fularul înfăşurat de două ori în jurul gâtului, a deschis poarta de fier a casei cu turn.

02/02/2010

Fantoma din Herăstrău

Am fotografiat-o din masină (cred că, după ce vom fi impus genul literar numit proză arhiscurtă ne vom ocupa de genul fotografic foto din masină 😉 ).
Mi s-a părut că pata aia de zăpadă e ca o fantomă care coboară din copac. Sau ca un Yeti dâmbovitean.

01/02/2010

05-06 (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema 10: 05-06.
Deadline: miercuri, 23.59.
Baftă!

Prematură Autor?
Scaune reci şi flori de gheaţă pe geamul albăstrui. Aburul respirat pe nas , pe gură, pe ochi , e alb ca spuma laptelui băut cu o seară înainte. Îşi face curaj şi se aşază pe canapeaua rece, apoi scoate din poşeta mare săculeţul cu un ghem alb de mohair şi două andrele circulare, şi începe: unu’ pe faţă, unu’ pe dos… În mai puţin de 50 de minute ia contur o căciuliţă, timp în care dureri de spate îi tăiau respiraţia. Directorul de şcoală, navetist şi el, se tot uita la ceas, iar când veni controlorul întrebă:
– Dom’le, la cât e un tren înapoi spre oraş?
– La şase fix. Ioana scoase un ţipăt şi scăpă ghemul din poală…

Visul crescătorului de melci Autor?
Motorul bolidului vibra trimitând valuri de adrenalină, simturilor întinse la maxim ca niste antene suprasolicitate. Mirosul puternic de kerosen îi gadila narile mai plăcut decât cel mai intens parfum. Ochii îi erau fixati pe semafor. La verde, aproape instantaneu, piciorul drept bruscă pedala de acceleratie. Cauciucurile tiuiră agasant pe asfaltul încins… ceasul desteptător indica ora 06.00, cascând copios, apasă butonul of. Cafeaua scurgandu-se lenes în cească, prevestea începutul unei noi zile alături de creaturile gelatinoase.

Dormea buştean Autor?
Dormea buştean. Era pe un vapor imens. Semăna cu Titanicul. Surprinzător, erau şi sălile de clase tot prin zonă. O suprapunere de planuri nefericită. Avusese loc o scufundare. Ca a Titanicului; cu victime dintre copii. Când auzise, fugi prin lumea vaporului şi ajunse direct în sala lor de clasă. Îi era teamă că murise Gabriel. Intră ca uragan epuizat, văzu că sunt câţiva:
– Sunteti? Sunteţi. Doamne, chiar sunteţi!
Huh, Gabriel e încă acolo! Aproape toţi.
Se trezi. Ora 05.20. Ce bine că e acasă!

Coşonerie Autor?
În dimineaţa asta soarele n-a răsărit. În coteţ ţârâie, totuşi, isteric, deşteptătorul. Cu ochi mici sub gene blonde, coşonii caută lumina. Nicio rază! Unde-i orizontul? Beznă.
Tata-coşon se înfăşoară în halat şi pipăie după ochelari. A uitat să fie zi? Sau maşinăria de trezit e defectă? Iese-n bătătură şi guiţă după soare:
-Te-ai lenevit şi tu? La muncă,-ncoronatule!
Şi se dimineţeşte.

Vamă. Pustiu Autor?
Vamă. Pustiu. Acel moment dintre noapte şi zi. Doi tineri încrucişaţi îşi promit lumea-ntreagă. Alţi 5 se prefac sirene pentru 10 minute cât durează fericirea. Pe unul îl vezi plimbându-se solitar cu un rest de bere în mână. Muzica poartă acum în ea toate poveştile lor pline de alcool, hormoni şi vise. Armonie totală; libertate în toate! Abia atunci realizezi cât de egoist eşti când mergi pe stradă cu ochii coborâţi numai spre tine.

Educatie fizică la balamuc Autor?
Linistea diminetii fu aprig tulburată de strigătele medicului de gardă:
-Stai mă netrebnicule!
-Voi doi, luati-o pe acolo! sa-i taiem retragerea!
Primele sclipiri de lumină surprinseră scena în toată splendoarea: Pacientul, cu părul vâlvoi si nadragii pe post de flacară olimpică, parea un clovn alergat de stafii. In cealaltă parte a orasului, directorul spitalului de nebuni, smuls cu brutalitate din lumea viselor, trânti receptorul în furcă, blestemând providenta pentru ziua în care îi trimise pe cap, un campion olimpic la maraton.

