Domnului Lică i-au dat lacrimile, de-aia a ieşit să fumeze ceva, el, nefumătorul. Perceput mai degrabă ca un singuratic, după nefericitul divorţ, dl. Lică a primit cu entuziasm invitaţia la aniversarea de un an a micuţei lui nepoate. S-a strâmbat toată seară la ea, încercând s-o facă să radă. Era caraghios, dar nu-i păsa. Apoi a venit momentul tăviţei. Nepoţica a ales, în ordine: un stiloul, o cărticică şi o perie de păr. Atunci a simţit dl. Lică ochi umezi şi a ieşit un pic. Poate de emoţie, poate fiindcă habar n-avea ce a ales el, când i-a venit rândul. Sau poate fiindcă nici nu a fost pus în situaţia de a alege.
22/11/2009
Clasamentul mireselor
În atentia arbitrilor: aveti aici PA-urile din etapa Mireselor. Vă astept voturile până luni, 13.00, la ticorosu@yahoo.com.
Vă reamintesc: aveti dreptul la 10 voturi pe care să le împărtiti (pe toate!) la cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri.
Vă multumesc.
Clasament etapa Miresei
1. Ultima zvâcnire Călin 16/5
2. Plutire albă Teodora 12/6
3. Mireasa din PA – vers LordDIf 10/5
4. vis de nuntă ajnanina 9/3
5-6. Zi de zi gabi, Vers nuptial Mariana 7/4
Au mai primit voturi:
O treabă de pitici Maria, Regăsire* LePetitPrince 4/2
Ana celor 1.000 de zile Dan 3/2
Te-ai rătăcit Amrita 2/2
Ruga starsgates 2/1
Confuz Simion Cristian, Pa în fugă de Bach cristian, Mireasa pe fugă A.Dama 1/1
Au mai participat:
Zidul despărtitor* LePetitPrince, Poate în ceasul 3000 shanta4uall, Nunțial** Leo, Cosmar* Mariana
IMPORTANT.
1. Au fost opt arbitri: Leo, Mariana, starsgates, Dan, LordDIf, A.Dama, gabi si Călin. Le multumesc frumos.
2. Felicitări! Au fost foarte multe PA-uri excelente!
NOTĂ.
Fiecare participant primeste un bonus de 1p în clasamentul general, chiar dacă a scris mai multe PA-uri (*) sau după deadline (**).
Autorii mai multor PA-uri primesc, în clasamentul general, puncte corespunzătoare celui mai bine plasat PA în clasamentul de etapă.
OBSERVATIE PERSONALĂ.
Mi-a plăcut enorm „Plutirea albă” a Teodorei, consider că a fost PA-ul rundei, prin prospetime si poezie. De asemenea, m-a lovit în cosul pieptului „Treaba de pitici” a Mariei – o abordare originală; foarte reusit text! Mi-au plăcut mult versurile Marianei si ale lui LordDIf. În fine, salut întoarcerea ajnaninei si intrarea în familia PA a A.Damei (astept pahicritici!), Amritei (text interesant – motivul pentru care i-am acordat un singur vot este acela că a depăsit multicel cele 500 de semne…) si a lui shanta4uall.
Iată acum
clasament general
1. Leo 27p
2. Călin 24p
3. gabi 23p
4. Teodora 15p
5-6. LePetitPrince, Paul Gabor 14p
7-8. LordD’If, cell61 12p
9. Mariana 9p
10.11. starsgates, Ioana 6p
12-14. cristian, Dan, Simion Cristian 5p
15. Mikal Eon 4p
16-18. shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p
22/11/2009
PAursuleţul de pluş
Fotografia de astăzi am primit-o de la Leo, al cărui blog tot nu-l pot accesa, nu stiu de ce. Până la urmă voi reusi. Deocamdată, vă anunt că noua etapă, a Ursuleţului de pluş, se încheie marti, 23.00. Vă astept PA-urile aici, ca de obicei. Baftă!
Farmecul copilăriei starsgates
Unii spun că diamantele sunt prietenii cei mai buni ai fetelor. Nu pot să-i contrazic, probabil multe fete gândesc aşa, inclusiv eu, dar parcă atunci când văd un ursuleţ de pluş mi se înmoaie inima şi-mi vine să-l strâng în braţe şi să nu-i mai dau drumul.
Simt tot farmecul copilăriei adunat în jucăria asta nostimă. Sigur că nu voi considera niciodată un ursuleţ de pluş, un lucru de prisos în casă.
Scluptură în nori Maria
– Tati, tu ştii să scluptezi în nori? mă întreabă Andrada cu ochi rugători.
– Să sculptezi vrei să zici, repet tuşind a surpriză.
– Da, să scluptezi. Vreau să scluptez un ursuleţ de pluş în norul ăla. Şi-mi arată cu degetul spre cer.
Abia are trei ani, bătrâne, şi-i prea devreme pentru astfel de episoade. Şi pentru mine, şi pentru ea. Şi ce ştiu eu despre sculptură? Ah, bătrâne, ce idee năstruşnică! Hai, scoate-mă din asta, vrei?
