De la Baleia la Pietrele (6)

Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4
Episodul 5

Au ajuns la cabană după ce se întunecase bine, poate spre miezul nopţii. Nimeni nu dormea. Nea Imbre, un salvamontist cu experienţă, făcuse ture-ture pe drumul spre Galeşu, doar-doar o da de rătăciţi. Tatăl copilului, care realizase grozăvia pusă la cale abia jos, în oraş, era alb.

Copilul nu-şi mai aminteşte nici cracii lu’ tanti Florica. Îşi mai aduce aminte doar senzaţia de ceai fierbinte şi senzaţia de a sări în braţele tatălui său. În noapte aceea a dormit butuc, în timp ce butuci groşi de brad trosneau în sobă. A visat, toată noaptea şi multe nopţi după aceea, cărări nesfârşite, reale sau ghicite.

A aflat abia mulţi ani după aceea că nea Imbre i-ar fi trosnit pe Velicu şi pe Fara, pentru necugetare. Întâmplarea, care n-ar fi fost posibilă fără nebunia frumoasă a celor doi, apare acum ca un ritual iniţiatic. Puştiul de atunci s-a îmbolnăvit de munte iremediabil. Adeseori spune că Munţii Retezat îi sunt un fel de acasă anume. (Dar să nu întrebaţi genunchii lui nimic…)

Acum ar mai putea bea un ceai fierbinte, din rugi de zmeură (fie, şi cu rom!), doar puştiul de atunci şi Velicu. Şi ar putea să-şi aducă aminte de întâmplarea de atunci şi de ceilalţi eroi ai acestei poveşti, şi ar putea să bea chiar şi o palincă în memoria lor. Şi cred că va trebui s-o şi facă!

7 Responses to “De la Baleia la Pietrele (6)”

  1. Bine ca sa terminat cu bine:),ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti.Coincidenta face ca la ultimele iesiri in Retezat sa-l prind pe Velicu de serviciu la Salvamont si asa mi-as dori ca si el sa citeasca acest minunat serial.Daca nu reusesti sa vii „acasa” pt.a „bea palinca” cu el,sper ca la urmatoarea iesire sa o beau eu (o sa aflu cand pica iar tura lui):)

    Apreciază

  2. Asa patesc pustii dusi pe munte de mici.
    Nu intrebam genunchii (si asa nu raspund) dar speram sa le fie bine!

    Miroase acum blogul a ceai de rugi de zmeura, ce parfum proaspat!

    Apreciază

  3. @romeo: E ciudat, dar cred ca n-am discutat niciodată cu el despre asta. Sunt sigur că are o versiune mai bună, în orice caz, văzută cu alti ochi.

    Apreciază

  4. Ridic şi eu un pahar de vin fiert în cinstea lor 😉

    Apreciază

  5. @LeP: Nu voi conteni să-i multumesc tatalui meu pentru că m-a dus pe munte, aproape că m-a obligat, la început. Si, da, am avut norocul să cunosc câtiva oameni extraordinari pe munte: Fara, Pif, Velicu, Imbre, fratii Mărcus, Nelu Schiau si ceilalti.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: