Dimineaţa e ca un copil care se dă pe leagăn, în parc. Ridic un colţ de perdea şi văd mersul prichindelului, încă nesigur, şi-mi amintesc cum, parcă ieri fiind, copilul meu, care e mare, învăţa mersul. Apoi, mai departe, în timp, o altă făptură mică, aflată la început de drum, eu, descoperea lumea zgrumţuroasă, înfulecând, cu lopăţica, din nisipul în care îşi împleticise paşii. Ziua e, încă, înainte de amiază şi multe s-au făcut deja, dar şi mai multe se vor mai putea face, cu încăpăţânare.
Paşi de copil
12 Responses to “Paşi de copil”
-
-
Am citit reportajele de pe bloguri. Regret ca n-am participat; a fost prima data cand am fost invitat. Sa aveti bucurii!
ApreciazăApreciază
-
-
-
Da, se poate face o bună similitudine între viaţă şi cursul unei zile. O propunere interesantă.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 