Mă vede încurcat, aşa că îmi explică zâmbind, cu un soi de simpatie care mă anulează:
– E pentru Tudor. Mami mi-a zis că vine până de Crăciun. Zi, tati, ştii să scluptezi?
Asteptari cristian
-Stau rezemat, retezat, pe perna asta de ani de zile, de cand Iolanda a plecat de acasa. Mi-a furat-o baiatul ala imberb, lung, cu ochelari. Iar ea, nerecunoscatoarea, s-a dus intre bratele lui uitand intr-o clipita noptile de intuneric vascos si negru, cand numai in imbratisarea mea isi putea gasi linistea…
Se aude o sonerie, apoi o usa trantita, voci amestecate…
-Mami, mami, asa-i ca el e Bobo ?
-Da, el e, spuse Iolanda zambind.
-Bobo, vrei sa vii cu noi, intreba fetita?
Atunci Bobo a inceput sa zambeasca uitand intunericul…
Generaţia de pluş Simion Cristian
Copii cred că generaţia noastră este o generaţie de pluş! Cred că noua nu ne lipseşte nimic… şi totuşi ne lipseşte ceva! Ne lipseşte esenţialul: prietenia. Ar trebui să ne dezvăluim gândurile acum când încă mai putem. Cât timp un copil rău nu ne trage de mustaţi. Vrem să fim cu cineva cu care să ne înţelegem reciproc! Asta vrem! Zâmbetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni! Dar, nu toţi prietenii sunt buni…
Amintiri din copilăria ei cell61
Camera ei e neschimbată. Pătuţul e făcut, iar ursuleţul de pluş stă rezemat cuminte de pernuţa ei preferată. Pe unul dintre pereţi încă mai e desenul abstract trasat pe la 2 ani. Doar o mâzgălitură pentru adulţi, care nu reuşesc decât rar să pătrundă înţelesurile lucrurilor făcute cu atâta seriozitate de cei mici. Adesea, pătrund tiptil în cameră şi mă aşez pe pat. În linişte, închid ochii şi o văd venind cu braţele întinse spre mine, râzând cu tot sufletul ei de copil. Ce repede trecură anii…
Dor de copilărie Mariana
„Of! Ştiu! Ştiu că mă aştepţi cu zâmbete de pluş…Încă un pic…mă cam împletucesc în papucii moi de casă…Of! Şi ochelarii..unde mi i-am pus?! Doar n-or fi pe nas, ca-n poezie…Nu, nu-s acolo, că-s în mână…Şi mâna asta ce mai tremură!!!…O fi nerăbdarea să te atingă?…Mai aşteaptă un picuţ că vin acuşica.”…spune tremurând, nu fetiţa de alaltăieri, ci…străbunica…
Pacea de la căpătâiul micului om Teodora
A petrecut prima noapte în coşul de jucării, înghesuit de o duzină de musculoşi înarmaţi până-n dinţi, cu feţele ascunse sub căşti hidoase, dinadins făcute să înspăimânte. N-a închis un ochi, de teama acelor bestii lipsite de minte şi suflet. A doua zi, însă, a reuşit să cucerească inima băieţelului cu ochi căprui. A fost târât de colo, colo, oriunde puştiul, împleticit, voia să ajungă, a fost smotocit, tras de urechi, nasul i-a fost muşcat… dar au devenit prieteni. Din acea seară a dormit alături de patul copilului, cu grijă spijinit de o pernă moale, întotdeauna cu faţa spre micul om. Un zâmbet fericit i s-a desenat pe faţă, şi nu l-a mai părăsit niciodată.
Căutare de Pluş Mariana
L-aţi văzut cumva pe Pluş
Cel cu zâmbet de ghiduş?
Îl tot cat de-o vreme bună
Şi prin stele şi pe lună,
Dar el stă pitit şi tace…
Nu vrea să-l găsesc, şi pace!
Crede că-l culc pe-o căpşună
Iar el vrea să se mai joace…
…şi căpşuna nu-i prea place…
– Tare-aş vrea vreo două mure!
spune ursuleţul trist…
Ia să m-ascund în pădure!
Silentium Leo
În camera prost luminată domnea o dezordine desăvârşită. Mă invitase să văd manuscrisele religioase despre care-mi povestise la ultima noastră întâlnire.
Se avântă înăuntru, învolburând cu haina largă aerul stătut. O linişte stranie umplea spaţiul. Într-un colţ, singurul neatins de harababura generală, un urs galben îşi odihnea capul pe o pernă, într-un pătuţ de copil.
Îmi făcu semn să mă apropii. Apoi, cu arătătorul pe buze, îmi şopti abia, arătând spre pat :
– Ssst, încet, că doarme !
Culpă Leo
– Cine a mâncat toate prăjiturile ?
– Tot ursul !
De la o vreme, ursul galben se ţinea de ghiduşii. A pătat faţa de masă cu acuarele, a spart vaza albastră, ba chiar a pus apă în tubul de pastă de dinţi !
– Tare obraznic ursul ăsta ! Ema, cum zici tu să-l pedepsim ?