Scriitor de vagoane Autor?
Il ametea. Il scarbea. In fiecare noapte suna la 3. Trebuia sa ajunga la depou inainte de 4. Mecanicul, boier, venea fix la cinci fara cinci. La cinci se urnea trenul, plin de navetisti obositi si de tarani cu papornite pline ochi si acoperite cu cate-o carpa sa nu vada vecinul ce vinde la piata.
Ciocanea rotile si numerota vagoanele cu o creta galbena. Se uita palid pe geamurile aburite si, pe furis, in locuri numai de el stiute, scria cate un Pa pe fiecare vagon. In nomenclatorul de meserii al Romaniei asa scrie in dreptul muncii lui: scriitor de vagoane. De Pa-uri spre ora 6.

Coşmar Autor?
S-a trezit speriat. Leoarcă de sudoare…
Se uită la ceas. Ora 5 şi-un sfert. Mai avea de dormit măcar o oră, dacă reuşea să adoarmă.
Închise ochii, se întoarse pe partea cealaltă. Stătu aşa câteva minute bune, apoi se uită din nou la ceas. ,,Cinci jumătate…” mormăi cu ciudă. ,,Uite cum pierd eu ora fără a mai putea dormi încă un pic.”
Se ridică din pat, se porni spre bucătărie, îşi făcu’ o cafea şi se aşeză în fotoliul de lângă fereastră.
,, Mamă ce vis oribil! Cum să fiu eu cel sacrificat de-un… cocoş?!”

Diminetile-s reci indiferent de anotimp Autor?
Visele se sparg întotdeauna în Raze de Soare şi rămăşiţele nopţii se pierd ireversibil în arome de cafea neagra… Dimineţile-s reci indiferent de anotimp dacă te trezeşti singur şi ceasurile-s adeseori ucise pentru cruditatea cu care ne readuc la realitate in minutele dintre 5 şi 6… În ora aia mor Visele şi se nasc Speranţele, apa rece curăţă ochii dar nu şi optimismul, pâinea prăjită deţine monopolul între bucatele dejunului şi viaţa întregii Zile se pune pe de-a-ntregul la cale! Ca mereu!

Dansul perfect Autor?
Trecuse de prima tinerete visand la dansul perfect in care trupurile se intuiesc si se urmeaza inlantuite. Si acum se intampla, nepamantean de frumos. Trupurile contopite isi urmau alunecarea pe ritmul muzicii intr-o armonie cunoscuta doar de harpele zeilor. Ora 5 aduse cu ea sunetul nemilos al alarmei. Apuca telefonul cu ochii inchisi si il impinse sub perna, incet, ca sa nu se trezeasca de-a binelea. Mai putea sa traga de timp pana la ora 6. Se culca la loc si incerca sa innoade visul.

Coşmarul Autor?
Întotdeauna avea coşmarul dimineaţa. A aflat asta în nopţile în care se culca la 5 dimineaţa. Ştia precis că între 5 şi 6 are coşmarul acela; un cal negru înhămat la căruţă era coşmarul său. Deşi se obişnuise cu ideea că acel cal îl va urmări probabil toată viaţa şi-a pus în gând să nu mai doarmă în acel interval. Astfel că în fiecare dimineaţă era treaz între 5 şi 6. Stătea pe scaun în faţa geamului. Vedea cum oamenii se duc la muncă, cum adolescenţii se întorc la somn. Chiar dacă a scăpat de calul negru, a crescut în el un suflet negru; căci zi de zi, stând în faţa geamului dimineaţa, a prins ură pe viaţă.

Solilocviu Autor?
(O bucătărie austeră. La dreapta, în planul întîi, o uşă. La stînga, în planul îndepărat, un ibric doldora de cafea, gata să dea în foc. În mijlocul odăii, o mescioară rotundă şi un taburet. Domnul şade în tăcere)
(priveşte în gol) Viaţa e o piesă de teatru, iar eu nu merg la spectacole să admir butaforia, nici să-l văd pe Beligan dormind opt ore, mîncînd sănătos, citind cărţi anoste, dar notorii şi-atît contează, făcînd scandal, mătănii ori vizite de complezenţă. În propria-ni piesă, sîntem decorul. Ne lipseşte talentul de a trăi.
(dezamăgit) Viaţa e o piesă de teatru. Păcat că scăpăm de diletantism abia spre sfîrşit.

Incredibila suită de întâmplări Autor?
Mă scapă pipi. Mi-e urât să merg la wc. Dar nu pot face pe mine, sunt mare. Îmi intră mâna în ceva rece. E felia cu gem de măceşe de aseară. Acu’ chiar că trebe să merg la baie! Deschid uşa. Văd un hoţ (sau doi). Au lanterne. Zbor în pat. Inima mea zguduie camera.
Dacă-s hoţi, de ce n-au dat buzna? De ce nu mişcau?
La şase, când sună uzina, aflu: lanternele erau gaura cheii şi vizorul prin care intra lumina de pe scară. Sunt mai deştept, am gem de măceşe uscat pe mână şi marele deştept o să facă pipi pe el.

24h: 05-06 Autor?
Se crapa de ziua. Muncisera toata noaptea sa inlature molozul ca sa-si faca loc printre daramaturi. Scapasera toti, doar blestematul ala de conac vechi, care-i placuse ei atat de mult, cu iedera rosie tarandu-se pe pereti si meri la poarta, se prabusise. Se lovise la cap si avea picioarele strivite. Cu ochii larg deschisi privea albastru cealalta lume. Zambea. Andy culese trupul moale si cald inca. Scufundandu-si fata neagra in voalul insangerat, hohoti dupa mireasa lui. Inelul de logodna se rostogoli din palma inerta a femeii si disparu printre crapaturi.

Cocoşul Autor?
Scoase capul de sub aripă. Ochiul stâng se roti cu încetinitorul, încercând să ia puncte de reper. Întoarse capul, lungi gâtul şi căscă ciocul. Trebuia să dea trezirea! Toţi ai casei şi ´toate´ ale lui, haremul, se bazau pe ceasul lui interior. Era ora 5. Tacticos, întinse câte un picior şi aripa corespunzătoare de fiecare parte. Se scutură. Era treaz. Ieşi, cloncănind, şi zbură pe poartă. Cucuriguuu! Din sfert în sfert de oră până la 6 pentru buna trezirii a omenirii şi a păsăretului din subordine.

Aş vrea Autor?
Aş vrea, mai mult ca orice, să fiu un strop de rouă pe crinii ce au pătruns taina rugăciunilor şoptite în zori de către toţi acei ce sunt însetaţi de iubire curată, venită din inima Creatorului.
Aş aştepta cu dor ivirea soarelui, ştiind că se va cuibări întreg, cu toată splendoarea de lumină, în inima mea micuţă. Aş trimite, apoi, raze de speranţă, de iubire, spre toţi acei ce îşi vor apleca fiinţele spre un strop rătăcit de rouă. Ce taină ar fi în fiecare dimineaţă revărsarea de raze! Le-aş aştepta cu atâta dor în zorii fiecărei zile, ştiind că mă vor mistui. Ce jertfă dulce ar fi aceasta!. Ce dăruire de dragul luminii , a căldurii, a frumuseţii, şi mai ales de dragul iubirii! Fără acestea nu aş fi nimic…Nimic!…

Debut Autor?
Nu mai dormise bine de multe nopți. Doctorii puneau insomnia ei pe seama transformărilor hormonale. Sigur, hormonii sunt de vină pentru toate necazurile de pe lumea asta! Era încă întuneric. Se uită la ceas. Arăta cinci fix. Mai avea o oră până se sculau ai ei și trebuia să-i hrănească și să-i pregătească de plecare. Computerul îi făcea ochi dulci. Se așeză la birou și începu să treacă de la un blog la altul. Așa a descoperit concursurile lui Călin Hera. Iat-o acum scriind. Fix 500 de caractere.

P.S. Am mai primit un text, în timp util, dar nu pot săl deschid. Sper ca până mâine să se rezolve trebusoara si sa puteti, arbitrilor, să-l luati în considerare.
NOTĂ. Am rezolvat. Am pus PA-ul cu pricina (cel de mai jos), pe care vă rog să-l luati în considerare când jurizati

1,2,3 si am cazut Autor?
Noaptea cantă live în compartimentul vecin. O chitară îmi strânge acum mâna; o chitară şi o mână de prieteni. Răsăritul ne-a găsit sufocaţi/ fără bilete, dar nici moartea nu îngrijora pe nimeni. În urma noastră periferia era un furnal dezvelind primul zâmbet.
– Eu votez să-l scoatem pe Mihai mafiot, poate pune şi el de’o cafea.
Simt că mă transform în milioane de bobiţe de cafea.
– O sun pe mama, veniti sau…?
– Neah… plecam cu Mina, ajunge pe la 6.
Apoi m’am întors pe cealaltă parte şi am căzut.

– după deadline –
5.30 Autor?
Au amarat deja primii dintre pescarii plecaţi de cu seară în larg; la 6 punct se deschide bursa, unde fiecare îşi va striga marfa proaspătă. Moş Ed. e cel mai bătrân dintre ei, nimeni nu ştie exact cum îl cheamă ori ce vârstă are. Cei puşi pe şotii spun că Moş Ed. era deja unchiaş acum 50 de ani când a ars arhiva primăriei. În fiecare seară pleacă ultimul şi dimineaţa e, invariabil, primul, mereu cu barca plină de peşte. Pe multi îi roade invidia: Are învoială cu diavolul, altfel nu se explică!

Noapte de groaza Autor
Un nou curaj și o nouă putere începu să circule în venele mele. Mi se părea că nu-mi mai este nici foame, nici frig și aș fi început să șuier, dacă auzul meu, ocupat cu recunoașterile, n-ar fi avut nevoie de liniște. Trecuse o noapte de groază. Obosit și flămând, încep să cobor pentru a găsi adăpost în dosul unei stânci, sau în fundul unei văgăuni mai apărate de vânt.
Duc mâna la piept și pun sticla cu tărie înapoi la locul ei din buzunar. Zâmbesc și cobor mai departe.

Maricel faţă cu dura realitate Autor?

Se făcea că murise. După ce a condus-o pe ultimul drum, mergând în urma dricului cu pasul greu şi amărăciune în suflet, cu privirea mereu în jos, căutându-şi ritmul pierdut, s-a întors acasă. Din obişnuinţă, a strigat din prag:
– Maricico, am venit! Ce-i de mâncare?
Nu i-a răspuns decât liniştea. A luat ursuleţul în braţe, s-a aşezat pe scaunul din bucătărie şi a început să…
L-a trezit o scatoalcă după ceafă:
– Scoală, Maricele, că iar întârzii la serviciu! Pune şi de cafea dacă tot te-ai trezit.
Etichete: ,
01/02/2010

Poate e doar murdar

Oraşul e la fel de blocat ca în urmă cu două ore, dar sunt altfel de maşini. E o altă senzaţie, nu? Auzi, o fi defect? Nu, nu cred. Poate e doar murdar şi de-aia nu se vede bine. Până la urmă, eu nu mă grăbesc. Tot acolo ajung. Bine, mă enervează ăsta cu Matizu, recunosc. O fi defect? Nu de Matiz întreb. Parcă nu ne mişcăm de multişor. Ai auzit? Ce-a fost asta?! Cum n-ai auzit? De-acolo s-a auzit, uite! Pfoa!

31/01/2010

Inelul Lunii

Am citit o stire potrivit căreia americanii se pregătesc să mai trimită un om (sau mai multi) pe Lună. Programul Constellation a păpat până acum 9,1 miliarde de dolari (marca George W Bush) si va mai păpa cel putin 6 miliarde (marca Barak Obama).

Dar altceva voiam să vă spun. Am fotografiat un inel măricel al Lunii. Oameni mai visători (sau mai cu răgaz pentru visare) mi-au spus că se uită la inelul ăsta de prin decembrie (e vizibil la Lună plină, înteleg). Nu stiu ce înseamnă (dacă înseamnă ceva). Dar imaginea e misto.

 


Fotografia am făcut-o undeva de pe Soseaua Pantelimon

31/01/2010

Delfinii fac sex din plăcere

„Delfinii sunt singurele animale care fac sex din plăcere”, zice Adrian Mănăstireanu, directorul Delfinariului din Constanţa. (Apropo, ştiţi care e singurul loc de la Marea Neagră unde nu sunt delfini? R: Delfinariul Constanţa. P.S. E posibil ca între momentul în care am scris asta şi cel în care o citiţi să fi fost aduşi delfinii ăia din China. Da, chinezii exportă şi delfini.)
Revenind, văru’ Delfin, zice un studiu citat de Evz, l-a depăşit pe unchiu’ Cimpanzeu, la IQAnimal (sau cum i-o zice) şi, zic specialiştii (nu e vorba despre cercetătorii britanici!) ar trebui considerat persoană non-umană. E?

