În acest sfârşit de săptămână facem prima ieşire mai serioasă pe munte, cu Şcoala de Ghizi. În Bucegi. Urcăm, coborâm, urcăm, coborâm. E frumos, e o zi de decembrie perfectă, nu-s nici noroaie, nici zăpadă de nerăzbătut. Înnoptăm la cabana Scropoasa. Dormim doar trei ore, după navete de bere. Facem jocuri de cabană. Ne distrăm fain.
Ajung acasă pe înserat şi mă culc pe nemâncate. Dorm 12 ore, neîntors. Intru la curs după prof. Mă aşez la două bănci de Marco. Pare mai fresh decât mine, deşi a tras la fel ca mine pe coclauri, în ultimele două zile. Se tot chinuie să-mi zică ceva. Într-un târziu, ne înţelegem:
– Ai auzit de Timişoara?, mă întreabă.
– Nu, ce să aud?
Profu’ se postează între noi şi stă aşa vreo jumătate de oră. Marco mai apucă să-mi spună doar atât:
– A început.
Era dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989. Sfertul de oră care a urmat, până la pauză, a fost probabil cel mai lung din viaţa mea. Ştiam ce vrea să-mi spună, dar voiam să confirme că despre asta e vorba şi să-mi dea amănunte.
1989. A început
22 comentarii to “1989. A început”
-
Călin, bine te-am regăsit, m-am mutat şi eu pe wordpress… Sper ca de acum încolo să nu mai fie probleme tehnice legate de accesul pe blog sau de postarea comentariilor – http://lisandrulisandru.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
-
-
@crislis: Mă bucur că voi putea veni mai des la tine. Îmi pare rău că n-a „ţinut”…
ApreciazăApreciază
-
-
Atunci m-am întors de la sat în 17 seara, astfel că am putut prinde din plin evenimentele. Chiar declanşarea lor, mi-a scăpat, dar am aflat rapid cam cum au decurs lucrurile…
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
N-am „petrecut” de revoluţie în Bucureşti astfel că toate evenimentele le stiu de la televizor. În Ploieşti, în afara de faptul că a fugit primarul nu se ştie unde, lumea s-a adunat in „piaţa albă” şi cam atât…ce nu ştiaţi ca şi Ploieştiul are o piaţă albă ? hehe – de la pavajul de marmură din faţa prefecturii şi primăriei i se trage numele.
Ah, amatorii de senzatii tari au luat trenul sau autobuzul spre Bucureşti pentru a ajuta la desavarsirea luptei anticomuniste…parca asa i se spunea, nu ?!
E interesanta starea de spirit a celor care s-au aflat in Bucureşti in acele zile de haos. Si mai cu seama este interesant ca ti-ai notat impresii din acele clipe fiindca altfel mi se pare dificil de transmis sentimente si senzatii pe care intre timp le privesti cu alti ochi.Sunt curioasa un pic unde ati ajuns voi in acele zile…Televiziune ? pe baricada la Universitate ? Dar, asteptam sa ne povestesti…
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 