Fetiţa abia şopti, posomorâtă :
– Să-l punem să resolve probleme de matematică din culegere…
Acum, ursul se odihneşte şi vinovatul îşi ispăşeşte cuminte pedeapsa.
Nostalgie şi împlinire Mariana
Era tare băieţoasă! În toate cele… Odată şi-a rupt mâna la fotbal, că, deh, mingea aceea era prea grea, venită glonţ din şutul lui Petre, drept în mâna ei.
Totuşi ceva îi trăda feminitatea, încă de micuţă. O imita pe mama ei, ca o umbră de pluş. Când o punea mami pe surioara ei la culcare, îl punea şi ea pe Martinică…
De când a plecat , Martinică o tot aşteaptă…Şi o să aştepte mult şi bine…
Azi, de mână cu David şi în braţe cu Nadine, ciocăneşte la uşa casei părinteşti…
Martinică tresare de fiecare dată şi surâde, apoi se preface că doarme…
Nu vreau alta jucarie LePetitPrince
Ursuletul meu de plus
Zice ca sunt jucaus
Ca mereu il scol din somn
Cand el sforaie molcom
N-are liniste si pace-
zice ca sta ca pe ace.
Ursuletul meu de plus
Nu vrea sa faca nici dus
Vrea sa fuga in padure
(Cred ca-i miroase a mure)
Eu de vanator ii spun-
el vrea apa si sapun.
Asa cum e somnoros
Dificil si mofturos
L-as alege dintr-o mie
Nu vreau alta jucarie!
PA-SF Dan
Jurnal de bord, ziua 398.12
am reuşit în sfârşit să remediem defecţiunea de la motorul 6, pierderi 2U;
raportul comandoului aflat la sol e îngrijorător, pierdut alţi 20U;
sper să ajungem totuşi în timp util, Salvarea trebuie sa se producă în coordonatele stabilite: U2U va fi recuperată!
…indescifrabil…
fragment din mesajul interceptat recent, transmis către Bază de comandantul navei venite să elibereze prinţesa moştenitoare a R.U.P, ostatică pe planeta bipezilor războinici ~ decodare aproximativă
Gând pufos Călin
Deci, nu-s într-o ureche. În schimb, sunt moale şi pufos. Uneori râd (am zâmbet nepereche). Când dorm, visez frumos. Când dorm în braţe, zic. Visez că mă ridic şi-apoi dansez, în gând. Şi vă sărut, pe rând.
Lacrimi de dor LordDIf
Tanti Ludmila trebăluia de zor prin cameră. Zărind ursuletul de plus cu nas rosu si esarfă portocalie odihnind cuminte pe pernută se opri, asezandu-se la marginea patului. Mângâie cu drag locul gol din spatele acestuia, lăsând sa-i scape un oftat: Cine-i va mai spune povestea de seară acolo printre straini fetitei mele dragi?
Lacrimi calde îi umplura ochii, oglindind în ele dorul de copilul ce alerga prin gradină fluturi pictati în culorile curcubeului.
Urs nehotarat Paul Gabor
Eu am sa fiu nesupus. Si alb. Voi dormi pe gheata si-mi voi croi visele din fulgi de aurora boreala. Nu stiu daca lista mea de idealuri va fi pusa la dosar, dar am sa trec din cand in cand prin casele voastre sa va pun o oglinda sub nari. Pana atunci, iubiti-va… Si dati-mi o tulpina de bambus, va rog.
PUBLICAT DUPĂ DEADLINE. NEELIGIBIL PENTRU CLASAMENTUL DE ETAPĂ, DAR ADUCĂTOR DE 1p ÎN CLASAMENTUL GENERAL
Fetita ce mergea mereu… zbordefluturee
Fetita ce mergea mereu pe acelasi drum spre casa, iarasi se opri in fata vitrinei.
Ana era numele ei si prietenul ei din vitrina, Ursuletul de Plus, deja stia acest lucru.
De cate ori venea de la scoala, stateau de vorba. Ii povesea despre copii rai care radeau de ea ca nu putea fi ca si ei. Ca nu avea decat o mana …. Si cu ea nu putea scrie ca si ceilalti, nu se putea juca…Iar lacrimile din ochii Anei nu ii vedea decat prietenul ei de plus, care o privea cu drag si o asculta cu atentie de fiecare data.
Azi Anei i se paruse ca vede o lacrima pe obrazul de plus…
21/11/2009
dimensiunea a patra iubirea
te iubesc cu auzul
ca într-o călătorie eu aici tu pe scaunul din dreapta
aud sunetul privirii tale ca un lac de dimineaţă în munţi
te iubesc cu mirosul
ca o floare a soarelui însetată de cer
ca o briză a mării cu obrajii bronzaţi cu nisip pe glezne
te iubesc cu pipăitul
ca linia vieţii din palma aşezată pe sâni coborând uşor
aşa cum se desprinde ziua de noapte pe dig
te iubesc cu văzul
ca într-un dans rotund pe un inel
cu rochia albastră cu rochia albă cu rochia mov cu rochia lăsată pe scaun
te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri
e ceea ce contează ceea ce vine ceea ce e
dimensiunea a patra iubirea
ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame
21/11/2009
The Land of Choice
La două săptămâni după ce a vizitat România, englezul Hans a fost întrebat cum e pe acolo. Înainte de a răspunde a mai cerut un pahar cu bere. A sorbit apoi, prelung. Şi-a şters spuma de pe barbă (de când cu aventurile mongo-ruse nu şi-a mai arătat obrazul dezvelit) şi a spus, cu accentul lui de Nottingham:
– E o ţară frumoasă. E atât de frumoasă, că te fură până şi peisajul.
