Archive for ‘Amintiri’

06/09/2010

Fotografia lui n-a fost publicată nicăieri

Fotografia lui n-a fost publicată niciodată, nicăieri. N-avea de ce. Câteva povesti pe care mi le-a spus vor fi, se pare.

Etichete: ,
04/09/2010

Copac izolat pe lângă care trec oameni


Folosesc această fotografie făcută astă-vară la Vulcanii noroiosi (nu pare, nu?) ca să vă amintesc să votati arborii de pe blogul lui Dan.
P.S. Am si eu două fotografii acolo 😉

03/09/2010

Palmieri arabi la Shanghai

Pavilionul Arabiei Saudite, de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, se vede de la distantă. Cred că am mai povestit despre „grădinile” arabe. Folosesc această imagine a palmierilor transportati până în China ca să vă amintesc să votati concursul de arbori de pe blogul lui Dan.

02/09/2010

Picăturile

Fotografie făcută în luna iulie în judetul Gorj (dacă nu mă însel). Mă înşelasem. soim e mi-a atras atenţia că Picăturile astea sunt din judeţul Dolj.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită – recomandat celor care nu văd bine ce scrie pe indicatorul rutier

Vă arăt această fotografie pentru că-mi place (recunosc, numele localitătii îmi place la fel de mult ca peisajul sau chiar mai mult) si pentru a vă reaminti o provocare mai veche: aceea de a aduna fotografii cu nume de locuri. Ei?

02/09/2010

Un copac cu flori de leandru

Mai jos este o fotografie făcută pe insula Corfu, în vara anului 2009. O public cu plăcere, ca să vă amintesc să votati arborii sălbatici de pe blogul lui Dan.

Fotografie făcută la Arilas, pe Insula Corfu

01/09/2010

Arbore sălbatic printre zgârie nori

Fotografie făcută la Shanghai, peste drum de hoteul Four Seasons, în luna mai 2010

Îmi place această imagine. E de acolo. Putea participa la concursul de pe blogul lui Dan (vă invit să votati!), întrucât chiar pare sălbatic acest copăcel oarecum stingher printre atâtia zgârie nori. Nu?

Că tot insist cu asta, vă întreb: care credeti că sunt cele două fotografii cu care particip eu în concursul organizat de Dan?

01/09/2010

Livadă de măslini în Corfu

Fotografie făcută pe insula Corfu în vara anului 2009. Ce mult e de atunci!

Am dat o raită prin foldere cu fotografii. Prima oară, în urmă cu vreo săptămână, provocat de Dan. A doua oară, acum, pentru că vreau să vă spun, celor care nu stiati, că pe blogul lui se votează acum cea mai faină fotografie cu arbori sălbatici. Eu am votat deja si vă invit s-o faceti si voi. 

 

 

01/09/2010

Drum spre Cheile Oltetului

Foto făcută din masină, la sfârsitul lunii iulie, a.c.

Am făcut această fotografie într-o după-amiază de iulie, la intrarea în Baia de fier, judetul Gorj. Era o vreme ploioasă (vă amintiti ploile care parcă nu se mai opreau din luna lui Cuptor plouat?). Un sfert de oră mai târziu, eram tintuiti în loc de o răpăială teribilă.

Mi-a plăcut, în acest cadru, drumul de tară asfaltat (noul tip de drum de tară), tinerii cu care ne-am intersectat, gardurile de lemn care se încrucisează în imagine ca niste versuri si Cheile Oltetului care se întrevăd în zare.

 

30/08/2010

Rătăcind prin Grădina Botanică


Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil

Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.

Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.

29/08/2010

Patru pescărusi

I-am fotografiat în timp ce sorbeam un pahar cu vin, pe o terasă din Venus unde mâncasem probabil cea mai bună ciorbă de peste peste care am dat pe litoralul românesc. Se tot adunau pe balustrada aia. Mi-a plăcut cadrul în care apare si piticul bucătar. Usor kitsch imaginea, pot spune, dar foarte estivală!
P.S. Click pe foto dacă doriti o imagine mărită! Nu garantez aroma vinului, dar puteti încerca 😉

29/08/2010

Pusi pe jar

Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.

Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !

Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.

26/08/2010

Dl. Lică dezbrăcat

Da, Roxana l-a citit atât de bine pe dl. Lică încât, în fata ei a apărut străveziu. A privit prin el, cu ochiu-i de artist, l-a dezbrăcat de toate învelisurile, apoi l-a desenat asa cum l-a văzut printre PA-urile scrise până acum despre el.
Iată-l:
Desen de Roxana Soare. Mi l-a făcut cadou la Crăciunul trecut, am scris despre asta, dar cititorii mai noi ai acestui blog nu l-au văzut, iar cei cu vechime poate se vor bucura să-l revadă.
P.S. Clik pe foto pentru imagine mărită (merită! Eu l-am făcut mare-mare, l-am printat, l-am înrămat si l-am asternut pe un perete)!

NOTĂ. Mai jos, câteva dintre isprăvile domnului Lică.
Dorintă
Tăvita copilului de un an
Dl. Lică îsi vinde votul
Pensionarul cu ace
Dl. Lică, turist electoral
Dl. Lică sare gardul
Dl. Lică fată cu Burj Khalifa
Tratez rinichii cu reiki
Sticla de Borsec
Cea mai scumpă cafea din lume
When you kill a pig
Dl. Lică sforăie
Dl. Lică dă cu capul de tavan
Carcelul domnului Lică
Mafia lenjeriei intime
Dl. Lică în EVZ
Dl. Lică nu e niciodată singur

23/08/2010

Un popă avea un câine. Studiu de caz

pufi1

Pufi a trăit cu mult timp după ce bunicul îmi recita despre câinele popii, dar și el a fost iubit. N-a mâncat un os de pește. De mașină a murit. Foto: Radu Hera

Un popă-avea un câine.
El pe câine l-a iubit,
Dar, mâncând un os de peste,
Bietul câine a murit.

read more »

Etichete: , ,
18/08/2010

Un ochi râde, altul plânge

Click pe foto pt imagine si mai mare!


Cred că ăsta a fost un alt moment de gratie, dinaintea altei furtuni. Pfoa, ce ofertantă e furtuna! Parcă se prăvăleste norul nu asupra casutei amărâte, ci asupra seninului care râde, încă.

17/08/2010

Cerul înainte de furtună

Click pe foto pentru imagine mărită. Eu as face un poster 😉

Parcă totul se miscă în această fotografie, desi totul părea nemiscat în momentul de gratie pe care l-am suprins. La scurt timp după aceea, am simtit adierea de vânt, apoi vuietul vântului, apoi cerul s-a acoperit cu totul si a început să bubuie. A plouat frumos, cu spume.

NOTĂ. V-am prevenit: sunt fascinat de cer!

17/08/2010

Cer cu nori si cu cabluri

În concediul meu de 3.500 de kilometri prin România, de la care a trecut deja o vesnicie, m-am descoperit fascinat de cer. Am fotografiat cerul din tot soiul de locuri – si de fiecare dată era altfel.

Bucată de cer văzută pe dealurile comunei Mărgău. Se apropia o ploaie strasnică. Intersant e si cât de multe cabluri apar aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

16/08/2010

Clădire din Cluj

M-am plimbat câteva ore prin Cluj. Consider că centrul orasului, un pic renovat, e un target turistic necesar. Am făcut câteva fotografii. Mi-a atras atentia o clădire, la un colt de stradă. Cea de mai jos. Nu stiu nimic despre ea, dar mi-ar plăcea să aflu.

M-am oprit din mers si am fotografiat. Pentru că m-a izbit imaginea balconului. Cred că nu e foarte confortabil înăuntru, dar câte povesti îti poti imagina!
Click pe foto pentru imagin(ati)e mărită! 😉

15/08/2010

Satul-iarmaroc de pe E60

Prin urmare, depăsirea e interzisă în această zonă, deci în toată localitate. E firesc, doar trebuie protejati si târgovetii si clientii lor, nu? (Click pe foto pentru o imagine mărită!). Foto: Călin Hera

Pe drumul dintre Huedin şi Cluj-Napoca se află o localitate aparte. Celor care idealizează Ardealul, le amintesc: ne aflăm în inima Ardealului. Vorbim despre Izvorul Crişului, localitate care oferă o priveliste unică: pe ambele părti ale drumului E60, care o străbate, se află tarabe acoperite unde se vând tot felul de prostii (de la cosuri din nuiele si jucării de plastic la mături, morişti, mingi de pluş, produse de „artizanat”. Am pus ghilimele, întrucât oferta e de un prost gust desăvârşit.

Dar nu prostul gust sare în ochi, în primul rând, ci faptul că localitatea cu pricina pare un nesfârşit iarmaroc, probabil cel mai lung din tară. Accentuez: iarmarocul se întinde fix de la intrarea în localitate si până la iesirea din ea.

Fotografie din masină – nu mă întrebati cum am făcut-o! (Click pe foto pentru imagine mărită). Foto: Călin Hera

Ce e ăla un iarmaroc

Am căutat în Dex ce înseamnă anume cuvântul iarmaroc. Am aflat că e „târg ţinut la date fixe, bâlci”. Definiţia mi se pare că reflectă din plin situaţia de pe teren. E bâlci, si e la date fixe: 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an – 366 în cazul anilor bisecţi!

Presupun că toată povestea are vreun rost economic, că oamenii ăia fac vreo afacere, că doar n-ar sta cu tarabele deschise non-top doar de amorul artei (scuze pentru cuvântul „artă”!).

UPDATE.

Oare şi acum, adică trei ani mai târziu, tot aşa e?

15/08/2010

Bricul Mircea la Ziua Marinei

Am primit o fotografie (via amica mea, Feri), din care am decupat bricul Mircea. Am amintiri frumoase cu acest vas, pe care ar trebui să vi le povestesc. Până atunci, iată fotografia.

O navă ca o poveste de peste mări si tări. Chiar si pentru aceia care nu iubesc marea mai mult decât, să zicem, muntele. (Click pe foto pentru imagine mărită!)