Vă prezint, mai jos, Sonetul XLIX, în traducerea aceluiaş prieten (aştept cu nerăbdare comentariile voastre).
SHAKESPEARE – Sonet XLIX
Against that time, if ever that time come,
When I shall see thee frown on my defects,
When as thy love hath cast his utmost sum,
Called to that audit by advis’d respects;
Against that time when thou shalt strangely pass,
And scarcely greet me with that sun, thine eye,
When love, converted from the thing it was,
Shall reasons find of settled gravity;
Against that time do I ensconce me here,
Within the knowledge of mine own desert,
And this my hand, against my self uprear,
To guard the lawful reasons on thy part:
To leave poor me thou hast the strength of laws,
Since why to love I can allege no cause.
‘Mpotriva acelei vremi, dacă-a venit,
Când doar defecte-ţi voi fi arătat,
Iubirea ta ce se va fi sfârşit,
Cu toate argumentele-anchetat;
‘Mpotriva acelei vremi, trecând străină,
De tine, eu abia privit, din toate,
Când dragostea, chemată să devină,
Îşi caută prilej de sobrietate.
‘Mpotriva acelei vremi, m-oi apăra,
Încustăpânit de însuşi al meu vid,
Dar mâna, totuşi, împotriva mea,
Îţi-va ocroti legitimul motiv:
Mă părăseşte, stă-n puterea ta,
Iubirii dacă nu-i ofer şi altceva.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 