20/11/2009
Tehnici de civilizare
Să fie rândurile lui Andi Bob manifestul pe care să-l purtăm mai departe!
19/11/2009
Palinkul fără palincă
– Deşteaptă-te, române!, le spune grecul. Şi marea s-a trezit!
Eugen şi Petre stau pe gânduri. E o zi incertă, în oraşul cu multe palate, acolo unde i-a purtat turul brownian al României. Iar portofelul le e gol.
– Fac apel la voi, personaje ale unei poveşti pe care am inventat-o, se aude.
– E doar o reclamă la hârtie igienică, mormăie vagabondul purpuriu, eternul boem din Celula 61.
19/11/2009
300
Nu mă refer la film, dar celor care au venit aici căutând filmul cu pricina le arăt trailerul.
Mă refer la pozitia în Zelist pe care o ocupă acum acest blog. Nu, n-am devenit obsedat de acest lucru, nu sunt Zelistoolic, nici măcar nu mă laud. Dar mi-a sărit în ochi cifra asta, na!.
P.S. Club 1.000 merge mai departe ;). Are 8 membri, deocamdată:
Bloguresti
Cristian Boerean
Daniela
Gabi
Liviu
Niggeri din Visoi
Verzi si uscate
Eu însumi
19/11/2009
Clasamentul maimutelor
Asadar, s-a desavârsit si etapa maimutelor. Viata merge înainte. Ca să ne despărtim cum se cuvine de dânsele, astept voturile voastre (scriitori de PA-uri sau nu), pe adresa ticorosu@yahoo.com, până vineri, 12.00.
PA-urile de jurizat sunt aici.
PS1. Vă reamintesc: arbitru poate fi oricine citeste PA-urile si doreste să îmi spună care i-au plăcut mai mult. A spune = a acorda 10 voturi, în total, unui număr de cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri.
PS2. M-ar bucura foarte mult (ar fi foarte utile) si (pahi)critici ale PA-urilor din concurs.
PS3. A început deja o nouă etapă!
UPDATE.
Clasament etapă
1. De ce râzi? Gabi 12/5
2. Monkey bun* Paul Gabor 8/3
3. Mărimea nu contează Călin 7/3
4. Replică* Leo 7/2
5. Acceptare* Leo 5/2
Au mai primit voturi:
Evoluţie inversă LePetitPrince, Kiss* Paul Gabor 3/2
Redevenire Mariana, Copii perfecte cell61, Împărţeli* Paul Gabor, Gând pocnit de-o portocală starsgates, Transoceanic* Paul Gabor 2/1
Greva cristian, Frauda-m-aş şi n-am cui Marius Ola, Recreere şi re-creere Mariana 1/1
Mai primesc 1p în clasamentul general, autorii:
Teodora Rudele mele din provincie, Dan Nepotrivire, Paul Gabor* Pe pernă, Paul Gabor* Niţică ranchiună
* Autorul mai multor PA-uri într-o etapă este punctat în clasamentul general pentru un singur PA, respectiv pentru acela mai bine plasat în clasamentul de etapă.
NOTĂ.
3/2 înseamnă că PA-ul cu pricina a primit în total 3 voturi de la 2 arbitri.
clasament general
1. Leo 26p
2. gabi 21p
3. Călin16p
4. Paul Gabor 14p
5. LePetitPrince 13p
6. cell61 12p,
7. Teodora 9p
8-9. Mariana, LordD’If 7p
10. Ioana 6p,
11. starsgates 5p,
12-15. cristian, Dan, Simion Cristian, Mikal Eon 4p
16. Maria Postu 1p
19/11/2009
Mireasa din PA
Era după-amiază când am făcut această fotografie. Eram pe malul celălalt al lacului de lângă Mănăstirea Dragomirna. Am un zoom bunicel. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Foto: Călin Hera
Înainte de a vă spune ceva despre fotografia următoare, vă fac o mărturisire: am vrut să propun o temă electorală (am multe fotografii relativ faine cu bannere si afise electorale). Am zis însă că e mai bine să ignorăm, aici, aceste realităti. Dacă, însă veti fi mai multi care-mi veti spune că e bine să abordăm si acest subiect, vom merge cu două PAfototeme în paralel.