Etichete: , , , ,
31/01/2010

PArbarisme

Întâmplarea cu pricina e veche de-o săptămână. Pentru mine are încă haz şi îmi dau seama că, pe undeva, era un soi de râsu’-plânsu’. Nu-mi plac mai puţin bunătăţile enumerate acolo (excepţie: sângeretele – am văzut cum se face când aveam o vârstă mai… fragedă şi imaginea cu pricina m-a marcat), dar atunci când a trebuit să-i explic lui Whitney ce sunt ele şi cum au fost obţinute m-am simţit ca în Borat.
Ştiu, sunt locuri unde se mănâncă creier de maimuţă direct din ţeasta animalului care încă se zbate. Ş.a.m.d. Dar vă propun o dezbatere despre ceea ce am putea numi barbarisme. Dacă mica noastră dezbatere ar putea „degenera” în câteva PA-uri (auto)ironice, atunci înseamnă că vom fi făcut ceva mai acătări.

Pentru cel mai bun PArbarism ofer o porţie de pipote/fudulii/şorici/slănină afumată/limbă/ciorbă de burtă sau altă specialitate similară, la alegere. Ei?

P.S. Deadline-ul e amplu, adică încă neprecizat.

Negociatorul  cell61

– Hai, du-te de taie cocoşul ăsta, mi-a zis mama şi mi-a întins un cocoş alb cu creasta roşie ca focul.
L-am luat de picioare cu o mână, iar cu cealaltă i-am înconjurat aripile ce dădeau să zbată. Am mers afară, în spatele blocului. Cuţitul era în buzunar. L-am scos şi cu o mişcare circulară i-am tăiat gâtul. În minte, desigur. Privirea lui m-a îngheţat. Am decis să îl înfrunt, dar după un schimb prelung de ocheade, m-a învins, negociatorul naibii! L-am dus viu şi nevătămat înapoi. Spre seară mâncam o pulpă.
31/01/2010

When you kill a pig

Din când în când, câte unul zicea, ca şi cum ar fi vrut să înceapă a da o povaţă:
– When you kill a pig…
Apoi râdeau cu toţii, băteau cu pumnul în masă, tuşeau, le curgeau lacrimile. Când păreau a se opri, altul rostea propoziţia cu pricina şi o luau de la capăt.
Totul începuse când Whitney a întrebat ce-i aia, arătând şoricii de pe platou şi dl. Lică s-a pus să explice ce e şi cum se obţine. Văzând mutra femeii, au explodat cu toţii într-un râs de neoprit. În timp ce râdeau, s-au gândit că, poate, e totuşi ceva barbar în obiceiurile legate de tăierea porcului. Au vorbit apoi despre lebăr, sângerete, ciorbă de burtă, drob de miel, fudulii. Apoi au văzut pipotele din supa de pui. Nimeni n-a aşteptat întrebarea americancei; au hohotit de-a valma.

31/01/2010

Ger

Îl ajunsese frigul. Dacă ar fi avut vlagă, ar fi dârdâit. Până la miezul nopţii se simţise încălzit de amintirile din timpul zilei. De omuleţii care, ţopăind în jurul lui, se hlizeau. Dar acum, odată cu trecerea într-o nouă zi, realizase dintr-o dată că e singur. Asta îi dădea fiori mai reci decât gerul aspru. Brrr! Cineva îi pusese un fular, de parcă asta ar fi ajutat la ceva. Ce ironie!, ar fi putut să spună, în momentul în care i s-a spart nasul, de parcă ar fi fost sticlă, nu un morcov înfipt în cap.

30/01/2010

19 sau 20 de clasamente

Aici sunt PA-urile etapei 19-20. Vă aştept voturile până luni, 12.00, la ticorosu@yahoo.com. Vă mulţumesc.

NOTĂ.
În atenţia participanţilor. Computerul ne oferă o neaşteptată şi binemeritată pauză, până luni spre prânz, când va anunţa noua temă. Aşa că vă spun precum strămoşii noştri, dacii: enjoy!

Au arbitrat opt tovarăsi: cell61, Dan, Leo, LePetitPrince, Gabi, LordDIf, Lady A, Călin.

A rezultat următorul clasament de etapă:
1. Straniul caz… LordDIf 14/7
2. Acasă cell61 9/5
3. Casa cu turn Călin 8/4
4. Muta LePetitPrince 5/4
5-Privirea LadyA, 24h: 19-20 ivory, Frica de întuneric Laura Driha, Aburi Leo, Amnezie Simion Cristian, nouăsprezece si un pic ajnanina, Amintiri Mariana 5/3

Au mai primit voturi:
La noi în cartier Caligul 3/2
Promovare? cristian, Jocul Emilia, Ora goală Petra, 19.30 Dan 2/1
A mai participat:
Scufita rosie LadyA

Avem următorul clasament general
1. Caligul 50p
2. Lady A 41p
3. Leo 40p
4. LordDIf 35p
5. Călin 32p
6. LePetitPrince 28p
7. cell61 26p
8. Mariana 23p
9-11. Laura Driha, ajnanina, Dan 19p
12. cristian* 18p
13-14. Emilia, Simion Cristian 17p
15. Petra 16p
16. ivory 13p
17. starsgates 11p
18. Mircea Popescu 10p
19. Florin9b 4p
20. Felix-Gabriel Lefter 2p

*cristian a mai primit 1p în clasamentul general gratie faptului că scris un „PA din urmă”, corespunzător intervalului 13-14.

Etichete: ,
30/01/2010

Orfeu nou

Autor: Eugen Evu

Cel ce-a tăcut în mine cântând să-i placă lumii
Demult răbda să vină din necruţate sorţi
La pragurile-nalte trădarea ştiindu-i cum i-i,
Iertările ca leacuri din escolii cei morţi

Când am beut eu forma ulciorului odată
Am învăţat sărutul dar n-am ştiut să-l sting
Cu-a gurii tale vrană din cer desigilată
Dar zeităţii pradă, ca dar s-o nici ating…

Euridice-n Lethe s-a oglindit pe sine
Şi peste ape-o cântă doar capul meu
Să îmblânzească noaptea din stigmele divine,
Acum, ajuns la ţărmuri te regăsi-voi, zeu ?

Etichete: , , , ,
29/01/2010

Pătraşcu faţă cu personajele

Maricica îi spusese clar: la doişpe fix te înfiinţezi la Tatoo! Începea sezonul de reduceri. Deşi a ajuns la şi un sfert, magazinul nu se deschisese. De vină erau doi bărbaţi, aparent maturi, care se luaseră la harţă cu aşa o ardoare încât nimănui nu-i mai păsa de sezonul de reduceri. Curând, cei doi domni au renunţat la divergenţele legate de intiietatea la coadă, schimbând replici din ce în ce mai elevate. Ora 13 i-a prins închinând un coniac. Trei, Doamne (dl. Lică, Pătraşcu şi Maricel) şi toţi trei cu telefoanele pe silence.

NOTĂ. Acest PA este un pamflet. Orice asemănare cu personaje reale sau imaginare e posibilă.

28/01/2010

Marea deconspirare

Cred că i s-a tras de la reportajul făcut la Polul frigului. Sau de la ceva stil de viată mai SF, asa. Chestia ce că Ovidiu Eftimie m-a dibuit.
Vă ofer, deci, o melodie mai veche (aici, interpretată cu amicul meu, Alexandru Andries).

27/01/2010

Numai bebelus român să nu fii!

Atunci când colega mea Geta Roman mi-a spus despre subiectul pe care îl pregăteste pentru pagina de Viată/Sănătate din Evz am rămas fără cuvinte.
E despre trei obiceiuri barbare care încă se practică în România. Si nu doar la tară!

1. Modelarea craniului noului născut, „ca să fie rotund”
2. Lungirea gâtului noului născut, „ca să fie lung si frumos”
3. Legarea picioarelor noului născut, „ca să fie drepte”

Niste barbarisme, niste tâmpenii, niste orori. Despre care stim, ne oripilăm, dar trecem mai departe…

Etichete: ,
27/01/2010

Marele copac din Muzeul satului

Cum văd că v-a plăcut fotografia de sâmbătă, de la Muzeul satului, vă mai arăt una.
Stiti copacul de la intrare. E maiestuos, iată, si iarna!


O mamă si o fiică