Deocamdată, însă, ne jucăm cu mireasa pe care am fotografiat-o pe pajistea mănăstirii Dragomirna, în luna august a acestui an. Vă astept să postati PA-uri (texte de aproximativ 500 de semne) inspirate de această fotografie aici, până cel târziu duminică, 13.00. Baftă!
read more »
18/11/2009
Cum naste greva de la metrou poze vii
Statie de tramvai (34) din intersectia Mihai Bravu. Oarecum plină
Da, de când cu explozia gripei porcine, merg mai mult cu masina decât cu metroul. Iar de când cu greva de la metrou (da, am aflat că s-a încheiat!), cu atât mai mult. Azi dimineata am zis că, dacă tot petrec mai mult timp în trafic, să fac niste fotografii. Că tot e campanie electorală, deci pot fi poze istorice. Vă arăt doar una, am pus mai multe dincolo, dacă e cineva interesat.
Intersectia Rond Baba Novac, unde flutură în vânt mai toti candidatii
18/11/2009
Persoană fizică autorizată
Era o după-amiază mohorâtă, de noiembrie. Ai fi zis că e apă deasupra oraşului, o apă ca trecută prin cenuşă. După ce a îmbrăcat geaca de piele, domnul Lică şi-a agăţat umbrela de încheietura mâinii, de parcă ar fi fost o brăţară cu prelungire, şi a ieşit să înfrunte Oraşul. N-a ajuns mai departe decât la restuarantul Florinela, ridicat în locul gheretei de la fosta Fabrică de Ace. După a doua bere, a devenit romantic. „Aş face sex cu o persoană fizică autorizată”, şi-a zis, apoi a format un număr de telefon.
17/11/2009
Andrieş: „Cei cu care cânt sunt prieteni foarte buni de-ai mei”
Am găsit un interviu (în două părti) foarte frumos cu Alexandru Andries pe Mixul de cultură.
Am retinut ideea pe care am pus-o în titlu: că Andries este prieten foarte bun cu cei cu care cântă. Asta se vede. Si asta e ceva foarte foarte important.
Îmi place să cred că si grupul nostru, al celor atrasi de farmecul irezistibil al PA-ului suntem, cumva, prieteni. Pentru că numai împreună putem reusi.
17/11/2009
Cum definim frumusetea?
Am ascultat ieri dimineata la Radio Guerillapovestea unui site-club în care poti deveni membru numai după ce trimiti o fotografie si câteva date personale generale si doar dacă obtii votul majoritătii membrilor clubului. E un club al frumosilor. Acum, s-au numărat si au ajuns la concluzia că femeile cele mai frumoase sunt norvegience si bărbatii cei mai frumosi sunt suedezi.
Nu cred că am cunoscut prea multe norvegience, deci nu mă pot pronunta.
Din mica si neînsemnata mea experientă de viată, densitatea cea mai mare de femei frumoase e în Tiraspol. Am fost pe acolo prin 1993 (?) cu Sorin Stanciu si spun, cu mâna pe inimă, că străzile erau populate, obsesiv, cu fotomodele. Multe ore am dat naibii războiul si cazacii de pe străzi, multumindu-mă să privesc, ca prostu’.
Cât despre bărbati, se pare că prin Grecia ar fi cei mai frumosi.
Discutia se poate prelungi la nesfârsit. Cred că fiecare are câteun clasament personal. Dar argumentele?
Ce ne face să spunem despre un om că e frumos? Ce face dintr-un om să fie frumos? Care e cel mai frumos om pe care îl stiti?
P.S. Nu stiu ce m-a apucat, dar dacă tot am aruncat această mănusă (drăgălasă), vă rog s-o ridicati.
UPDATE.
Am adăugat linkul site-clubului cu pricina, gratie giuliei szavo. Dacă sunteti curiosi, încercati să vă înscrieti ;)!
17/11/2009
Povestea lui Somn Uşor
Într-o zi, Somn Uşor se plimba pe stradă. Şi s-a plimbat el aşa până s-a făcut seară, apoi noapte de-a binelea. „Aoleu, am nişte treabă de făcut!”, şi-a zis, şi a intrat repede într-un bloc cu zece etaje.
A urcat în lift, a apăsat pe un buton, la nimereală, a stat cuminte până când liftul s-a oprit, a ieşit din lift şi a intrat pe prima uşă care i-a ieşit în cale. (Fiind Somn Uşor, deci un fel de Zână Băiat, putea să meargă peste tot, fără să fie văzut şi fără să fie nevoie să sune la uşă.)
read more »
16/11/2009
Loc de dat cu linku’
Am aflat de la Achilianu că Zelist a operat niste modificări în ceea ce priveste calculul clasamentului săptămânal. N-am înteles eu prea multe, fireste. Dacă nu mă însel rău, e de bine dacă te insinuezi cumva prin blogrolluri bine cotate si dacă iti sunt linkuite articole (si nu doar blogul). Dacă am înteles gresit, certati-mă!
Iau în calcul ideea că am înteles bine (sic!). Asa că vă propun un experiment: aduceti aici, la comentarii, un link către orice articol doriti, aflat pe blogul vostru. Lângă link asezati si titlul cu pricina. Peste două zile, să zicem, voi posta toate aceste linkuri, încercând să încheg o poveste cu cuvinte date (titlurile voastre). Dacă am înteles bine chestia cu punctajele din Zelist, asta ar putea să vă aducă niste puncte. Dacă n-am înteles bine, măcar o să ne distrăm.
P.S. Oricum, mi-am propus ca atunci când dau link către voi, de exemplu către autorul unui PA, să pun în link fix PA-ul, dacă l-ati postat la voi, sau – de nu – ultimul articol pe care l-ati postat. Sunt curios dacă e vreun folos. Că efort prea mare nu-i.
16/11/2009
PArhitectura unui clasament
Salut!
Arbitrii acestei runde sunt rugati să-si trimită voturile (fiecare are 10 voturi de împărtit la cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri) la ticorosu@yahoo.com până marti, 13.00.
PA-urile de jurizat sunt aici. M-am gândit la un experiment: dati sfară-n tară si chemati la jurizare cititori ai blogurilor voastre. M-as bucura să avem foaaarte multi arbitri (desi mi-ar face viata grea…)!
Mai jos voi publica, după atente calcule si socoteli, clasamentul acestei etape si clasamentul general al acestui concurs extramegasuperarhi.
P.S. Vă reamintesc: aici găsiti detalii despre deznodământul etapei cu flăcările.
UPDATE.
Amănuntele, clasamentel, observatiile
Am primit voturi de la 7 arbitri: Mariana, giulia szavo, gabi, cell61, LordDIf, Leo & myself. Am un grafic teribil în fata, scris cu pixul. Pe pix scrie Vodafone. Fac această mentiune pentru că m-am hotărât să obtin reclamă plătită pe acest blog. Deocamdată, rămân cu reclama mascată.
Destul suspans?
OK.
Iată
clasamentul de etapă al PArhitecturii
1. Casa dintre ziduri Leo 11/5
2. Speranta gabi 9/4
3. Gardul de la început Călin 8/5
4. Secretul LordDIf 8/4
5-7. Acasa mea Mariana, Piatra cristian, Fiasco Dan 5/3
Au mai primit voturi si vor puncta (1p) în clasamentul general:
Prezicere* Leo 4/3
Catel cell61 4/2
O casă la umbră Teodora, Alee Simion Cristian 3/2
Casuta de pe asfalt* LePetitPrince, Dorinta starsgates 2/2
Copilul si cutiuta* LePetitPrince 1/1
*Autorii mai multor PA-uri punctează în clasamentul general corespunzător PA-ului celui mai bine clasat în clasamentul de etapă
clasament general
1. Leo 23p
2. gabi 13p
3. LePetitPrince 12p
4-5. cell61, Călin11p
6-7. Paul Gabor, Teodora 8p
8. LordD’If 7p
9-10. Ioana, Mariana 6p
11-13. starsgates, Simion Cristian, Mikal Eon 4p
14-15. cristian, Dan 3
16. Maria Postu 1p
Vă multumesc tuturor, participanti si arbitri si vă felicit.
OBSERVATII.
> Două au fost PA-urile cele mai nominalizate, „Casa dintre ziduri” si „Gardul de la început” (câte 5 nominalizări)
> În premieră, am avut un arbitru care nu a participat niciodată cu texte în concursurile de PA-uri, giulia szavo.
> Va reamintesc ca e in plina desfasurare etapa Maimutelor 😉
16/11/2009
PAmintiri dinainte de Epoca de Piatră
Mă bucur să anunt începerea etapei cu maimute.
Fără prea multe comentarii, vă spun doar că astept să publicati aici, sub formă de comentarii, texte de aproximativ 500 de semne inspirate de fotografia de mai jos.
Termen: joi, 10.00. Baftă!
Am făcut această fotografie în Grădina Zoologică din Nurnberg, în luna august a anului trecut
Rudele mele din provincie
Darwin ne-a dovedit că maimuţoii ăştia sunt rudele mele îndepărtate. Vadim, Becali şi alţi „oameni” politici mă conving că Darwin avea dreptate. Vasăzică, când mă uit la poza asta, trebuie să zic „Sărumâna mătuşă, bună ziua unchiule, ciao verilor” („ciao„ e obligatoriu, în loc de „noroc”, căci maimuţoii cei tineri sigur sunt plecaţi la muncă, în Italia). În plus, când şeful mă ia la puricat, n-am voie să mă mai supăr: puricatul e o ocupaţiune arhaică în neamul nostru, după cum vă demonstrează şi tanti Vali, din stânga pozei, ce tocmai o purică pe nepoata ei, Ruxi.
Copii perfecte cell61
Ţii minte cum te imitam când eram mic? Ca o maimuţică, repetam orice gest al tău, fiecare grimasă pe care o făceai o repetam iar şi iar, până te vedeam râzând în hohote.
Am ales acelaşi drum, am urmat fiecare pas pe care l-ai făcut, dorind să-ţi împlinesc visele pe care soarta ţi le-a spulberat nemiloasă. Doar pentru a te vedea fericit.
Dar te-am rugat să nu mai bei. De câte ori ţi-am zis că nimic bun nu va ieşi din asta? Obişnuit să fiu aidoma ţie, acum, că te-ai dus, mie ce-mi rămâne de făcut?
Evolutie inversa LePetitPrince
Ar trebui sa ma bucur ca am aceiasi origine cu Edison, Mozart sau Hemingway. Dar n-o fac. Nu acum cand stiu ca exista fiinte rupte din habitatul lor natural si obligate sa traiasca intr-un spatiu decorat cu pretexte de copaci si cu asfalt odios sub talpi care stiu prea bine ce e impactul. Atata timp cat fiinta superioara ia vama pe suflete, teoria evolutionista ar trebui sa-si schimbe macar denumirea. In zadar incercam sa fim draguti cu fratii nostri de dincolo de gratii. Privirea lor spune: nu vreti sa inversam?
Mărimea nu contează Călin
– Maimuţoiule!
– Vorbiţi cumva cu mine?
– Nu, cu proasta aia care te despăduchează.
– Aveţi un discurs ales, constat, domnule.
– Stai să vezi ce ştangă am, boule.
– Adineauri mi-aţi făcut cinstea de a mă numi maimuţoi.
– Pot să-ţi spun şi Mister Banană, dacă vreau, dobitocule.
– E adevărat. Nu pot decât să mă înclin în faţa înţelepciunii voastre.
– Înclină-te, botosule. Şi aşa mergi în patru labe.
– Uneori mă ridic. Însă, de regulă, mă deplasez aşa cum aţi avut bunăvoinţă să spuneţi: în patru labe.
– Faci pe deşteptu, bă, creier de găină?
– În realitate, am creierul un pic mai mare. Ştiţi, sunt cazuri în care mărimea nu contează.
Redevenire Mariana
Trist. Cenuşiu-roşcat…Uscat şi sec de orice bucurie. Omul ce a fost odată OM, se întoarce resemnat înapoi în pom. Singuratic, cu capul plecat spre ţărână, dorind parcă o redevenire, o recreere, merge în patru labe…Amintirea unei mâini calde şi a îmbrăşişării e dincolo de ceaţa timpului..Ar vrea să privească Cerul, dar nu mai ştie să stea vertical…O maimuţică ar vrea o oglindă, un ochi de apă, sau măcar un ochi limpede de confrate…
Convoiul se îndreaptă tăcut cu regretul că ar fi putut deveni îngeri…
Gând…pocnit de-o portocală starsgates
,,Hmmm, dacă în loc să-l însoţească pe zeul focului, vreuneia dintre ele i-ar fi trecut prin minte să fure focul pentru suratele ei, azi noi am fi fost în locul lor,, gândeşte omul privind ţarcul gorilelor, apoi aruncă o banană maimuţelei micuţe.
Se întoarse să plece când simte o lovitură zdravănă în ceafă iar o portocală îi cade la picioare.
,, În fond nici nu suntem atât de diferiţi de ele,, cugetă frecându-şi ceafa.
Nepotrivire Dan
Sărmanul Charlie (Darwin) a fost un biet novice sau ne-a dezinformat cu bună ştiinţă. Ce legătură ar fi putut el să vadă între aceste inteligente, sociabile, carismatice, nebeligerante şi drăgălaşe fiinţe familiste din imagine şi bipezii sluţi, fără pic de blană, pene, solzi, coadă, gheare, coamă ori măcar o trompă cât de mică?
Nu ştiu ca vreun exponent al ordinului primate, fie el gibon, urangutan, cimpanzeu, babuin ori chiar gorilă, să-şi fi scris autobiografia într-un sui-generis “Sein Kampf”!
Greva cristian
-Hmmm, iar se zgaiesc astia la noi !
-Hei, Darwinel, nu iesi din rand ! Tine-te frumos de coada cea mai apropiata !
-M-am plictisit !
-Cat ne mai invartim prin tarana asta ?
-Banane sau mandarine ?
Asa gandeau in sinele lor participantii la greva pentru o padure libera…
Acceptare Leo
Îi povestise lui mama că rudele lor locuiesc într-o ţară însorită, unde bananele cresc în copaci. El se născuse aici, la închisoarea de animale.
– Dar maimuţa aceea mare, care merge pe două picioare şi are blană doar pe cap, e ruda noastră ?
– Acela e un Om, o rudă îndepărtată de-a noastră, chiar dacă el nu vrea să recunoască.
– Şi Omul ne e prieten, ori duşman ?
Maimuţa-mamă se gândi o clipă. Omul îi căpturase întreaga colonie. Tot el le hrănea şi le curăţa zilnic cuşca.
– El e stăpân, puiul meu.
Replică Leo
Ajunşi în dreptul cuştii maimuţelor, Maricica exclamă cu ironie :
– Ia te uită, Maricele, rudele tale !
Era obişnuit cu şicanele ei, după atâţia ani de convieţuire. Tăcu ca de fiecare data şi, doar
atunci când Maricica se întoarse cu spatele să arunce o banană, scoase limba la ea, cu ciudă. O maimuţă îi imită strâmbătura întocmai, ca o reflexie in oglindă.
– Tii, comedie ! Uită-te la ea ! Se strâmbă la mine, maimuţa !
– Nici nu mă mir. Te-au plăcut dintotdeauna rudele mele…
Frauda-m-as si n-am cui Marius Ola
Mi-a spus mie cineva că eu am evoluat, astfel încât turismul electoral nu mă mai atrage. Chiar dacă mi s-au oferit banane şi portocale de o să-mi ajungă până trece criza econimică, iar singura obligaţie era să particip la mitinguri săltăreţe şi maimuţării prin grădinile zoologice din ţară îmbrăcată în geacă de partid, eu, ca o maimuţă cinstită ce sunt, am rămas cuminte în cuşca. Acum, sunt tristă, singură sub un trunchi de copac. Nu mă mai bagă suratele în seamă. Sondajele spun însă altceva, iar atunci zâmbesc cu subînţeles.
Recreere şi re-creere Mariana
Cu palmele mirosind a Cer
l-a creat pe primul om,
făptură gingaşă, cu Cerul în priviri,
ce lăsa două urme pe aleea inimii…
Dorind recreere, s-a plimbat prin Rai,
s-a urcat în pom
gustând din fructul căderii…
Acum lasă patru urme prin tina arsă
de dorul raiului pierdut..
,,Of! Suntem toţi la fel,
dar nu mai suntem ca El…
Mai este vreo speranţă de re-creere?”
se-ntreabă trist un maimuţoi mai om…
De ce râzi ? gabi
Două picături de cer şi zâmbetul tău m-au făcut maimuţă.Sunt haioasă doar când te strecori în mine şi spiritul tău mă însoţeşte imitându-ţi senzaţiile. Azi te-a durut capul sau ai fost nervos, iar eu am empatizat cu tine când am intrat în storcătorul unei feline de mare rang ce maimuţărea şi ea. De ce râzi ? te-am întrebat surâzând eu însămi ca o ironie a cărei tandreţe se întoarcea mereu în interior.
Kiss Paul Gabor
Ma saruti astazi? A venit si randul meu. Daca nu o faci, ma pun la rand si astept pana iti trec nervii. Un val de caldura trecea peste capul meu si ma palmuia din cand in cand. Nu stiam ce sa fac, rugamintile mele nu mai aveau succes si tocmai de aceea insistam. Ma saturasem sa-i vad pe cei din jur, radiind de fericire, multumiti, fiecare plecand cu urme de buze pe obraji. Soarele plonja perpendicular. In moalele capului. Maimutica imi ignora rugamintile.
Nitica ranchiuna Paul Gabor
Pisica mea este o aventuriera. Dar dimineata, dupa ce-si strange toate urmele de pe acoperis, vine la marginea patului si-mi aduce o ceasca cu ceai fierbinte. Si-mi surade – cum altfel? – felin… Astazi lipseste zaharul. Semn ca greselile mele din trecut nu au fost inca uitate. Imi suiera printre dinti: “Darwin ala al vostru… Tot din maimuta s-a coborat si el?”
Imparteli Paul Gabor
E multa bucurie-n cusca, din cate se poate observa cu ochiul liber. Supozitii si curiozitati. Inca nu s-a mai vazut asa ceva pana acum, miroase a nou si a bumbac din ala bun. De dincolo de gratii lumea rade cu gura pana la urechi si flutura niste carpe colorate. Se dau pijamale, oameni buni, ranjitelor… Suratelor, si-s din alea cu gaurica-n fund… Sa iasa coada la aer liber.
Monkey bun Paul Gabor
Kinita, caci asa o cheama astazi, a iesit la o mica plimbare in padure. Tocmai plouase iar aerul racoros o facea sa tremure putin, dar eu cred ca de fericire. Ea m-ar putea contrazice: “Mi-e teama, au cazut lacrimi din cer. Inseamna ca plange cineva, nu?”
Pe langa drumeag, acolo unde tulpina copacului saruta pamantul, iesisera ciuperci. Iar Kinita avea bratele pline de umbrele. Mi-a spus ca va pune cate una pentru fiecare ciuperca… Sa nu le-apuce plansul si pe ele…
Transoceanic Paul Gabor
Mereu si-a dorit sa cunoasca lumea de dincolo de ape, sa evadeze cateva momente dintre banani si gratii. Si s-a dus cateva clipe pe malul oceanului, acolo unde nu se poate vedea nimic, doar poti banui ca acolo, in zare, apa e cer si cerul e val… A pus piciorul pe primul vapor, al doilea picior pe un altul… Si tot asa, pasind din barca-n barca, cu pasi gigantici, a trecut pe malul celalalt. Nu i-a trebuit mult sa-si dea seama ca bananii sunt peste tot la fel…
Pe perna Paul Gabor
Eu mai cunosc o maimuta. Care nu are somnul profund, dimpotriva… Atunci cand e impinsa de la spate face niste lucruri grozave, chiar si tumbele ii ies mai altfel decat ale celorlalte. Dar oboseste repede pentru ca noaptea nu e facuta doar pentru clipe de amor. Ci si pentru calatorii care nu merg cu soarele pe cer. Si pentru barcile care urasc nisipul. Iar cea pe care o cunosc eu se duce la culcare. Cu capul plecat…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 